România
Roportal.ro

Singuratatea!

Început de midnight-ghost, Dum 28 aug 2005 · 1.177 răspunsuri · 100.006 vizualizări

Ametist1.136 mesaje#202
avi a scris:
Singuratatea este incurabila. Este o conditie umana esentiala. Sa-i ceri cuiva sa-ti alunge singuratatea este prea mult...

Ai dreptate, este o conditie umana- dar ea devine foarte frustranta atunci cand omul nu stie cum sa fie altfel decat singur! Nu ii cer sa alunge singuratatea- pe care eu uneori mi-o doresc, si e o sursa importanta de dezvoltare in anumite situatii- ea insasi isi doreste asta. Este o diferenta.

avi93 mesaje#203

@Capitano: supravieturiea pentru ce? si mai multe posesiuni, si mai sus pe scara sociala. pana cand? pe acesti oameni ii dispretuiesc cel mai mult, cei care strang mai mult decat le trebuie...

Ametist a scris:
Ai dreptate, este o conditie umana- dar ea devine foarte frustranta atunci cand omul nu stie cum sa fie altfel decat singur! Nu ii cer sa alunge singuratatea- pe care eu uneori mi-o doresc, si e o sursa importanta de dezvoltare in anumite situatii- ea insasi isi doreste asta. Este o diferenta.
care este diferenta daca este incapabila din start sa faca acest lucru?
Ametist1.136 mesaje#204
avi a scris:
@Capitano: supravieturiea pentru ce? si mai multe posesiuni, si mai sus pe scara sociala. pana cand? pe acesti oameni ii dispretuiesc cel mai mult, cei care strang mai mult decat le trebuie...care este diferenta daca este incapabila din start sa faca acest lucru?
Diferenta era intre faptul de a cere cuiva sa renunte la singuratate, cand poate ii place asa, si la a ajuta pe cineva sa simta si altceva decat singuratate, atunci cand isi doreste.

Rectific, dupa o scurta cugetare- singuratatea nu este o conditie umana, pentru simplul fapt ca nu te nasti singur, nu este o stare naturala a omului. Te-ai dezvoltat si ai ajuns om nu ca ai fost singur, ci pentru ca, tocmai, ai fost in relatie "cu altul"- mama, tata, figuri materne sau paterne. De asta este atat de grea singuratatea pentru noi... deoarece nu e naturala! Solitudinea, da, introspectia, autoanaliza, momentele de ragaz.

Editat Mar 11 sep 2007 21:18

Capitano516 mesaje#205
avi a scris:
@Capitano: supravieturiea pentru ce? si mai multe posesiuni, si mai sus pe scara sociala. pana cand? pe acesti oameni ii dispretuiesc cel mai mult, cei care strang mai mult decat le trebuie...care este diferenta daca este incapabila din start sa faca acest lucru?

Motive de supravietuire trebuie sa-ti gasesti singur...Iti pot da eu cateva: o familie, ajutorul tau dat cuiva aflat intr-o situatie in care te-ai aflat si tu si probabil ai fost ajutat sau te-ai descurcat singur, speranta ca maine va fi mai bine(speranta moare ultima), etc Iti poate fi de ajutor, sau ti-ar fi putut fi..alegerea unui model in viata...Spre exemplu il admir pe Arnold Schwarzenegger...Si referitor la cei ce strang mai mult decat le trebuie...de stopat acest fenomen nu cred ca poti...asa ca trebuie sa gasesti rezolvari...sa ajungi astfel incat sa nu te deranjeze, sa nu depinzi de nimeni...sa fii independent...si nu neaparat tre' sa strangi tu mai mult ca ei...exista si alte modalitati...Nu vreau as jignesc pe nimeni dar consider ca sinuciderea reprezinta un gest de lasitate...viata e in sine o provocare...pe care toti au datoria sa o duca la bun sfarsit..cu bune cu rele..iar sinuciderea reprezinta "demisionarea"...lucrul cel mai usor pe care-l putem face sa "iesim din joc" dar si cel mai rusinos...

avi93 mesaje#206

@Ametist: Cu alte cuvinte, sa te faca sa uiti ca esti singur. Asta poate. Dar toti suntem irecuperabil singuri. Cata empatie poate exista? Cata impreunare? Doi oameni nu vor face niciodata unul. Asta e clar. Poti sa uiti ca esti singur, dar asta anuleaza cu ceva singuratatea?

Editat Mar 11 sep 2007 21:22

Capitano516 mesaje#207

@avi: sincer nu inteleg insinuarile tale asupra singuratatii...nu te tine nimeni inchis undeva izolat de lume...si inca odata sustin ca singuratatea nu-i un motiv de sinucidere...defapt nu cred ca exista motive pentru acest gest..dar in fine...Singuratatea nu-i ceva incurabil...dar ceva care devine obisnuinta daca e de mult timp...pierdem acel "skill" de a interactiona si socializa cu oamenii...Aici nu prea ne ajuta cu nimic daca ne plangem : "sunt singur..ma sinucid"...trebuie vointa si pas cu pas o 'reabilitare" a "simtului" social...

Editat Mar 11 sep 2007 21:32

Ametist1.136 mesaje#208
avi a scris:
@Ametist: Cu alte cuvinte, sa te faca sa uiti ca esti singur. Asta poate. Dar toti suntem irecuperabil singuri. Cata empatie poate exista? Cata impreunare? Doi oameni nu vor face niciodata unul. Asta e clar. Poti sa uiti ca esti singur, dar asta anuleaza cu ceva singuratatea?

"Nu sunt niciodata singur, sunt eu cu mine insumi".

Nu stiu cum sa explic, dar nu exista singuratate nici macar cand esti "unul". Simti ca esti singur tocmai atunci cand iti lipseste ceva, si stii ca ti-ai dori sa ai- atunci simti golul sufletesc, si incerci disperat sa il umpli: profesie, cariera, bani, relatii, etc.

Empatie maxima exista- perioada intrauterina de dezvoltare- si tocmai pentru ca stim, la nivel intim, profund, intuitiv, ca aceasta empatie maxima, tandra, plina de caldura si afectiune poate exista, o cautam cu nesat. Ca o cautam unde nu trebuie... si intram in depresii, e alta poveste..

avi93 mesaje#209

@Capitano: ai dreptate mai putin partea cu speranta moare ultima. Aici nu sunt de acord. Nu se intampla intotdeauna asa.In schimb, da, trebuie sa-ti alegi un sens de urmat... Unii aleg sinuciderea. Ce e rau in asta? Cu ce e mai brav un burtos care traieste pt mancare de exemplu? Sau unul care se chinuie jalnic dupa o zi pe alta?

@Ametist: Frumos spus... dar cu ce te incalzeste aici in realitate? Te poti reintoarce la perioada intrauterina? :)

Editat Mar 11 sep 2007 21:38

Capitano516 mesaje#210
avi a scris:
@Capitano: ai dreptate mai putin partea cu speranta moare ultima. Aici nu sunt de acord. Nu se intampla intotdeauna asa.

In schimb, da, trebuie sa-ti alegi un sens de urmat... Unii aleg sinuciderea. Ce e rau in asta? Cu ce e mai brav un burtos care traieste pt mancare de exemplu? Sau unul care se chinuie jalnic dupa o zi pe amta?

Sinuciderea e "drumul in constructie" sau "prapastia"...nu mai urmeaza nimic dupa ea decat moartea...Nu cred ca are rost sa amestec "legea atractiei"...Daca gandim pozitiv, avem speranta, nu lasam problemele sa ne intunece mintea...atragem lucruri pozitive...dar daca gandim :" sunt sarac..nu am bani..nu am familie..o sa mor curand" e ca si cum ne-am pune piedica singuri...toata treaba e legata de ceea ce vrem cu adevarat...multi pot zice "vreau o viata frumoasa" dar se opresc la acele cuvinte...nu-si canalizeaza energia in acel sens...ceva in genu: " vreau o viata frumoasa!...uh..nu s-a intamplt nimic..O SA MOR!"...Nu cade nimic din cer...trebuie sa ne concentram pe un scop anume...Din pacate nu dispunem de surse energetice inepuizabile sau de forte paranormale (cei mai multi n-avem asa ceva din dotare)...asa ca trebuie sa ne concentram pe lucruri care chiar ne pot imbunatati viata, situatia materiala\sociala...etc

Un exercitiu simplu este: constientizarea problemelor care exista si DOAR ATAT...apoi trecem la rezolvarea lor..sau gasirea cailor de rezolvare...nu are rost sa ne gandim "vai ce mari sunt problemele, vai nu mai scap de ele, vai o sa ma ingroape, vai si vai..."...

← Înapoi la Coltul trist