Singuratatea!

si eu cand sunt singur sunt cel mai sincer cu mine si pot sa ma gandesc exact la ce ma framanta.

dar de multe ori nu e bine sa film singur, pentru ca avem nevoie de ajutor.

De obicei vrem sa fim singur cand avem o suparare, o dezamagire sau cand pur si simplu ne imaginam o alta viata. Dar asta decat ne distrage de la realitate si nu e bine, pentru ca de multe ori suferim. Poate multi isi dau seama de asta, dar le place acea suferinta.

Eu zic ca cel mai bine e sa nu stam, si sa incercam sa rezolvam suferinta. Pentru ca meritam sa fim fericiti !

Am senzatia ca am pierdut persoana pe care am iubit-o cu adevarat...mi-a luat tot ce-am avut mai bun si mai frumos si m-a lasat plina de ceva-uri pe care le simt ca nu sunt ale mele.

imi place sa fiu singura cand simt ca nu ma intzelege nimeni si cea mai buna prietena e a mea e departe si nu am centzi... imi place sa ma gandesc ascultand muzica sau citind ceva interesant... sa stau pur si simplu.. cateoadata ma duc in parc si ma uit la pasari, la copaci... iar cand sunt trista nu stau decat singura sau rar cu my best friend.... in rest stau mult timp cu grupul de prieteni :)

Rocksanyka96 a scris:

imi place sa fiu singura cand simt ca nu ma intzelege nimeni si cea mai buna prietena e a mea e departe si nu am centzi... imi place sa ma gandesc ascultand muzica sau citind ceva interesant... sa stau pur si simplu.. cateoadata ma duc in parc si ma uit la pasari, la copaci... iar cand sunt trista nu stau decat singura sau rar cu my best friend.... in rest stau mult timp cu grupul de prieteni :roll:

cand vrei sa fii singura sa vii la mine sa ne tinem de urat :rot: :roll:

Cred ca multi nu stiu ce inseamna singuratatea sau nu o vad asa cum o vad eu.

Celor care spun ca le place singuratatea, atunci cand "evadati" din cotidian pentru cateva ore, zile poate vi se pare placut dar daca a-ti fi izolat de societate cu anii fara reusita in incercarile de integrare, cum vi s-ar parea? Asta e singuratate, cu suferinta de rigoare.

Ar mai fi o posibilitate si anume cei ce sunt singuri dar au renuntat la lupta si nu mai sunt interesati de socializare. Sunt singuri dar nu sufera de singuratate, dupa mine asta e cel mai trist.

A socializa implica si riscurile de rigoare, te expui, poti suferi esecuri. Cel mai mult ma deranjeaza insa acele persoane care "falseaza" doar de dragul de a fi in randul lumii si incearca din rasputeri sa para sociabili. Ma dezgusta.

Am suferit de singuratate si e groaznic. Am trecut peste asta cat de cat fara a "falsa", treptat am mai capatat incredere si m-am mai maturizat restul venind de la sine. Insa inca sunt multe probleme..

!___! a scris:

salut tuturor.

urmaresc de multa vreme ce se scrie la rubricile "psihologie" si "coltul trist". astazi imi fac curaj sa scriu si eu despre problema mea pentru ca as vrea sa aud si parerea altora.

am 27de ani si sunt singur si incapabil sa imi construiesc o relatie cu o fata. stiu ca nu sunt singurul si ca in situatia mea sunt multi alti oameni,insa pur si simplu nu mai suport singuratatea. sunt tot timpul deprimat si ma gandesc din ce in ce mai mult la sinucidere.

sa incerc sa descriu cauzele care m-au adus in situatia in care sunt acum:

sunt opersoana foarte introvertita. vorbesc foarte putin chiar si acasa intre ai mei. sunt totallipsit de personalitate,in sensul ca tot timpul ma gandesc sa ma comport astfel incat sa nu ii supar pe cei din jurul meu. am avut o copilarie plina de lipsuri si asta simt ca si-a pus amprenta definitiv asupra mea. imi este infernal de greu sa ma integrez in grupuri noi. recent am venit in bucuresti cu munca (pentru a castiga mai multi bani, bineinteles) si am facut eforturi supraomenesti ca sa ma integrez intre colegii mei.

sa nu mai lungesc. sunt aici pesite pentru ca vreau sa cunosc o fata care are aceleasi probleme ca si mine. matrimonialele nu sunt o solutie pentru ca eu nu sunt un om normal. in alta parte nu am unde sa caut.m-am saturat sa astept. imi tot spun de la 20 de ani ca odata si odata va aparea persoana potrivita si pentru mine, insa nu s-a intamplat si am motive serioase sa cred ca nici nu se va intampla. a inceput sa imi fie teama ca voi ramane permanent singur. nu mai vreau sa fiu singur. vreau sa am langa cine sa dorm si sa am pentru cine sa ma trezesc de dimineata. trebuie sa mai fie si alte persoane in situatia mea. nu se poate sa nu mai fie.

evident ca sunt departe de a fi perfect. de accea nici nu cer prea multe. vreau o fata . atat.

imi este rusine de mine ca am ajuns in situatia sa cersesc o prietena pe net, dar asta este.

idem

Stiu, inteleg, este ingrozitoare singuratatea, au fost spuse multe sfaturi dar vreau sa spun si punctul meu de vedere

Timiditatea, lipsa curajului, lipsa increderii, comunicativitatea, personalitatea slaba, aspectul fizic, situatia financiara, asteptarea ca altcineva sa abordeze (mare greseala) sunt lucrurile care au avut impactul maxim asupra (lipsei) relatiilor mele.

Am citit pe net, am fost sfatuit, am sperat.....nimic. Pe net sansele de a gasi pe cineva sunt minime m-am convins de asta, stiu, niste sfaturi ajuta, incurajeaza, te fac sa mai uiti de probleme, poate cei mai multi dintre noi doar asta vrem. Realitatea ramane cruda insa, anii trec, depresia se accentueaza.

Si totusi chiar daca nu ma credeti am trecut peste acestea. Fiind la un pas de dezastru am ajuns la concluzia ca ma chinuiesc degeaba si pur si simplu nu am mai incercat sa fac ceva, sa ma comport ca si cum speram sa se lipeasca ceva, cineva de mine. Am inceput sa ma comport cu indiferenta, sa fiu eu insumi, sa nu-mi fie frica ca fac vre-un gest care ar putea displace celorlalti, sa nu ma abtin sa injur daca simtea nevoia (nu ca as avea un comportament vulgar in mod excesiv), sa nu evit sa vorbesc cu cineva de frica ca nu voi stii sa intretin o conversatie, sa nu-mi fie frica sa ma imbrac asa cum imi place chiar daca ceilalti ar fi putut rade de mine, sa refuz, sa nu fiu "dulce" pentru ca da bine, sa nu dau impresia de disperat daca eram atras de cineva, sa nu incerc sa impresionez prin ceva (situatie financiara, realizari pe plan profesional) etc etc. In mod neasteptat aceste lucruri au atras, am prins curaj, am continuat, m-am simtit "eu" fara sa falsez. A fost asa simplu, era la indemana mea doar ca nu am stiut cum sa fructific ceea ce deja aveam.

Am increderea ca fiecare dintre voi va reusi. Nu cred ca exista o metoda generala pentru tratarea, inlaturarea singuratatii insa cred ca fiecare aveti deja reteta insa nu sunteti constienti de asta.

Cand veti crede mai putin ca nu se mai poate intampla nimic bun in viata voastra veti vedea ca viata va va surade din nou.

11april a scris:

singuratate...la care te referi...cea imediat apropiata ?

intotdeauna ne dorim ce nu avem.unii au prea mult si nu stiu cum sa scape...altii nu au deloc.

BA n-o sa scapi niciodata de singuratate,accept-o

RDR a scris:

Stiu, inteleg, este ingrozitoare singuratatea, au fost spuse multe sfaturi dar vreau sa spun si punctul meu de vedere

Timiditatea, lipsa curajului, lipsa increderii, comunicativitatea, personalitatea slaba, aspectul fizic, situatia financiara, asteptarea ca altcineva sa abordeze (mare greseala) sunt lucrurile care au avut impactul maxim asupra (lipsei) relatiilor mele.

Am citit pe net, am fost sfatuit, am sperat.....nimic. Pe net sansele de a gasi pe cineva sunt minime m-am convins de asta, stiu, niste sfaturi ajuta, incurajeaza, te fac sa mai uiti de probleme, poate cei mai multi dintre noi doar asta vrem. Realitatea ramane cruda insa, anii trec, depresia se accentueaza.

Si totusi chiar daca nu ma credeti am trecut peste acestea. Fiind la un pas de dezastru am ajuns la concluzia ca ma chinuiesc degeaba si pur si simplu nu am mai incercat sa fac ceva, sa ma comport ca si cum speram sa se lipeasca ceva, cineva de mine. Am inceput sa ma comport cu indiferenta, sa fiu eu insumi, sa nu-mi fie frica ca fac vre-un gest care ar putea displace celorlalti, sa nu ma abtin sa injur daca simtea nevoia (nu ca as avea un comportament vulgar in mod excesiv), sa nu evit sa vorbesc cu cineva de frica ca nu voi stii sa intretin o conversatie, sa nu-mi fie frica sa ma imbrac asa cum imi place chiar daca ceilalti ar fi putut rade de mine, sa refuz, sa nu fiu "dulce" pentru ca da bine, sa nu dau impresia de disperat daca eram atras de cineva, sa nu incerc sa impresionez prin ceva (situatie financiara, realizari pe plan profesional) etc etc. In mod neasteptat aceste lucruri au atras, am prins curaj, am continuat, m-am simtit "eu" fara sa falsez. A fost asa simplu, era la indemana mea doar ca nu am stiut cum sa fructific ceea ce deja aveam.

Am increderea ca fiecare dintre voi va reusi. Nu cred ca exista o metoda generala pentru tratarea, inlaturarea singuratatii insa cred ca fiecare aveti deja reteta insa nu sunteti constienti de asta.

Cand veti crede mai putin ca nu se mai poate intampla nimic bun in viata voastra veti vedea ca viata va va surade din nou.

Eu vreau sa raman in singuratate

deceivedC a scris:

Eu vreau sa raman in singuratate

Se rezolva spitatlul 9 iti poate oferii toata singuratatea de care ai nevoie si ca bonus primesti si o camasa cu maneci foarte lungi :cry: