Singuratatea!

avi a scris:

@Capitano: ai dreptate mai putin partea cu speranta moare ultima. Aici nu sunt de acord. Nu se intampla intotdeauna asa.In schimb, da, trebuie sa-ti alegi un sens de urmat... Unii aleg sinuciderea. Ce e rau in asta? Cu ce e mai brav un burtos care traieste pt mancare de exemplu? Sau unul care se chinuie jalnic dupa o zi pe alta?Frumos spus... dar cu ce te incalzeste aici in realitate? Te poti reintoarce la perioada intrauterina? :)

Capitano a scris:

Sinuciderea e "drumul in constructie" sau "prapastia"...nu mai urmeaza nimic dupa ea decat moartea...Nu cred ca are rost sa amestec "legea atractiei"...Daca gandim pozitiv, avem speranta, nu lasam problemele sa ne intunece mintea...atragem lucruri pozitive...dar daca gandim :" sunt sarac..nu am bani..nu am familie..o sa mor curand" e ca si cum ne-am pune piedica singuri...toata treaba e legata de ceea ce vrem cu adevarat...multi pot zice "vreau o viata frumoasa" dar se opresc la acele cuvinte...nu-si canalizeaza energia in acel sens...ceva in genu: " vreau o viata frumoasa!...uh..nu s-a intamplt nimic..O SA MOR!"...Nu cade nimic din cer...trebuie sa ne concentram pe un scop anume...Din pacate nu dispunem de surse energetice inepuizabile sau de forte paranormale (cei mai multi n-avem asa ceva din dotare)...asa ca trebuie sa ne concentram pe lucruri care chiar ne pot imbunatati viata, situatia materiala\sociala...etcUn exercitiu simplu este: constientizarea problemelor care exista si DOAR ATAT...apoi trecem la rezolvarea lor..sau gasirea cailor de rezolvare...nu are rost sa ne gandim "vai ce mari sunt problemele, vai nu mai scap de ele, vai o sa ma ingroape, vai si vai..."...

Ametist a scris:

Sau as spune... primul pas ar fi sa accepti usor detasat ca ai o problema, sa o privesti, si abia apoi sa incerci sa o apuci.

Si asa...Fiecare trebuie sa-si stabileasca "planul de actiune"...sunt multe metode...de a avea o viata mai buna...si nu-s povesti...totul tine de modul in care gandesti...de lucrurile la care te gandesti...de sentimente...de definirea sau redescoperirea propriei valori...Nu cred ca "a cinea roata la caruta" e valabil universal pentru cineva...In anumite situatii suntem...dar in altele este nevoie de noi...Si a te simti util(nu exploatat) e un motiv de viata...

@Capitano: dorintele inutile si lamentarile sunt daunatoare. asta e drept.

@Ametist: doar cei care au comis suicid nu au probleme.

avi a scris:

@Capitano: dorintele inutile si lamentarile sunt daunatoare. asta e drept.

@Ametist: doar cei care au comis suicid nu au probleme.

Aceia au avut mereu o problema, careia nu i-au putut face fata. Spiritual, ei au fost morti inca dinainte de a comite actul.

Ce e mai onorabil? Sa fii executat sau sa te sinucizi in celula?

avi a scris:

@Capitano: dorintele inutile si lamentarile sunt daunatoare. asta e drept.

@Ametist: doar cei care au comis suicid nu au probleme.

Ba sa stii ca daca-s pozitive si pentru un scop bun...conteaza...chiar daca la prima vedere par irealizabile...Imi permit sa dau o replica si pentru ce i-ai adresat lui "Ametist" : e adevarat..nu mai au probleme...dar nu mai au nici viata...nu mai pot face nimic...pentru ca sunt zero...nici nu se pot bucura de lipsa problemelor...pentru ca nu mai exista...

@Ametist: Mai onorabil este sa-ti descoperi sinele, orice ar implica asta. CU totii suntem pe un val care duce spre nicaieri, cu totii suntem suspusi aceluiasi destin. Cine reuseste sa invinga moartea, acesta este cel mai onorabil. Fie ce e un calugar sau un puscarias, de unde stii ce a fost in inima lui?

avi a scris:

@Ametist: Mai onorabil este sa-ti descoperi sinele, orice ar implica asta. CU totii suntem pe un val care duce spre nicaieri, cu totii suntem suspusi aceluiasi destin. Cine reuseste sa invinga moartea, acesta este cel mai onorabil. Fie ce e un calugar sau un puscarias, de unde stii ce a fost in inima lui?

Oooo... pai spui de descoperirea de sine, care implica atat de multe lucruri profunde si legate de suflet, si dai exemplu sinuciderea?

Sa invingi moartea nu inseamna sa o imbratisezi adliteram, ci sa nu iti mai fie teama de ea, sa o accepti ca pe o etapa, culmea!, a vietii. Eu asta inteleg... eliberarea de sub teama mortii, si nu sinucidere. Sa traiesti si sa poti accepta moartea (nu doar a ta, ci si a altora) implica o mare intelepciune. Sa te sinucizi, ca nu mai accepti propria viata... nici nu stiu cum se numeste.

Ai dreptate dar nu la asta m-am referit... Toti ne sinucidem inrt-un fel sau altul.

"Sinuciderea reprezinta liberatea ultima a umanitatii. Oamenii ajung la ei insisi doar intr-o libera alegere a mortii. Cat de trista e aceasta ridicola viata de zi cu zi si alienare ei..."

Jean Amery

avi a scris:

Ai dreptate dar nu la asta m-am referit... Toti ne sinucidem inrt-un fel sau altul.

"Sinuciderea reprezinta liberatea ultima a umanitatii. Oamenii ajung la ei insisi doar intr-o libera alegere a mortii. Cat de trista e aceasta ridicola viata de zi cu zi si alienare ei..."

Jean Amery

Avi, daca intram pe panta citatelor, iti pot gasi... nu citate, ci povesti de viata a unor oameni pentru care sinuciderea ar fi fost o "rezolvare", si nu au facut-o, iar asta nu pentru ca le-a lipsit "curajul".

Ametist a scris:

Avi, daca intram pe panta citatelor, iti pot gasi... nu citate, ci povesti de viata a unor oameni pentru care sinuciderea ar fi fost o "rezolvare", si nu au facut-o, iar asta nu pentru ca le-a lipsit "curajul".

Aici pot contribui si eu...Uitati un exemplu simplu:

Esti pus fata in fata cu o problema de viata si de moarte, insa, care poate fi rezolvata. Ce-i de laudat aici??? Curajul de a o infrunta sau "curajul" de a te sinucide si parasi "ringul"??

Sau un meci de box...odata ce gongul a sunat...e rusinos sa parasesti ringul stiind ca adversarul e mai puternic si te poate invinge usor...insa e de laudat daca ai ramas pana la final si ai luptat cu ultimele puteri...chiar daca ai iesit invingator su nu...

Exemple sunt multe! Cam asa e si cu viata