Pasaje preferate din carti!

Art. 1

In Romania statul ocroteste casatoria si familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei.

Statul apara interesele mamei si copilului si manifesta deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei generatii.

Familia are la baza casatoria liber consimtita intre soti.

In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale.

Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor.

Codul Familiei.. :x:

[..] his hands memorized my face, the same way mine were tracing his. And, in the brief seconds when his lips were free, he whispered my name.

Twilight - Stephanie Meyer

"Soarele,lacrima domnului

Cade in apele somnului."

(Asfintit marin-Blaga)

Un pasaj preferat din foarte multe din MIZERABILII de Victor Hugo ...

" Jean Valjean era nestiutor,pentru ca, dupa atatea nenorociri,sa nu staruie in sufletul lui , destula nedumerire. Uneori, nici nu-si mai dadea prea bine seama ce simte. Jean Valjean se afla in intuneric , suferea in intuneric, ura in intuneric, s-ar fi putut spune ca ura tot ce avea in fata lui.Traia de obicei in acest intuneric, bajbaind ca un orb si ca un visator. Numai din cand in cand simtea ca e napadit dinlauntru sau din afara de-o cutremurare de manie , de-un spor de suferinta , de-o palida si scurta fulgerare , care-i lumina tot sufletul aratandu-i pretutindeni in jurul sau inainte si in urma in licaririle unei lumini ingrozitoare , prapastiile hidoase si perspectivele negre ale destinului sau. Dupa trecerea fulgerului , se afla iar in intuneric si nu mai stia ce se petrece cu el. Caracteristica acestor pedepse nemiloase , in care totul abrutizeaza, e ca-l transforma putin cate putin pe om , ptrintr-o stupida transfigurare intr-un animal salbatic. Uneori chiar intr-o fiara. Incercarile de evadare ale lui Jean Valjeana, repetate si indaratnicite , ar fi de ajuns ca sa pedepseasca ciudata inraurire, pe care o are legea asupra sufletului omenesc. Jean Valjean ar fi repetat aceste incercari , tot atat de zadarnice pe cat de nebunesti , ori de cate ori s-ar fi ivit prilejul , fara sa se gandeasca o clipa la urmari. Evada furios , ca lupul care gaseste cusca deschisa. Instinctul ii spunea : fugi! Ratiunea i-ar fi spus : ramai pe loc ! Dar in fata unei ispite atat de puternice , ratiunea amutea , ramanea numai instinctul , doar bestia dintr-ansul "

Daca va uitati la "About me" pe profilu' aista de-aici, o sa vedeti :)

(Trenul spre Weimar din Polemici cordiale - Octavian Paler)

"Viitorul este singurul lucru care se promite mereu. Dar prezentul, prezentul cui sa-l lasam? Eu m-am saturat sa mai astept. M-am decis sa iau tot ce se poate lua din prezent, iar pretul pe care sunt dispus sa-l platesc ma priveste. Cel putin, imi asigur o reusita imediata , mai pretioasa decat o eternitate incerta."

"Asa sunt vremurile , nu poti sa fii moral , fara sa fii in acelasi timp imoral. Nu poti sa fii curajos fara sa te temi. Si nu poti sa-ti satisfaci vanitatile, fara sa te umilesti din cand in cand. Cei care nu accepta o jumatate din aceasta pilula nu pot avea cealalta jumatate. Caci totul e atins de dplicitate azi. N-a mai ramas nmic curat. Daca nu esti dispus sa minti niciodata,trebuie sa taci. Si cine te aude ca taci? Cine te vede ca esti singur? E mai buna oare o tacere care nu spune nimic decat sa vorbesti pe placul lui Hitler, avand posibilitatea sa strecori printe minicuni si o farama de adevar?"

"Exista ceva mai rau decat sa fii oprimat, sa cauti in rusine un loc confortabil".

"M-am saturat de atata vacarm si mi-e sila de el. Nu mai vreau sa aud nici impuscaturi, nici gemetele celor impuscati. Asa ca, faca istoria ce pofteste din calaii ei si din victimele ai. Eu nu pot fi calau . Si nu tin sa devin victima. Regret doar ca m-am nascut intr-o lume care ma sileste sa aleg intre a fi calau si a fi victima ori sa-mi caut un refugiu. Din fericire , cred in sansa pe care mi-o ofera cartile mele si in nebunia de a dori eternitatea. Restul e trecator si vulgar."

"Ce paradoxala e cateodata viata. Ca si istoria. Hitler i-a facut sa urle pe toti , ca sa-i readuca la tacere pe fiecare in parte. De altfel, aceasta a fost mereu marea farsa a dictatorilor, de a atarna fiecaruia de grumaz un streang impletit din laurii acordati,demagogic,tuturor. Si in loc sa invete ceva din experienta, omul, cu nenorocita lui complexitate,a cazut in aceleasi capcane. Dupa care, tot el si-a gasit scuze."

There are these rare moments when musicians together touch something sweeter than they've ever found before in rehearsals or performance, beyond the merely collaborative or technically proficient, when their expression becomes as easy and graceful as friendship or love. This is when they give us a glimpse of what we might be, of our best selves, and of an impossible world in which you give everything you have to others, but lose nothing of yourself.

Ian McEwan - 'Saturday'

"- De ce scrii?

- M-am intrebat si eu. Exista atatea carti, sunt pline anticariatele,bibliotecile si librariile. Unele zac prin depozite cu anii, le mananca soarecii, praful ,si nu le citeste nimeni.Poti sa le cumperi,pe unele, la un pret derizoriu.Fara sa cheltuiesti prea mult,iti umpli geamantanul. Ti se spune si "multumesc" pana la urma. Asadar,ce-ti mai trebuie sa scrii tu insuti? te intrebi. Sa-ti pierzi atatia ani de viata, cand o simpla vizita intr-o librarie te poate scuti de orice efort? Si pe urma, intr-o lume in care au existat Dante, Homer,Shakespeare,Dostoievski, ce se mai poate spune? Razboiul troian a fost povestit. Inutil sa-l luam de la capat. Istoria lui Hamplet e cunoscuta. A fratilor Karamazov, de asemenea. Nici povestea lui Faust nu ne-a mai ramas. De altfel, GOethe insusi ar fi zis, se pare, odata: "Daca as fi stiut cate carti mari exista in lume nu m-as fi apucat sa scriu, as fi facut altceva"... Intotdeauna se intampla astfel. Cand suntem tineri nu ne dam seama. Apoi, intr-o zi , ne dam seama, dar e prea tarziu. Nu mai stim sa facem altceva... Ma consolez cu gandul ca exista cineva care in mod sigur nu poate renunta la cartile mele.

- Cine ?

- Eu insumi.

- Glumesti?

- Nu glumesc deloc. Un autor ajunge sa depinda intr-un fel de cartile sale. Doreste sa si le merite sau sa le traiasca, iar asta il schimba uneori.

- Crezi, asadar, ca un scriitor poate scrie doar pentru sine?

- Nu,asta nu. A vorbi nu inseamna nimic fara dorinta de a fi ascultat. Literatura e, de fapt , un proces. O parte a Judecatii de Acum."

"Un specialist,glumeste cineva, e un om care stie din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin. Intr-o zi , el va sti totul despre nimic. Dar invers? A sti din ce in ce mai putin despre din ce in ce mai mult? Iar la capat a nu mai sti nimic despre totul?"

(Polemici cordiale -Oc. Paler)

Am si eu o speranta:speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e disperare?

Cioran