Singuratatea!

chiar si cuvantul zambet e de moda veche

nu tot ce e vechi e stricat ....unele sunt bune mai vechi ...iar zambetul nu are varsta si e ca un reflex ....cand e sincer si nu e o grimasa sau rictus

Ma stii care e adevarul va mintiti ca e iubire in lume si va amuzati la ce e amuzant doar ca sa ascundeti faptul ca nu exista fericire

m-ai intristat ...ai rostit un asa adevar ca-mi vine sa-mi tai venele cu o panza de bomfaier ruginita fericirea e ceea ce te face pe tine fericit si nu ce fericeste o lume intreaga ...poate nu exista iubire neconditionata,poate nu exista god si nu voi ajunge nici in rai nici in iad ....poate nu exista altruism si generozitate poate toata viata mea e doar o gluma proasta ....nimic din toate astea nu-mi va sterge zambetul si pofta de viata...iar daca pot molipsi pe cineva cu ea ,o voi face cu placere ...

atunci singuratatea ma face fericit pe mine doar singuratatea!

atunci...de ce te plangi?

nu ma plang

Salutare ,

Sunt nou pe aici si motivul pentru care postez este acela ca in ultimele luni din ce in ce mai multe ganduri sumbre ma cuprind.Pot spune ca deja m-am saturat de viata,cauzele pentru aceste ganduri fiind multe:pana asta vara totul mergea destul de bine in viata mea pana cand au inceput din ce in ce mai multe dezamagiri sa se abata asupra mea .Tot ce pot spune deocamdata este ca singurul lucru pe care il vreau este sa am cu cine discuta aceste probleme fiindca in viata reala sunt pur si simplu singur .Nu vreau sa luati acest post in misto,am venit doar sa cer ajutor .

acest post e oda bucuriei ,nu ?

!___! a scris:

salut tuturor.

urmaresc de multa vreme ce se scrie la rubricile "psihologie" si "coltul trist". astazi imi fac curaj sa scriu si eu despre problema mea pentru ca as vrea sa aud si parerea altora.

am 27de ani si sunt singur si incapabil sa imi construiesc o relatie cu o fata. stiu ca nu sunt singurul si ca in situatia mea sunt multi alti oameni,insa pur si simplu nu mai suport singuratatea. sunt tot timpul deprimat si ma gandesc din ce in ce mai mult la sinucidere.

sa incerc sa descriu cauzele care m-au adus in situatia in care sunt acum:

sunt opersoana foarte introvertita. vorbesc foarte putin chiar si acasa intre ai mei. sunt totallipsit de personalitate,in sensul ca tot timpul ma gandesc sa ma comport astfel incat sa nu ii supar pe cei din jurul meu. am avut o copilarie plina de lipsuri si asta simt ca si-a pus amprenta definitiv asupra mea. imi este infernal de greu sa ma integrez in grupuri noi. recent am venit in bucuresti cu munca (pentru a castiga mai multi bani, bineinteles) si am facut eforturi supraomenesti ca sa ma integrez intre colegii mei.

sa nu mai lungesc. sunt aici pesite pentru ca vreau sa cunosc o fata care are aceleasi probleme ca si mine. matrimonialele nu sunt o solutie pentru ca eu nu sunt un om normal. in alta parte nu am unde sa caut.m-am saturat sa astept. imi tot spun de la 20 de ani ca odata si odata va aparea persoana potrivita si pentru mine, insa nu s-a intamplat si am motive serioase sa cred ca nici nu se va intampla. a inceput sa imi fie teama ca voi ramane permanent singur. nu mai vreau sa fiu singur. vreau sa am langa cine sa dorm si sa am pentru cine sa ma trezesc de dimineata. trebuie sa mai fie si alte persoane in situatia mea. nu se poate sa nu mai fie.

evident ca sunt departe de a fi perfect. de accea nici nu cer prea multe. vreau o fata . atat.

imi este rusine de mine ca am ajuns in situatia sa cersesc o prietena pe net, dar asta este.

Idem

Bun topicu' la fel am fost si eu o parte a copilariei am fost singur ....si imi place la nebunie sa fiu singur ......ma linisteste... ma relaxeaza ma face sa fiu eu insumi ..... la inceput ma simteam aiurea dar acum fug eu singur de lume sa fiu singur. Cel mai mult imi doresc sa plec singur intr-o calatorie departe de Romania ;)