Început de midnight-ghost, Dum 28 aug 2005 · 518 răspunsuri · 143.657 vizualizări
"...prin moarte se va apropia de marea iluminare a tuturor intelesurilor , iar nu de sfarsitul unei vieti pamantene, de uscarea treptata a carnii si topirea ei definitiva in pamant. Totdeauna am impartit oamenii in doua categorii: cei care concep moartea ca un sfarsit al vietii si al trupului si cei care si-o infatiseaza ca un inceput al unei noi existente spirituale."
Secretul doctorului Honigberger
imi place mult Eliade
"Am si un decalog aici.Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare.Cum ridic ochii,il vad.Si de fiecare data imi repet una din cele zece porunci.De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez.
Iata-le cum suna:
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti,in schimb,orice.Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie,chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu.Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur, intr-o grota."
"Viata pe un peron" Octavian Paler
"- [...] Si, in genere, muzica e un lucru inspaimantator. Ce anume este inspaimantator? Nu-mi dau seama. Ce ste muzica insasi? Ce face ea? Si de ce face ceea ce face? Se zice ca are o influenta inaltatoare asupra sufletului. Da' de unde! Prostii! E drept ca actioneaza, ba chiar actioneaza grozav asupra sufletului, cel putin in ceea ce ma priveste, dar influenta ei nu-i defel inaltatoare. Ea nici nu inalta sufletul, nici nu-l coboara, ci il atata. Cum sa-ti spun? Muzica ma face sa uit de mine insumi, de adevarata mea situatie; ea ma stramuta in alta lume, care in orice caz nu este lumea mea. Sub influenta muzicii mi se pare ca simt ceea ce de fapt nu simt, ca inteleg ceea ce nu inteleg, ca pot face ceea ce nu pot sa fac. [...] In China muzica este considerata un monopol de stat. Si chiar asa trebuie sa fie. Intr-adevar, cum se poate admite ca oricine vrea sa poata hipnotiza pe un alt individ, sau pe mai multi, si apoi sa-i manevreze dupa voia lui? Si mai cu seama, este inadmisibil ca un astfel de hipnotizator sa fie cel dintai om imoral care iti iese in cale.
Dar iata ca acest instrument infricosator se afla in mainile oricui. Bunaoara chiar aceasta sonata Kreutzer, primul presto. Se cuvine oare ca acest presto sa fie cantat intr-un salon, intre niste doamne imbracate in rochii decoltate? Adica, il asculti si aplauzi, apoi mananci inghetata si trancanesti ultimele cancanuri. Aceste bucati n-ar trebui cantate decat in anumite imprejurari importante, deosebite, si numai atunci cand urmeaza sa se savarseasca anumite actiuni importante, corespunzatoare acestei muzici. Sa se cante, dar in acelasi timp sa traduci in fapt indemnurile pe care ti le-a transmis aceasta muzica. Altminteri, stimularea nepotrivita nici cu locul, nici cu timpul, a unei energii sau a unui simtamant care nu-si afla nicaieri manifestarea, nu poate avea decat o influenta dezastruoasa."
L. N. Tolstoi - Sonata Kreutzer
" Cel mai frumos lucru pe are ni l-a dat pamantul, lucrul care face din noi niste fiinte umane, este fericirea de a impartasi cu ceilalti. Cel care nu stie sa impartaseasca cu ceilalti este un infirm al emotiilor. " ( Si daca e adevarat... - Marc Levy)
"Frate, eu i-am vazut pe oameni, grijile lor de biete albine, planurile lor de uriasi, nazuintele lor de zei si maruntele lor indeletniciri. Unul se increde in galopul armasarului sau - celalalt in chibzuinta catarului sau - un al treilea se bizuie pe proprile sale picioare! Priveste aceasta impestritata loterie a vieti; multi isi pun in joc constiinta lor nevinovata ravnind cerul, tanjind dupa numarul castigator si la urma urmei nu iese nimic! La urma urmei - nu-i nici un numar castigator. un spectacol, ce-ti stoarce lacrimi din ochi, chiar cand te gadila la subsuori ca sa pufnesti in ras!" ( Hotii - Friederich Schiller)
"Sunt seri cand tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, intr-un univers absurd, in care numai noi, in marea noastra singuratate, ne zbatem pe o planeta de provincie, ca intr-un targ in care nu curge apa, nu arde lumina si unde nu opresc trenurile rapide... Dar sunt seri cand tot cerul fosneste de viata, cand pe ultima stea, daca asculti bine, auzi cum freamata paduri si oceane - fantastice paduri si fantastice oceane- seri in care tot cerul e plin de semne si chemari, ca si cum de pe o planeta pe alta, de pe o stea pe alta, fiinte care nu s-au vazut niciodata se cauta, se presimt, se cheama..." ( Steaua fara nume - Mihail Sebastian)
Nu stiu de cine e scris :
Fiecare om pe care l-am iubit si pe care nu mai pot sa-l iubesc,e pentru mine un pas spre moarte. Asa ca daca crezi ca meriti dragostea mea, ai grija sa nu ma omori.
"Se duce la casetofon, scoate o caseta, cotrobaie putin prin jur, pune o alta, apoi stam amandoi pe intuneric si ascultam cantecele lui Marie LaSalle. Cred ca inteleg de ce. Probabil si eu as face la fel daca as fi departe de casa, ratacit si nestiind incotro sa ma indrept. In asemenea momente, e mare lucru sa stii ca ai creat ceva bun. Dar eu ce sa fac? Sa ma duc, sa deschid magazinul si apoi sa ma invart prin el?"
"-Bun. Si deci, cum ramane treaba?
-Habar n-am.
Si apoi inchid telefonul-nu pe o replica, smechera, zdrobitoare sau dupa un suvoi de insulte, ci pe un "habar n-am". I-am aratat eu lui.
EL: Bun. Si deci, cum ramane treaba?
EU: Vezi-ti de treaba penibilule! Avea dreptul Liz sa te faca in toate felurile [Trantesc receptorul]
EL: Bun. Si deci, cum ramane treaba?
EU: Nu ramane in niciun fel, Ian. Sau eu, unul nu ma las. In locul tau, mi-as schimba numarul. Mi-as schimba adresa. In curand, o sa-ti para rau dupa vremurile acelea cand treceam o data pe zi pe la tine si-ti dadeam 10 telefoane pe noapte. Ai grija, baietas.[Trantesc receptorul]
EL: Dar imi place sa cred ca, daca s-ar hotari ca nu mai vrea sa stea cu tine, eu i-as respecta decizia.
EU:Si as respecta-o si pe ea. Toti prietenii ei ar respecta-o. Toata lumea ar chiui de bucurie. Asta inseamna ca traim intr-o lume mai buna.[Trantesc receptorul]
EL: Ian e la telefon, Ray.
EU: Du-te, ba, in ma-ta.[Trantesc receptorul]
Asa deci. Asa deci, nimic. Ar fi trebuit sa spun macar unul dintre lucrurile astea. Ar fi trebuit sa-i spun macar o obscenitate. E clar ca ar trebui sa-l amenint cu violenta fizica. Nu trebuia sa inchid pe un "habar n-am". Chestiile astea o sa ma tot racaie pana o sa crap de cancer sau de inima rea"
Nick Hornby-High Fidelity
De cate ori am vreun necaz, nu trebuie decat sa citesc pasajele astea ca sa ma inveselesc total.
"faptul ca exist eu dovedeste ca lumea nu are niciun sens ." cioran
"desi fenomenul suferintei ma impresioneaza si uneori ma incanta ,n-as putea scrie totusi o apologie a suferintei ,fiindca suferinta durabila -si nu exista suferinta adevarata ,decat cea durabila -daca purifica in primele faze ,in ultimile ,tampeste ,detracheaza ,distruge si anarhizeaza pana la descompunere .entuziasmul facil pentru suferinta manifestat in exclamatii este o caracteristica a estetilor si a diletantilor suferintei ,care o asimileaza unui divertisment ,neantelegand ce forta teribila de descompunere exista in suferinta ,cata dezagregare si cata otrava ,dar si cata fecunditate,pe care o platesti insa scump .a avea monopolul suferintei este a vietui suspendat deasupra unei prapastii .si orice suferinta adevarata este o prapastie ." cioran -pe culmile disperarii
" Chinuieste-i pe copii... ca sa vii catre mine."
John Saul - Chinuieste-i pe copii 
:giveheart:...tipa ingrozit in tacere,amutit si imobilizat.Fu obligat sa il urmareasca pe...fiind aruncat cat colo.Pentru o fractiune de secunda,acesta paru sa ramana suspendat in aer sub craniul stralucitor si apoi cazu pe spate,ca o pausa mare de carpa,dincolo de metereze,disparand din campul lor vizual.[/ b]
"Si-a miscat putin gatul sprijinit pe bratul canapelei si a zambit. Mi s-a parut un zambet cunoscut, dar nu-mi puteam aminti la cine-l mai intalnisem. Femeile dezbracate se aseamana inspaimantator de mult si intotdeauna imi creeaza confuzie."
:giveheart:
(Haruki Murakami - In cautarea oii fantastice)