scuzatimi ignoranta dar care-i faza cu Zamfir ? a zis , a facut ceva reprobabil ?
De ce ati decis sa ramaneti in tara?
Început de spider, Vin 26 aug 2005 · 197 răspunsuri · 37.543 vizualizări
E bun subiectul si ar trebui continuat.
Am decis sa ramanem in tara in ideea ca va fi mai bine, si tot asteptand ne-am trezit la realitate!
Este mult mai rau din pacate, dar noi romanii suntem niste optimisti si credem ca nu vom murii pana nu vom gusta din bunatatile capitalismului! 
spider a scris:Am vazut ca sunt destui cei care acuza si arata cu degetul inspre cei plecati din tara. Va intreb pe voi, cei ramasi, de ce ati decis sa ramaneti in Romania?P.S. intrebarea mea nu este o acuzatie. Va intreb de curiozitate.
:cry:
Buna intrebare!
Eu cred ca m-am nascut in perioada cea mai proasta, sau cel putin asa imi place sa cred, ca asta ar fi principalul motiv.
Poate ca adevarul are gust mai amar
La inceputul anilor '80 am terminat liceul, nici inainte nici dupa n-o duceam rau fiind singura la parinti, aveam tot ce-si visa o fata de varsta mea. Aveam si un hobby (croitoria), din orasul meu eram printre cele mai elegante tipe ...cu un succes binemeritat la baieti. Ce ma interesa pe mine emigratia, despre care habar n-aveam pe atunci, complet izolati de culturi, civilizatii capitaliste, economii dezvoltate, democratie...
Dupa casatorie am primit o locuinta de la intreprindere, peste doi ani am nascut un baietel si m-am vazut total realizata :)
Traiesc intr-un oras central din Transilvania, aici s-au nascut si bunicii mei, si inca in '89 eram mandra de asta :) ... Mai putin in martie '91 (apartin minoritatii nationale mult incercate in acele zile tocmai in centrul orasului meu natal) Aici nu-i loc sa povestesc despre asta, probabil multi dintre voi isi mai amintesc.
Si totusi n-am simtit INCA atata curaj, ca altii din anturajul meu, sa-mi fac valiza. Am stat putin pe "tuse" si asteptam sa aud vesti de la cei plecati. Veneau diferite stiri despre care s-a pomenit aici: nu te poti incadra, ramai un intrus, un roman jegos s.a.m.d... 
Daca nu aveam familie, cred ca nu prea imi pasa dar trebuia sa ma gandesc la fiul meu, si nu-l puteam vedea nicicum huiduit la scoala si fericit in acelasi timp. Poate daca era mai mic sau destul de mare sa se apere.
In era comunista am calatorit (din 2 in 2 ani, cat se putea), imi placeau orasele mari, aglomeratia, asa ma simt in largul meu (cred ca in Scotia as muri de plictiseala) , Am fost in Moscova, Budapesta, Praga, Varsovia, Dresda, Berlin, am vizitat muzee, monumente si am ajuns la concluzia ca as dori cu ardoare sa traiesc in USA si asta cat se poate de repede, dar mi se pare un vis neimplinit, nu gasesc solutia nicicum. :P
Acum am un pasaport valabil, gol in sertar, nu vreau sa mai vad locurile unde am mai fost, sunt chiar obsedata de America. :)
Am incercat si loteria vizelor, nu stiu daca nu se sorteaza dosarele, oare o fi chiar la nimereala?...
Sotul meu a fost disponibilizat acum trei ani de la servici (reducere de cadre), alta solutie ptr. el n-a mai existat: o pensie de boala cu vechea si batrana spaga romaneasca. Aici la cincizeci de ani, degeaba esti apt de munca, poti sa te spanzuri, nimeni nu te angajeaza.
Fiul meu a implinit 21, peste doua saptamani termina cu examenul de stat si sustinerea proiectului de diploma, va fi subinginer in electroenergetica.
In ultimii trei ani am lucrat cat altii in 10, si ce am realizat? 
Mi-am tinut familia, mai precis, am supravietuit, n-avem datorii, am avut ce manca si asta ar cam ajunge ptr. un roman patriot, insa pe mine nu ma incalzeste. Sunt printre cele mai renumite croitorese din judet, asta practic la negru, am si un servici stil comunist, lucrez ca vanzatoare intr-un magazin central de vestimentatie, unde ma odihnesc, ca dupa inchidere sa fug acasa sa mai cos ceva.
Asta nu este totul, nevazandu-mi visul realizat, am incercat acasa (sweet home), am pornit in cautarea capitalului ptr. a-mi deschide propriul meu salon de moda.
Bancile iti dau credit daca ai o firma care funtioneaza cu toate platile la zi cel putin de doi ani, iar daca esti nou investitor tre' sa ai un venit realizat in ultimul an considerabil. Cu cei 550 RON ai nostri :- Deci cine are bani mai primeste, cine n-are treaba lui. Asta da, Romania in prag UE...
Ca concluzie: n-am plecat din tara pentru ca pur si simplu nu pot. Mai am o speranta, poate reuseste fiul meu. Deocamdata traim de pe o zi pe alta deci un contract de munca cu 2000 de dolari ar fi imposibil de realizat, dar exista programul au-pair care-i considerabil mai ieftin si de acolo inca un pas... :airkiss: si zic adio, nici nu ma uit inapoi, nici in vizita n-as mai veni, nu ma mai leaga nimic de aceasta tara.
Pentru ca iubesc Romania!
Si oamenii, din romania!
Si rromii din romania!
Si pentru ca Romania este o tara civilizata.
ROMANIA, are un nivel de trai egal cu orice tara din vestul Europei.
Si pentru ca NU exista coruptie, in romania.
Si pentru ca sunt un BOU!
ironic a scris:Pentru ca iubesc Romania!Si oamenii, din romania!
Si rromii din romania!
Si pentru ca Romania este o tara civilizata.
ROMANIA, are un nivel de trai egal cu orice tara din vestul Europei.
Si pentru ca NU exista coruptie, in romania.
Si pentru ca sunt un BOU!
Din cele scrise am inteles ca:
nu iubesti Romania!
Si nici oamenii, din Romania!
Si nici rromii din Romania!
Ca Romania nu este o tara civilizata.
Ca Romania, nu are un nivel de trai egal cu oricare alta tara din vestul Europei.
Si ca exista coruptie, in Romania.
Si ca nu esti un BOU!
Cu ce m-am inselat?
mai omule, fiecare intelege ce vrea.
ironic a scris:mai omule, fiecare intelege ce vrea.
...asa e. Incercam sa fac si eu ceva conversatie ca, dupa cele spuse de tine, ce d#@%&* sa mai spun?
Am trait si eu senzatia (pe care o banuiesc ca o ai).
carly a scris:...
Si de ce ai impresia ca de o alta tara te-ar lega ceva ? Motivele pentru care merita sa emigrezi sunt destul de simple, societatile occidentale reusesc sa asigure conditii mai bune de trai pentru clasa medie. Dar daca n-ai fost dispusa nici macar sa te muti de la Medias la Timisoara sau de la Cluj la Bucuresti, de ce ai impresia ca te-ai putea simti "acasa" la Boston sau Montreal ? Eu am fost tentat de mai multe ori de Frankfurt si M
Harald, nu stiu ce ai inteles, din ce am scris, se poate numai sfarsitul citat.
Sunt unguroaica in Romania, tot asta as fi si la Cluj sau , mai rau, la Bucuresti. Alta tara nu vad care ar tolera acest "defect" decat USA.
In Ungaria am fost, am si lucrat o perioada scurta, pot sa spun ca sunt foarte ingamfati si incuiati. Deci nu sunt atatea categorii de oameni din care sa-ti alegi prieteni, si drepturile unui cetatean ungur sunt cam aceleasi ca ale unui roman.
Ca sa fiu inteleasa mai bine: nu astept ajutor de la nimeni, vreau sa ma descurc singura, cand o sa am ocazia nu ma va putea opri nimeni, nici macar sotul meu (nu sunt ruda cu el, fiecare decide dupa plac).
Am un var medic in Koln care nici nu-si mai aminteste de mine si n-am sa cersesc. O alta vara care mi-a fost ca o sora in copilarie casatorita in Italia cu un milionar (a fost acasa dar a uitat mereu sa ma viziteze pe mine) Daca pe ei nu i-am atacat cu "datorii" fata de rude, pretentii, reprosuri n-am s-o fac nici in viitor.
Daca intra aici sigur ma recunosc, pentru ei urez o viata cat mai buna si lunga, sa fie fericiti.
Editat Mie 7 iun 2006 09:55
carly a scris:Harald, nu stiu ce ai inteles, din ce am scris, se poate numai sfarsitul citat.Sunt unguroaica in Romania, tot asta as fi si la Cluj sau , mai rau, la Bucuresti. Alta tara nu vad care ar tolera acest "defect" decat USA.
In Ungaria am fost, am si lucrat o perioada scurta, pot sa spun ca sunt foarte ingamfati si incuiati. Deci nu sunt atatea categorii de oameni din care sa-ti alegi prieteni, si drepturile unui cetatean ungur sunt cam aceleasi ca al unui roman.
America... eternul Eldorado al oamenilor de pretutindeni.