Trecut vs Prezent

Maat a scris:

Seriozitate ??? Brrrr ... discutam de viata, care nu are nimic de-a face cu contractele comerciale ... Un contract comercial poate fi incalcat si nu se-ntampla deseori nimic decat cel mult ajunci in tribunale sa platesti ... Si cu casatoria se-ntampla acelasi lucru doar ca pana ajungi acolo esti deja terminat psihic si cateodata si fizic .

Viata in doi nu este intotdeauna un paradis si deseori se transforma in propriul iad din care nu stii cum sa iesi fara a face victime inocente ... respectiv copii care nu au nici-o vina pentru ca cele doua parti ale contractului au dat dovada de inconstienta crasa sau de intoleranta ...

Scuze ca nu prea am raspuns la mesajele tale, dar am considerat ca raspunsurile era deja date catre alte mesaje si nu am vrut sa ma repet.

Sunt situatii in care partenerul nu ajunge pana la "iadul" de care vorbesti, evadeaza la primele dificultati.

Actul/casatoria te obliga sa mai meditezi pana se introduce actiunea de divort si pana se pronunta sentinta.

Frica de circul ce se va desfasura la tribunal este o alta retinere, si statutul de divortat(a) nu suna la fel de bine ca cel de necasatorit.

Sunt cateva din elementele pentru care o persoana casatorita nu face pasul despartiri cu atata usurinta cu care-l fac cei fara acte.

harald a scris:

Dimpotrivă. A primit o educaţie bazată pe nişte principii clare şi

catherinedeneuve a scris:

Nu e vorba de fericire aici, e vorba de bani, trebuie sa fii casatorit ca sa iei banii in caz de nereusita. Toate bune si frumoase, dar in the end ramane banul

Cred ca se refera la castoriile cu contracte prenuptiale care au fost amintite anterior.

Nu mi s-a parut pornita impotriva casatoriei.

gheorghe35 a scris:

Scuze ca nu prea am raspuns la mesajele tale, dar am considerat ca raspunsurile era deja date catre alte mesaje si nu am vrut sa ma repet.

Sunt situatii in care partenerul nu ajunge pana la "iadul" de care vorbesti, evadeaza la primele dificultati.

Actul/casatoria te obliga sa mai meditezi pana se introduce actiunea de divort si pana se pronunta sentinta.

Frica de circul ce se va desfasura la tribunal este o alta retinere, si statutul de divortat(a) nu suna la fel de bine ca cel de necasatorit.

Sunt cateva din elementele pentru care o persoana casatorita nu face pasul despartiri cu atata usurinta cu care-l fac cei fara acte.

Of Doamne ... De ce mi se pare atat de greu sa accept faptul ca o casnicie perfectata cu acte in regula este altceva decat o inchisoare legalizata dupa cum zici tu .

Nu se fuge la primele dificultati pentru ca asta ar insemna imaturitate si iresponsabilitate ... dar "contractul" determina ramanerea intr-o relatie doar pentru a nu avea "stigmatul" de divortata sau si mai rau pentru ca nu exista alternative viabile ... Aici este o problema de libertate personala mai degraba si de ce nu, de suportabilitate .

gheorghe35 a scris:

Privesti actul ca in tarile unde divortul e interzis prin lege(nu stiu daca mai exista asa ceva).

Nu privii viata in binar, actul/contractul nu te obliga sa renunti la libertate, te obliga sa te gandesti bine inainte de a rupe relatia.

Multi fug la primele dificultati, pentru ca nu sunt obisnuiti cu ele, au avut acasa o viata comoda si "dau cu capul de pragul de sus". Maturitatea si responsabilitate e o forma de "calire", se dobandesc in timp dupa ce treci de dificultati mai mici. Pentru asta-i bun actul oficial iti sugereaza ca ai obligatia sa faci fata dificultatilor minore, dar daca chiar ajungi la concluzia ca respectiva relatie e ratata si devine un sacrificiu, actul nu te impiedica sa o anulezi.

Corect, dar as vrea sa cred ca o persoana responsabila ramane responsabila si cu si fara act care sa te constranga sa faci un anume lucru .

Maat a scris:

Of Doamne ... De ce mi se pare atat de greu sa accept faptul ca o casnicie perfectata cu acte in regula este altceva decat o inchisoare legalizata dupa cum zici tu .

Nu se fuge la primele dificultati pentru ca asta ar insemna imaturitate si iresponsabilitate ... dar "contractul" determina ramanerea intr-o relatie doar pentru a nu avea "stigmatul" de divortata sau si mai rau pentru ca nu exista alternative viabile ... Aici este o problema de libertate personala mai degraba si de ce nu, de suportabilitate .

Privesti actul ca in tarile unde divortul e interzis prin lege(nu stiu daca mai exista asa ceva).

Nu privii viata in binar, actul/contractul nu te obliga sa renunti la libertate, te obliga sa te gandesti bine inainte de a rupe relatia.

Multi fug la primele dificultati, pentru ca nu sunt obisnuiti cu ele, au avut acasa o viata comoda si "dau cu capul de pragul de sus". Maturitatea si responsabilitate e o forma de "calire", se dobandesc in timp dupa ce treci de dificultati mai mici. Pentru asta-i bun actul oficial iti sugereaza ca ai obligatia sa faci fata dificultatilor minore, dar daca chiar ajungi la concluzia ca respectiva relatie e ratata si devine un sacrificiu, actul nu te impiedica sa o anulezi.

gheorghe35 a scris:

Ce afirmi mai sus miroase a idealism. Totu-i relativ inclusiv responsabilitatea.

Cateodata prefer idealul realitatii, tocmai pentru ca sunt convinsa ca exista destul de multi oameni responsabili ... Probabil iresponsabilii sunt intr-o proportie mult mai mare ...

Mi se pare ciudat cum relatii ce au exista fara acte in cele mai bune conditii si zece ani sa se destrame in momentul in care au semnat un act .

Actul este ca la targul de vite ... te face stapan pe celalalt care devine mai mult sau mai putin bunul tau ... Exista si cazuri din acestea ...

Maat a scris:

Corect, dar as vrea sa cred ca o persoana responsabila ramane responsabila si cu si fara act care sa te constranga sa faci un anume lucru .

Ce afirmi mai sus miroase a idealism. Totu-i relativ inclusiv responsabilitatea.

gheorghe35 a scris:

Cazurile astea sunt cand unul din parteneri urmareste scopuri egoiste, materiale sau un tata pentru copil, si se preface pana obtine ce doreste.

Nu actul e cauza deteriorarii relatiei, atunci se produce efectul.

Complicata este viata si complicat este modul de a gandii al oamenilor ... Mie personal mi se pare destul de greu sa am asteptari materiale de la un partener, cat despre un tata pentru pruncii mei ... cred ca este necesar dar nu as forta pe nimeni sa faca acest lucru impotriva vointei lui ...

Oricum, presupun ca iti dai seama ca invariabil ce s-a discutat aici au fost opinii in special personale si nu generale si detasate ...

Maat a scris:

Cateodata prefer idealul realitatii, tocmai pentru ca sunt convinsa ca exista destul de multi oameni responsabili ... Probabil iresponsabilii sunt intr-o proportie mult mai mare ...

Mi se pare ciudat cum relatii ce au exista fara acte in cele mai bune conditii si zece ani sa se destrame in momentul in care au semnat un act .

Actul este ca la targul de vite ... te face stapan pe celalalt care devine mai mult sau mai putin bunul tau ... Exista si cazuri din acestea ...

Cazurile astea sunt cand unul din parteneri urmareste scopuri egoiste, materiale sau un tata pentru copil, si se preface pana obtine ce doreste.

Nu actul e cauza deteriorarii relatiei, atunci se produce efectul.

Actul nu te face proprietar, daca ar fi asa majoritatea care si-ar dori castorie ofciala ar fi barbatii.

De ce cele mai multe care doresc casatorie cu acte sunt femeile nu barbatii?

Pentru ca este privit ca o dovada de responsabilitate si ca o asigurare, cum am explicat anterior.