"Vorbiti despre natura ca o indragostita.
- Eu nu iubesc natura, sa fim intelesi! Nu o iubesc pentru formele ei frumoase, care ma incanta, ma seduc si-mi dau anumite stari emotionale, care pot fi pur estetice! Nu, eu o simt in mine, simt ca vorbesc inauntrul meu cu ea. Sunt absolut convinsa ca trupul nostru poarta in el tot cosmosul. Ne nastem cu universul in noi, asa se si explica de ce putem intelege lumea din jur, de ce ne-o putem insusi. Fireste, asa cum exista persoane care te resping si altele care te atrag la prima vedere, complet inexplicabil, si cu natura si plasmuirile ei mi se intampla la fel. Imi plac, de pilda, copacii.
- Sunt la fel de vii ca noi...
- Pentru mine, sunt asemenea oamenilor. Sunt individualizati, fiecare are personalitatea lui. Nu stiu daca vederea unui om mort pe strada ma impresioneaza mai tare decat o padure de copaci despicati dupa furtuna. Cand imi lipesc trupul de trunchiul unui copac, parca simt un barbat. Am avut mai demult o bursa in Germania, la o ora cu trenul de Berlin. Locuiam intr-un castel, la Wiepersdorf, un catun cu cateva case, de unde imi mai cumparam uneori tigari si unde beam cateodata o vodca la crasma. Scriam toata ziua, si singurele plimbari pe care le faceam erau in padurea imensa din jurul castelului. Era primavara, si o bateam cu piciorul ore in sir. Ma intalneam cu iepuri, caprioare, mistreti chiar. Urmaream luptele veveritoilor intre ei, pentru cate o veverita tacticoasa, care rontaia cate o ghinda sus, pe-o creanga. Odata, plimbandu-ma cu un rus alb prin aceasta padure, mi s-a facut foarte rau. Facusem 10-15 km de mars in ziua aceea si m-a apucat un fel de ameteala. Nu indrazneam sa ma sprijin de barbatul acela, i-am spus "Mi-e rau. Cred ca lesin". Si el mi-a zis: "Uite un copac frumos si puternic, du-te, ia-l in brate si roaga-te de el sa te ajute sa iti revii". L-am urmat ca in transa. Am imbratisat copacul; mi-am lipit obrazul de el si i-am soptit sa-mi dea din puterea lui, sa-mi recapat vlaga. Jur, n-a durat mai mult de un minut si m-a apucat o frenezie de nedescris. Nu stiu daca de vina a fost rusul, care credea orbeste in asta, sau intamplarea, dar de atunci, de fiecare data cand mi se face rau, daca am in preajma un copac, repet terapia si intotdeauna functioneaza."