Trecut vs Prezent

catherinedeneuve a scris:

este, e vorba de mentalitate. Din cate am obs nu consideri ca e nevoie de un act, in gen aceasta gandire o au pers pana in 30.

O sa razi, da' pana acu' 2-3 ani ma gandeam si eu la casatorie.

Naeema a scris:

Dar macar la biserica... te-ai cununa? Sau nici acolo?

Pai te cununa popa daca nu ai acte?! Eventual sa iti citeasca ceva acolo, insaaa... asta as face-o numai daca as fi sigura ca vreau sa ma vad cu respectivul si pe lumea cealalta. :)

gheorghe35 a scris:

Am impresia ca poti pretinde bani si daca ai trait in concubinaj un numar de ani, deci nu banii sunt problema.

Ar fi banii la mijloc, daca s-ar incheia un contract prenuptial.

Da, din cate stiu eu, daca ai 5 ani de concubinaj, se impart bunurile. Dar e cu dus-intors. Cum demonstrezi ca ai stat cu omul ala 5 ani?!

gheorghe35 a scris:

Sunt situatii in care partenerul nu ajunge pana la "iadul" de care vorbesti, evadeaza la primele dificultati.

Actul/casatoria te obliga sa mai meditezi pana se introduce actiunea de divort si pana se pronunta sentinta.

Frica de circul ce se va desfasura la tribunal este o alta retinere, si statutul de divortat(a) nu suna la fel de bine ca cel de necasatorit.

Sunt cateva din elementele pentru care o persoana casatorita nu face pasul despartiri cu atata usurinta cu care-l fac cei fara acte.

Vezi, tu privesti actul asta ca pe un lucru care te poate retine acasa, cand de fapt tu vrei sa dai bir cu fugitii.

Maat a scris:

"stigmatul" de divortata

Asta e o prostie.

gheorghe35 a scris:

Multi fug la primele dificultati, pentru ca nu sunt obisnuiti cu ele, au avut acasa o viata comoda si "dau cu capul de pragul de sus".

Sau poate multi fug la primele dificultati, tocmai pentru ca acasa nu au avut o viata comoda si nu simt nevoia sa treaca prin aceleasi lucruri si cu sotul/sotia.

gheorghe35 a scris:

dar daca chiar ajungi la concluzia ca respectiva relatie e ratata si devine un sacrificiu, actul nu te impiedica sa o anulezi.

Ehh nu. Unii nu divorteaza ca nu au bani, altii (si uite ce a zis si Maat mai sus) nu divorteaza ca li se pare o rusine sa fie divortati, altii din comoditate, altii de frica sa nu ramana singuri. Bine, ultima parte e valabila si in cazul concubinajului.

Parintii mei s-au despartit si nu s-au mai intalnit. Nu au divortat, iar maica-mea si acum ne poarta numele. E o situatie aparte, dar una in care as fi preferat ca ei sa divorteze, iar ea sa se foloseasca de numele ei, nu de al nostru.

gheorghe35 a scris:

De acord cu tot ce ai scris mai sus.

Nu se pot da solutii, sabloane, dar se pot sugera moduri de gandire corecte, se pot separa valorile de iluzii.

Si lucrul acesta ma duce cu gandul la Harald si la Cleric cu analizele lor asupra comportamentului in familie si impactul asupra viitorului adult .

Darianna a scris:

Asta e o prostie.

De aceea am si scris ... :)

Se pare ca ai fost singura care ai sesizat ...

gheorghe35 a scris:

......Totu-i relativ .......

O asemenea constatare nu face decat sa sublinieze un mare adevar, nu se poate vorbi de un sablon in viata, in casnicie, in prietenie, in general nu se poate trasa un model sau reteta care sa functioneze si sa poata fi aplicata cu succes.

Relatia interumana este una din cele mai complicate relatii din natura, capabila sa genereze stari emotionale intense, pozitive sau negative, independent uneori de logica cursului relatiei.

Perfect......cum definim acest termen, dar mai ales cum il punem in practica ?

El nu reprezinta decat un deziderat spre care tindem cu totii dar care este , cred eu, imposibil de infaptuit.

Un cuplu, dupa parerea mea, ar trebui ca in loc sa caute perfectiunea relatiei, si asta cred eu ca este cauza multor conflicte cu final nedorit, sa incerce sa gaseasca un compromis conjugal, o balanta a intelegerii, cred ca este mai simplu si evident benefic.

De acord cu tot ce ai scris mai sus.

Orpheus62 a scris:

O asemenea constatare nu face decat sa sublinieze un mare adevar, nu se poate vorbi de un sablon in viata, in casnicie, in prietenie, in general nu se poate trasa un model sau reteta care sa functioneze si sa poata fi aplicata cu succes.

Nu se pot da solutii, sabloane, dar se pot sugera moduri de gandire corecte, se pot separa valorile de iluzii.

gheorghe35 a scris:

Cred ca se refera la castoriile cu contracte prenuptiale care au fost amintite anterior.

Nu mi s-a parut pornita impotriva casatoriei.

Un om chiar care citeste. Eu chiar ma voi casatori, si printre femeile pro casatorie.

@Maat, Harald: chiar nu stiti ce om sunt, si nu aveti cum sa stiti, daca nu cititi cu adevarat, oricine poate lectura.

@Harald: parintii nu mi-au gratis banii sau ce am, am muncit pt ce am. Si am principii sanatoase, sunt un om pragmatic, nu vad lucrurile in roz sau in bleu.

gheorghe35 a scris:

Harald si Cleric in special exagereaza.

Educatia imprima un mod de gandire, o ierarhie a valorilor, asta-i clar.

Ce sustine Cleric si cu care nu sunt de acord, este ca educatia este condusa de frustrari, e facute de persoane abuzate si care la randul lor isi abuzeza copii. El nu tine cont de dragostea parintilor, pentru el exista doar ambitia si frustrarea.

O fi valabil la bolnavii psihici, dar nici acolo nu-i valabil intotdeauna, pentru ca pot fi in aceiasi familie copii normali si copii bolnavi psihic, desi au avut aceiasi parinti si au beneficiat de aceiasi educatie.

Psihologia este o latura care pe mine personal ma depaseste si nici nu ma vad capabila sa vad in fiecare un potential criminal sau un psihopat doar pentru ca a trait o viata alaturi de niste persoane bolnave . Intr-un fel sau altul ar trebui sa poti scapa de un script nepotrivit si care iti determina anumite comportamente sau o anumita soarta ...

Nu ma pricep la latura aceasta si de acea ii voi lasa pe cei ce se pricep sa o faca .

catherinedeneuve a scris:

Un om chiar care citeste. Eu chiar ma voi casatori, si printre femeile pro casatorie.

@Maat, Harald: chiar nu stiti ce om sunt, si nu aveti cum sa stiti, daca nu cititi cu adevarat, oricine poate lectura.

@Harald: parintii nu mi-au gratis banii sau ce am, am muncit pt ce am. Si am principii sanatoase, sunt un om pragmatic, nu vad lucrurile in roz sau in bleu.

Am specificat ca refuz sa cred ca ceea ce scrii te reprezinta .

Maat a scris:

Si lucrul acesta ma duce cu gandul la Harald si la Cleric cu analizele lor asupra comportamentului in familie si impactul asupra viitorului adult .

Harald si Cleric in special exagereaza.

Educatia imprima un mod de gandire, o ierarhie a valorilor, asta-i clar.

Ce sustine Cleric si cu care nu sunt de acord, este ca educatia este condusa de frustrari, e facute de persoane abuzate si care la randul lor isi abuzeza copii.

El nu tine cont de dragostea parintilor, pentru el exista doar ambitia si frustrarea.

Sigur poti face rau si cand doresti binele.

O fi valabil la bolnavii psihici, dar nici acolo nu-i valabil intotdeauna, pentru ca pot fi in aceiasi familie copii normali si copii bolnavi psihic, desi au avut aceiasi parinti si au beneficiat de aceiasi educatie.

Orpheus62 a scris:

Pe fond, cred ca deviza unei familii, daca putem vorbi despre devize in casnicie, ar trebui sa fie :Asculta-l pe celalalt,

si nu la modul ordinativ ci consultativ.....

Sau mai corect " Asculta-l si pe celalalt "

gheorghe35 a scris:

Nu se pot da solutii, sabloane, dar se pot sugera moduri de gandire corecte, se pot separa valorile de iluzii.

Adevarat, insa pentru a putea imprima, ori cultiva cu succes o gandire corecta asupra unei persoane, va trebui sa ne intoarcem in timp, undeva la baza de educatie a acesteia, si anume la perioada de formare a caracterului sau, asta inseamna foarte devreme si este legat strans de expresia "cei sapte ani de acasa".

Este foarte dificil sa-i completezi educatia unui adult, sau chiar adolescent, daca nu ai avut un start bun de la inceput.

O educatie sanatoasa duce la o viata sanatoasa si din punct de vedere fizic dar si social. Am observat ca marea majoritate a cuplurilor unde apar astfel de animozitati si disensiuni, provin din zone sociale unde educatia a fost abandonata de timpuriu. O structura a unui caracter bine conturat, nu va avea nevoie decat de mici retusuri si impulsuri pentru a desavarsi un OM, pe cand la polul opus este inutil efortul. Educatia si mediul de dinainte de casnicie dar si cel de dupa, contribuie covarsitor la buna sau reaua intelegere in cuplu.

Pe fond, cred ca deviza unei familii, daca putem vorbi despre devize in casnicie, ar trebui sa fie :Asculta-l pe celalalt,

si nu la modul ordinativ ci consultativ.....

Orpheus62 a scris:

Este foarte dificil sa-i completezi educatia unui adult, sau chiar adolescent, daca nu ai avut un start bun de la inceput.

La varsta adolescentei si dupa, oamenii isi cauta drumul in viata, si orice sugestie poate fi utila.

Bazele educatie, valorile, modul de gandire, se pun in cei sapte ani de acasa, dar omul "cat traieste invata", cultura, experienta, cunostintele se acumuleaza toata viata.