Trecut vs Prezent

gheorghe35 a scris:

Ar fi bine sa imprumute fiecare de la celalat tabieturile, asta ar duce la comunicare aproape ideala.

Nu cred ca te-ar enerva partenerul care ar copia "cascatul gurii" prin magazine dupa fleacuri.

In realitate disputele sunt pe divergente, si din cauza tendintei de dominare a unuia.

A completat bine Maat.

Ba da...aia chiar ma enerveaza...

Si inteleg ca disputele sunt pe divergente...oamenii cu trecerea timpului devin din ce in ce mai putin toleranti,de aia si divorurile apar dupa mai multi ani de casnicie,mai putine in perioada de inceput...Chestiunea coincide exact cu perioada cand gradul de toleranta incepe sa intre in declin,adica dupa 30 de ani.

GinGin a scris:

Ba da...aia chiar ma enerveaza...

Si inteleg ca disputele sunt pe divergente...oamenii cu trecerea timpului devin din ce in ce mai putin toleranti,de aia si divorurile apar dupa mai multi ani de casnicie,mai putine in perioada de inceput...Chestiunea coincide exact cu perioada cand gradul de toleranta incepe sa intre in declin,adica dupa 30 de ani.

Sunt mai multe etape si cu surse a conflictelor diferite.

Incompatibilitatea incepe sa se manifeste 1-2 ani si pana la sa se decida sa divorteze se ajunge la 4-5 ani de casnicie.

Alata criza poatea apare datoria "crizei varstei de 50 de ani", si la barbati si la femei, criza care la femei poate sa se suprapune cu menopauza, si poate fi agravata si de sentimentul de inutilitate, dupa ce copii au devenit majori si la casa lor.

Golul lasat de copii poate fi umplut cu alte "evenimente" neinspirate.

gheorghe35 a scris:

Incompatibilitatea incepe sa se manifeste 1-2 ani si pana la sa se decida sa divorteze se ajunge la 4-5 ani de casnicie.

credeam ca dupa primii 3-4 ani de casnicie lucrurile ar trebui sa mearga smooth...

Maat a scris:

Probabil ca un argument foarte bun in continuarea unei relatii esuate il poate constitui ... copilul, sau copii ... Nu crezi ?

Ba chiar deloc.Daca relatia a denaturat asa rau e recomandabil ca cei doi sa se desparta.

Stiam eu pe cineva care au ramas impreuna din cauza copiilor si-ti spun ca aveau viata amara. El umbla teleleu pe la amante nu dormea noptile pe acasa,ea avea un prieten,dar tot casatoriti au ramas de ochii lumii,pentru copii si deasemenea pentru ca erau catolici si la ei nu este permis divortul (pe cand adulterul da )

Varza cu carne casnicia aia.

fast_motion a scris:

credeam ca dupa primii 3-4 ani de casnicie lucrurile ar trebui sa mearga smooth...

de ce asa? sunt nenumarate exemple de casnicii care n'au mai mers dupa 7 ani de exemplu, altele au inceput sa intampine probleme dupa 15. si tot asa.

.Goddess. a scris:

de ce asa? sunt nenumarate exemple de casnicii care n'au mai mers dupa 7 ani de exemplu, altele au inceput sa intampine probleme dupa 15. si tot asa.

.... inseamna ca au fost actori foarte buni ... 7 ani ... sau 15 ani ...

Acele casnicii nu au mers niciodata ...

gheorghe35 a scris:

Sunt mai multe etape si cu surse a conflictelor diferite.

Incompatibilitatea incepe sa se manifeste 1-2 ani si pana la sa se decida sa divorteze se ajunge la 4-5 ani de casnicie.

Alata criza poatea apare datoria "crizei varstei de 50 de ani", si la barbati si la femei, criza care la femei poate sa se suprapune cu menopauza, si poate fi agravata si de sentimentul de inutilitate, dupa ce copii au devenit majori si la casa lor.

Golul lasat de copii poate fi umplut cu alte "evenimente" neinspirate.

Prima criza intr-o casnicie cred ca apare odata cu primul copil, lucrul acesta traducandu-se in acordarea de catre mama a atentiei pruncului si al sentimentului de oarecare parasire pe care-l incearca tatal . Femeia dupa ce naste primul copil treptat, treptat, incepe sa se modifice, sunt modificari inerente devenirii ca mama ... Probabil se vor ridica multe voci care vor contesta ceea ce am scris eu acum, dar ceea ce vreau sa mentionez este ca aceste lucruri le-am trait si la fel ca mine si alte femei . Nu ma pronunt in numele tuturor si nici din carti pentru ca este o experienta personala .

Femeia traieste prin pruncii ei pana la varsta cand acestia se zburatacesc si-si cauta propriul drum ... Exista si femei care refuza sa rupa cordonul ombilical chiar si dupa ce pruncul a devenit adult si are propria familie ... dar asta este o discutie aparte pe care nu o dezbatem aici pentru ca ... si totusi ... iata inca o cauza ce duce la divort ...

xqzy a scris:

Ba chiar deloc.Daca relatia a denaturat asa rau e recomandabil ca cei doi sa se desparta.

Stiam eu pe cineva care au ramas impreuna din cauza copiilor si-ti spun ca aveau viata amara. El umbla teleleu pe la amante nu dormea noptile pe acasa,ea avea un prieten,dar tot casatoriti au ramas de ochii lumii,pentru copii si deasemenea pentru ca erau catolici si la ei nu este permis divortul (pe cand adulterul da )

Varza cu carne casnicia aia.

Varza cu carne aceea casnicie, insa ei aveau un motiv foarte puternic ... din punctul lor de vedere, evident ... copii aceia aveau parinti .

andoradus a scris:

.... inseamna ca au fost actori foarte buni ... 7 ani ... sau 15 ani ...

Acele casnicii nu au mers niciodata ...

Acele casnicii au ramas atarnate doar pentru ca unul din cei doi nu a avut taria, sau curajul de a o rupe ...Cand, chipurile, apar probleme dupa 15 ani ... in aceea casnicie a mocnit focul despartiri dupa 6-10 ani si de-abia dupa 15 s-a umplut paharul . Motivele sunt varii si fiecare si le stie pe ale lui .

Cu totii suntem actori pe scena vietii.Jucam roluri ale caror consecinte nu le cunoastem,dar ni le asumam de la inceput.

In necunostinta de efecte,ne imaginam o viata plina de frumos,de iubire,de daruire alaturi de persoana pe care am ales-o sa ne insoteasca pe drumul vietii,avem impresia ca asa va fi pe vesnicie,dar exista momente in care se simte lipsa noului,astfel aparand dorintele mai mult sau mai putin benefice,pe care le putem considera experiente de viata.

Primul impuls este de a fugi de aceste ispite,dar undeva in suflet se face simtita dorinta de a te lasa incercat,caci la finalul vietii se impune retrospectiva asupra acesteia si bilantul s-ar putea sa ne determine sa realizam cat de putin "AM TRAIT" viata.Amintirile si visele sunt sarea si piperul unei existente,cu cat mai multe cu atat mai plin de viata esti,iar regretele nu-si vor mai gasi locul.

Daca se intampla sa ramai fara sentimente inseamna ca nu ai aflat ce este iubirea.Si ea nu are nevoie nici de contracte,nici de juraminte,ci doar sa fie hranita din cat mai multe surse.

Casatoria cu acel act poate fi perceputa ca o limitare a iubirii si de aici pornesc foarte multe conflicte.

Cei care ating o varsta venerabila impreuna,nu inseamna ca au trait ca niste sfinti in ce priveste relatiile din exteriorul casniciei,ci ca au inteles ce inseamna adevarata iubire : iertare,intelegere si acceptare.

Isus spunea:"I s-a iertat mult ,pentru ca a iubit mult!"

halfhalf a scris:

Daca se intampla sa ramai fara sentimente inseamna ca nu ai aflat ce este iubirea.Si ea nu are nevoie nici de contracte,nici de juraminte,ci doar sa fie hranita din cat mai multe surse.

Casatoria cu acel act poate fi perceputa ca o limitare a iubirii si de aici pornesc foarte multe conflicte.

Cei care ating o varsta venerabila impreuna,nu inseamna ca au trait ca niste sfinti in ce priveste relatiile din exteriorul casniciei,ci ca au inteles ce inseamna adevarata iubire : iertare,intelegere si acceptare.

Isus spunea:"I s-a iertat mult ,pentru ca a iubit mult!"

:)

halfhalf a scris:

Casatoria cu acel act poate fi perceputa ca o limitare a iubirii si de aici pornesc foarte multe conflicte.

Depinde din ce unghi privesti relatia, ca un(o) smechera(s) care vrea sa traga o "teapa", ca unul care face o incercare, sau ca o persoana de buna credinta care ia o decizie definitiva.

Inteleg si accept casatoriile de proba, daca nu depasesc o anumita limita.