Pasaje preferate din carti!

.Nu mai vreau nimic. Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta...o respir in fiecare clipa...E in mine si in afara de mine, in tot cuprinsul infinitului...Cine n-o simte nu traieste aievea, cine o simte traieste in eternitate...cu iubirea in suflet poti trece pragul mortii, caci ea stapaneste si dincolo, pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente...Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet...Ce-i afara e indiferent...nu exista...numai sufletul exista...Cand nu va mai fi sufletul meu va inceta de a mai fi tot restul...restul...si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu...si restul depinde de alt rest...M-am amagit cu vorbe de parca viata s-ar calauzi cu vorbe...Acuma plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si-a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa stie barem unde va cadea...

Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu

"Incapacitatea sau, mai degrabă,

Din Arthur C. Clarke - Sfarsitul Copilariei, probabil cea mai impresionanta carte pe care am citit-o, in principal datorita sfarsitului trist.

"- G

Dacă le-ai văzut pe toate şi n-ai aflat ce-i frumuseţea, înseamnă că n-ai ochi; iar dacă le-ai văzut, dar n-ai simţit puterea frumuseţii, înseamnă că n-ai inimă spunea Schiller. Veronica văzuse totul la Viena şi aflase şi ce e frumuseţea, frumuseţea care încântă ochiul şi bucură urechea, adică arta, arhitectura, pictura, sculptura, teatrul, poezia, muzica

"... Daca eu as sti ca o alta femeie te-ar iubi ca mine, cu toata durerea pe care mi-ar da-o rivalitatea, te incredintez c-as binecuvinta-o. Dar ele nu iubesc, ele nu stiu iubi, adevarata dragoste este atit de rara, atit de dureroasa, atit de suava, atit de cruda, inctit este preferabil sa n-o cunosti; si cu toate acestea ma socotesc atit de fericita ca te iubesc cu aceasta dragoste care ucide si care mintuie, care pedepseste si care iarta, c-as dori sa nu se mai sfirseasca niciodata" 10 februarie 1882

"Oare

Mi-am dat seama că nu se gândea întotdeauna la o eventuală despărtire; asemenea gânduri,

cumplite, le respingea cu dârzenie întreaga ei fiintă. Dar bănuia că viata aceasta, trăită împreună clipă

de clipă, miracolul acela, a două făpturi necontenit prezente una pentru alta, nu va putea dura. Îsi

dădea seama, zărindu-mă uneori în fata raftului cu cărti, că în curând mă va cuprinde vechea mea

patimă, si că atunci munca mă va fura de lângă ea ceasuri si zile întregi. Stia că setea mea de creatie,

de scris, a fost numai adormită, că ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se împăcase cu acest destin –

despărŃirea noastră pentru lungi, chinuitoare intervale – dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit.

Câteodată îsi spunea că e imorală cu dragostea ei strivitoare, că un om nu poate trăi fără să

muncească si mai ales un artist nu are dreptul să-si îngroape talentul într-o dragoste fericită, si pentru

fiinta ei cinstită îndoielile acestea erau chinuitoare. Dar întotdeauna sfârsea prin a-si spune că, moral

sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că

întâlnirea noastră este singurul lucru esential, real, iar toate celelalte – muncă, creatie, talent, onoare

si câte vor mai fi – nu pretuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omenesti ale pământului…

(Mircea Eliade, Nuntă în cer)

O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la început, sa-ti placa femeia fara care mai târziu nu mai poti trai. Iubesti întâi din mila, din îndatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, îti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa înseli atâta încredere. Pe urma te obisnuiesti cu surâsul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat îti trebuieste prezenta ei zilnica. Înabusi în tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri. Toate planurile de viitor ti le faci în functie de nevoile si preferintele ei. Vrei succese ca sa ai surâsul ei.Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urma.

C. Petrescu- *Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi*

"Am simţit

"... Ce zici, Mirka, ti-ar placea mai mult daca as spune ca voi face dragoste cu tine?

Nu, ii placea mai mult sa i-o traga. O putea simti in trupul ei. Dar nu asta spusera vorbele ei.

- Nici nu cunosti semnificatia cuvantului, Jake.

Ridica mana, gata sa o loveasca. Ea ramase nemiscata. Dar asta ar fi insemnat ca nu ea era cea atinsa.

- Nu? Tu chiar asa crezi. Ei, bine, Mirka, lasa-ma sa-ti spun ceva. Tu esti aia care nu-i cunosti semnificatia. Crezi ca o stii, dar nu este asa. Iar acum vocea lui tremura de furie. Ne-o stoarceti. Picatura cu picatura, stoarceti toata dragostea din noi, pana nu mai ramane decat f..aiul. Noi va oferim sentimente, iar voi le calcati in picioare. Stii cum este sa fii respins? Stii? Stii cum este sa vrei sa iubesti si sa ti se spuna ca asta-seara nu au chef? Ca sunt prea ... sau sunt nu prea ... sau prea preocupate de ele insele. Ce tampenie ... Stii cum este? Fetito, daca v-am face si noi la fel, ne-ati uri. Ne-ati uri de moarte. V-ati simti neapreciate si ignorate. Dar la noi nu conteaza. Suntem barbati, ce naiba. Sexul este doar sex. Da fuga la baie si rezolva-te, Jake. Da drumul tensiunii din tine. Mai bine la buda decat in nevasta."

:)

Sarah Dunant - Transgresiuni