Drumul credintei - drumul nebuniei

tudorel666 a scris:

Dumnezeul din mine imi spune ca un spirit poate sa doarma, oricat de mult, dar sa dispara definitiv nu se poate. Si chiar daca ar disparea, candva va reinvia la viata.

Atunci eu vad doua posibilitati: Dumnezeu ne constrange intr-un mare joc de sah si deci in cazul asta noi suntem niste jucarii si-si bate joc de noi, sau a doua posibilitate este ca prin esenta noastra suntem intr-un fel sau altul parte indispensabila din Dumnezeu, deoarece altfel s-ar lipsi de partile ce le considera negative. Deci singura solutie este ca "Dumnezeu sa fie in noi si noi in Dumnezeu", deci sa nu-i facem impotriva, deoarece ne facem noua impotriva datorita esentei noastre care este parte din Dumnezeu. Privind lucrurile in felul acesta, raiul nu este o lume, un taram, ci o stare a lucrurilor, a existentei, ce favorizeaza armonia noastra individuala si a intregului - Dumnezeu.

Ce am scris mai sus este doar un rationament, nu expune neaparat realitatea.

Sikaryan a scris:

Ce filozofie speciala mai cauti decat cea prin care trebuie sa tragi din greu ptr famila ta?

Si de ma rog ar trebui "sa tragem din greu?" intr-o lume in care greul este artificial alimentat? Sau nu se vede ca lumea trage ca boii la jug intr-un cerc bine definit? Sau de ce ma rog familia ar trebui sa fie centrul universului individului? Si gata, nu ma mai rog ca am pagini de intrebari din astea :P

Pippo a scris:

Si de ma rog ar trebui "sa tragem din greu?" intr-o lume in care greul este artificial alimentat? Sau nu se vede ca lumea trage ca boii la jug intr-un cerc bine definit? Sau de ce ma rog familia ar trebui sa fie centrul universului individului? Si gata, nu ma mai rog ca am pagini de intrebari din astea :P

Din moment ce ti-ai asumat responsabilitatea sa intretii o familie in conditii de viata demna si indestulata si ai vrut sa aduci pe lume niste copii ...ba chiar sa faci din ei OAMENI, nu mai ai dreptul moral sa iti pui problemele acestea si nicidecum in felul acesta.

Aceste probleme trebuiau sa te framante inainte de a face acest pas. Acum ai intrat in hora si trebuie sa joci cat mai bine ...si vorba voastra a credinciosilor ...Cu Dumnezeu inainte!

Sikaryan a scris:

Sa fi sanatos si mai ales fericit!

Pai daca e asa ... din cauza responsabilitatilor pe care trebuie sa ti le asumi ...ar trebui sa nu ai timpul sa iti pui asemenea probleme.

Ce filozofie speciala mai cauti decat cea prin care trebuie sa tragi din greu ptr famila ta?

Da, adica sa fiu un animal dintr-un sir de animale... Si nu am voie sa doresc mai mult?

Pippo a scris:

Atunci eu vad doua posibilitati: Dumnezeu ne constrange intr-un mare joc de sah si deci in cazul asta noi suntem niste jucarii si-si bate joc de noi, sau a doua posibilitate este ca prin esenta noastra suntem intr-un fel sau altul parte indispensabila din Dumnezeu, deoarece altfel s-ar lipsi de partile ce le considera negative. Deci singura solutie este ca "Dumnezeu sa fie in noi si noi in Dumnezeu", deci sa nu-i facem impotriva, deoarece ne facem noua impotriva datorita esentei noastre care este parte din Dumnezeu. Privind lucrurile in felul acesta, raiul nu este o lume, un taram, ci o stare a lucrurilor, a existentei, ce favorizeaza armonia noastra individuala si a intregului - Dumnezeu.

Ce am scris mai sus este doar un rationament, nu expune neaparat realitatea.

Biblia scrie ca "dumnezei sunteti si fii de dumnezei". Cea mai apropiata idee, inteligibila pentru noi, ar fi, dupa mintea mea, cea prin care se afirma ca suntem alcatuiti din monade, care sunt tot fiinte vii, dar invizibile cu ochiul liber. O monada nu poate muri, ca este vesnica. Atunci cand mai multe monade se asociaza intr-o noua fiinta, ca asa vor ele, tot ele se pot dezasocia si sa se desfaca din acea fiinta. In acel moment, fiinta respectiva moare, dar ramane amintirea ei in memoria monadelor respective, memorie vesnica si inalterabila, astfel ca, oricand, fiinta respectiva poate fi readusa la viata, efectiv sau doar ca un fel de holograma, adica exact ceea ce se intampla cu mortii din locuinta mortilor atunci cand cineva ii readuce la "viata" pentru cateva clipa, ca sa ii intrebe nu stiu ce.

Deci, daca vreunul dintre noi reuseste sa intre in legatura cu monadele din care este alcatuit...are toate sansele sa afle tot ce s-a intamplat, de la intemeirerea lumii si pana acum, si chiar de dinainte de intemeierea lumii.

Sikaryan a scris:

Din moment ce ti-ai asumat responsabilitatea sa intretii o familie in conditii de viata demna si indestulata si ai vrut sa aduci pe lume niste copii ...ba chiar sa faci din ei OAMENI, nu mai ai dreptul moral sa iti pui problemele acestea si nicidecum in felul acesta.

Aceste probleme trebuiau sa te framante inainte de a face acest pas. Acum ai intrat in hora si trebuie sa joci cat mai bine ...si vorba voastra a credinciosilor ...Cu Dumnezeu inainte!

Pai cu Dumnezeu inainte! Nu spune nimeni sa nu joci in hora, dar spun sa nu devina hora universul absolut al individului. Dar daca universul este mai mult decat niste mecanisme celulare (ceea ce asa pare sa fie)? Atunci nu mai putem privi conceptia in acelasi fel. Drept moral? Moralitatea fara un ghid care sa inteleaga adevaratul mers al universului este relativa fiecarui individ, si nicidecum nu o poate impune societatea, "cu legile ei strambe".

tudorel666 a scris:

Biblia scrie ca "dumnezei sunteti si fii de dumnezei". Cea mai apropiata idee, inteligibila pentru noi, ar fi, dupa mintea mea, cea prin care se afirma ca suntem alcatuiti din monade, care sunt tot fiinte vii, dar invizibile cu ochiul liber. O monada nu poate muri, ca este vesnica. Atunci cand mai multe monade se asociaza intr-o noua fiinta, ca asa vor ele, tot ele se pot dezasocia si sa se desfaca din acea fiinta. In acel moment, fiinta respectiva moare, dar ramane amintirea ei in memoria monadelor respective, memorie vesnica si inalterabila, astfel ca, oricand, fiinta respectiva poate fi readusa la viata, efectiv sau doar ca un fel de holograma, adica exact ceea ce se intampla cu mortii din locuinta mortilor atunci cand cineva ii readuce la "viata" pentru cateva clipa, ca sa ii intrebe nu stiu ce.

Deci, daca vreunul dintre noi reuseste sa intre in legatura cu monadele din care este alcatuit...are toate sansele sa afle tot ce s-a intamplat, de la intemeirerea lumii si pana acum, si chiar de dinainte de intemeierea lumii.

Mi se pare a fi cam aceeasi idee, cu conditia ca Dumnezeu sa fie suma tuturor monadelor.

Pippo a scris:

Pai cu Dumnezeu inainte! Nu spune nimeni sa nu joci in hora, dar spun sa nu devina hora universul absolut al individului. Dar daca universul este mai mult decat niste mecanisme celulare (ceea ce asa pare sa fie)? Atunci nu mai putem privi conceptia in acelasi fel. Drept moral? Moralitatea fara un ghid care sa inteleaga adevaratul mers al universului este relativa fiecarui individ, si nicidecum nu o poate impune societatea, "cu legile ei strambe".

Mi se pare a fi cam aceeasi idee, cu conditia ca Dumnezeu sa fie suma tuturor monadelor.

Da, Dumnezeu este suma tuturor monadelor, dar mie mi se spune ca exista si ceva mai mare ca aceste monade, ceva in fata caruia chiar si Dumnezeu se supune.

tudorel666 a scris:

Da, Dumnezeu este suma tuturor monadelor, dar mie mi se spune ca exista si ceva mai mare ca aceste monade, ceva in fata caruia chiar si Dumnezeu se supune.

Acesta este un paradox: Teoretic exista intotdeauna ceva deasupra, dar totusi trebuie sa existe un capat care sa formeze baza. E foarte probabil ca mintea umana in limitele ei, sa nu poata concepe explicatia, oricare ar fi ea. Deci pentru a "intelege" mai multe e foarte probabil sa fie necesara depasirea limitelor umane. Dealtfel, Dumnezeu ne-a limitat intentionat cu un anumit scop, din nasterea in lumea si sub forma aceasta. Oricum nu avem de ales. Odata ce ne gasim aici, trebuie sa "jucam". Poate pentru noi, tintuiti fiind in limitele existentei noastre, ceea ce ar trebui sa ne preocupe pe noi ar fi: care este scopul lui Dumnezeu in ceea ce ne priveste? Ce vrea Dumnezeu de la noi? Poate doar atunci ni s-ar deschide legaturi superioare care ne-ar da posibilitatea sa intelegem mai multe. Altfel, zbatandu-ne ca pestii pe uscat incercand sa depasim limitele intelegerii umane, limitele mintii noastre ce are o suprafata si putere bine definite, ne-ar duce doar la nebunie.

tudorel666 a scris:

Da, adica sa fiu un animal dintr-un sir de animale... Si nu am voie sa doresc mai mult?

Asta de unde o mai scoti? ...pai tocmai constiinta te deosebeste de animale ...crezi ca neglijandu-ti indatoririle de tata si de sot esti ceva mai superior unui animal?

Biblia scrie ca "dumnezei sunteti si fii de dumnezei".

Asa este ...dar fi sigur ca nu se refera la aspectul nostru ...si nici la monade ... ci la Treimea Sfanta ...adica Fizic, Psihic si Intelectual .. adica cele 3 planuri ale vietii pe care trebuie sa ai nota 10 cu felicitari!

Sikaryan a scris:

Asta de unde o mai scoti? ...pai tocmai constiinta te deosebeste de animale ...crezi ca neglijandu-ti indatoririle de tata si de sot esti ceva mai superior unui animal?

Datoria unui animal-tata este sa-si hraneasca si sa-si apere puiul de pradatori, pana cand acesta se poate descurca singur. Datoria unui om-tata este mult mai mult decat de a asigura perpetuarea speciei!

Pippo a scris:

Acesta este un paradox: Teoretic exista intotdeauna ceva deasupra, dar totusi trebuie sa existe un capat care sa formeze baza. E foarte probabil ca mintea umana in limitele ei, sa nu poata concepe explicatia, oricare ar fi ea. Deci pentru a "intelege" mai multe e foarte probabil sa fie necesara depasirea limitelor umane. Dealtfel, Dumnezeu ne-a limitat intentionat cu un anumit scop, din nasterea in lumea si sub forma aceasta. Oricum nu avem de ales. Odata ce ne gasim aici, trebuie sa "jucam". Poate pentru noi, tintuiti fiind in limitele existentei noastre, ceea ce ar trebui sa ne preocupe pe noi ar fi: care este scopul lui Dumnezeu in ceea ce ne priveste? Ce vrea Dumnezeu de la noi? Poate doar atunci ni s-ar deschide legaturi superioare care ne-ar da posibilitatea sa intelegem mai multe. Altfel, zbatandu-ne ca pestii pe uscat incercand sa depasim limitele intelegerii umane, limitele mintii noastre ce are o suprafata si putere bine definite, ne-ar duce doar la nebunie.

Ei bine, dumnezeul din mine imi spune ca eu vin tocmai dintr-o astfel de lume, in care oricare dintre ei este mai mare si mai puternic decat Dumnezeu-Iahwe. Si imi mai spun ca nu ma voi mai intoarce niciodata in acea lume...

tudorel666 a scris:

Ei bine, dumnezeul din mine imi spune ca eu vin tocmai dintr-o astfel de lume, in care oricare dintre ei este mai mare si mai puternic decat Dumnezeu-Iahwe. Si imi mai spun ca nu ma voi mai intoarce niciodata in acea lume...

Si ce-ti vine inapoi ca raspuns?

ironic a scris:

Si ce-ti vine inapoi ca raspuns?

Imi cer iertare, dar nu inteleg.