Început de Arcangelo, Sâm 23 aug 2008 · 193 răspunsuri · 20.785 vizualizări
Alexandra78 a scris:Pippo, ce-are coada vacii cu stampila prefecturii, adica chiloteii roz cu confuzia mentala? Dar, te rog, nu-mi spune ca sunt femeie si n-am cum sa inteleg.
Pai mi-era atentia impartita in mai multe parti, si ma grabeam sa inchei fraza, motiv pt care am scurtat gresit propozitia. Tuturor li se poate intampla daca nu sunt suficient de focalizati, sau se grabesc.
sa zicem ca sunt o persoana spirituala cu orizonturi foarte largi si inteleg toate pentru caci nu mai am deloc egoism inteleg pe fiecare cu problema lui atunci inteleg si pe cel care da la cap ca ii foame sau are chef sii place si de ce sa sufere fara placerea lui si atunci inteleg si pe politicienii care fura ca sa traiasca ei si neamul lor bine cat va fi mai planeta asta pentru caci fiecare pentru ai lui lupta atunci trebuie sa inteleg pe cel care ma fura si ma minte simi face rau caci se foloseste de mine dar trebuie sa inteleg si cand cel de langa mine ma insala si ma tradeaza pentru ca are si acela nevoi speciale si daca sunt spiritual pana la final inteleg si virusii care vor sa ma haleasca ca doar si ei vor sa traiasca ca orice pe lumea asta si inteleg si pe hitler ca si el voia sa se simta mare si tare ca si mine si ca si oricine si inteleg si pe cel care taie picioarele la un copil furat s-il trimite sa cersasca si-l bate daca nu aduce bani pentru caci si acel om care face asa ceva vria sa nu se sufere pe lumea asta si sa traiasca bine ca si mine ca tine caci si el om
atunci sunt spiritual si inteleg toate astea si nu ma poate nimeni depasi caci eu inteleg totul absolut si nimeni nu poate intelege mai multe decat mine in privinta asta
si daca vine cineva si nu intelege ceva eu o sai deomnstrez ca el de fapt nu se prinde si ca e foarte optuz la minte
poate cineva sa-mi arate ca gresesc si ca nu sunt spiritual?
Nu te mai amagi ca intelegi ceva.De aici poti sa pornesti in cautarea raspunsurilor.
Obtuzitatea de care vorbesti,este exact convingerea ca le stii tu pe toate ,adica pozitia de pe care postezi.
Arcangelo a scris:Nu te mai amagi ca intelegi ceva.De aici poti sa pornesti in cautarea raspunsurilor.Obtuzitatea de care vorbesti,este exact convingerea ca le stii tu pe toate ,adica pozitia de pe care postezi.
Mie mi se pare ca se plictiseste rau si are chef de glume. Dar cam are dreptate cu sugestia ca ar trebui sa ne limitam orizontul, cand incepem sa intelegem pedofili, criminali in serie...
Pe mine nu m-a ajutat deloc faptul ca am fost ortodox si am inghitit tot ce ziceau parintii, profesorii, preotii si ce auzeam pe la radio sau televizor despre religie. Eram un copil foarte foarte smerit pentru ca asa trebuia sa fiu. Niciodata nu comentam la nimic, imi cinsteam parintii, mereu faceam ce ziceau ei, imi ascultam profesorii pentru ca eram cuminte, niciodata nu imi sphuneam punctul de vedere, faceam numai si numai ce mi se spune pentru ca asa mi s-a bagat in cap de mic, ca trebuie sa fiu un copil ascultator cuminte si supus, adica smerit, umil. Chiar si atunci cand eram umilit de ceilalti colegi sau profesori total pe edrept si ma simteam ingrozitor, imi doream sa mor decat sa suport asta, chiar si atunci nu spuneam absolut nimic. Inghiteam tot ce mi se dadea. Eram ce voiau altii sa fiu si altii voiau sa fiu cum vor ei si cum le e lor bine nu cum imi este mie bine. Am invatat prea tarziu ca oamenii se gandesc numai la ei si nu le pasa de altii, mai ales daca ii vad "smeriti", adica ascultatori, profesorii trag de elevi cat pot de mult sa se duca la concursuri, sa invete mult sau aibe note mari ca sa aibe ei cu ce sa se laude, pentru ca altceva nbu au facut in viata lor si trebuie sa se laude pe munca altora, asa ca ii baga pe altii la munca fara mila. Eu am muncit pana am crapat, la propriu. Toata ura pe care am acumulat-o fata de lume am tinut-o in mine ca nu cumva sa fiu un copil obraznic si pacatos si sa ard in iad cum auzeam pe la televizor si cum mai citeam prin cartea de religie. Problema e ca sentimentele au gasit alt mod sa iasa la suprafata, imbolnavindu-ma.
Toti cretinii din jurul meu se credeau religiosi, parintii, bunicii. Cand injuram pe cineva sau imi exprimam nemultumirea si ura fata de ceva anume mi se spunea " nu mai vorbi asa ca dumnezeu aude", " sa nu te mai aud ca zici asa ceva" sau mai rau "sa nu mai gandesti niciodata asa". Dar ei doar le ziceau altora pentru ca ei erau de fapt cei mai pacatosi, injurau mereu, ii atacau pe ceilalti cand aveau ocazia. In opinia celor mai mari ca mine, a profesorilor, a preotilor, a parintilor noi eram o generatie ratata, care are de toate " ai dracu tineri din ziua de azi ... au tot ce vor si nu le convine, netrebnicii, trebuie pusi la MUNCA". Auzeam des chestia asta, mai ales din partea bunicilor si a prietenilor lor, dar si din partea profesorilor. Prea tarziu mi-am dat seama cat de cretini sunt oamenii si nu ii intelegeam pe majoritatea colegilor care nu dadeau doi bani pe chestiile astea.Mereu cand auzeam ceva rau despre mine ma afecta foarte tare si ceilalti prin ce spuneau ei imi insuflau un sentiment de vina care m-a macinat mereu si mi se baga in cap ca trebuie sa sufar pentru cat de bine ma simt, chair daca in sinea mea ma simteam ingrozitor.Si unii ziceau "Iisus cat a suferit pentru noi, ce te plangi" Ma enerveaza crestinii astia inchipuiti a caror singur scop e sa le spuna celorlalti cat de rai sunt.
Profeosrii mereu mereu m-au stresat si cred ca au facut-o intentionat. Mereu ne ziceau cat de mult o sa fie de munca, cat de mult terbuie sa invata, cat de mult o sa ne chinuim, cat de importanta este scoala si alte cacaturi.Fiecare lucru spus ma stresa si ma incorda si mai tare, in ideea ca eu nu sunt destul de bun si ca sunt un cacat si trebuie sa muncesc si mai mult si sa invat si mai mult pentru ca altfel o sa fie rau. Daca cineva trebuiea sa isia sume o responsabilitate intr-o clasa eu eram primul pe lista. Eu niciodata nu refuzam nimic pentru ca aveam impresia ca trebuie sa ii respect pe profesori pentru ca sunt mai mari ca mine si ei ziceau ca cica se gandesc la binele nostru. Mereu ne ziceau ca nu suntem destul de buni ca suntem tampiti ca trebuie si trebuie neaparat sa invatam, sa munci. Faptul ca puneam la suflet chestiile astea ma distrugea. Culema e ca tot aceeasi profesori ne spuneau cat de bine e sa fim la liceu, ca suntem tineri, ca acum ne traim viata... asta ma ducea la disperare pentru ca daca asta insemna sa imi traiesc viata eu voiam sa MOR.
Nu am putut sa am o viata sociala normala din cauza asta. Cu toate ca as fi vrut si eu sa am prieteni cu care sa ies, sa discut si sa ma joc, mie mi se sopunea ca sunt deja mare si acum trebuie sa invat, sa las prostiile. Voiam sa am si eu o prietena pe care sa o iubesc si sa ma plimb cu ea si sa ne tinem de mana si sa ne sarutam, dar asta era un deja un pacat. Voiam dar supunerea pe care o aveam fata ce ce mi se spunea ma impiedica sa fac ce imi place pentru ca stiam ca nu o sa fiu aprobat si o sa fiu mereu criticat daca imi iau viata in maini. Ajunsesem sa ma masturbez si stiam ca si asta era un pacat si ma simteam groaznic ca faceam asta, dar macar nimeni nu stia si nici nu puteam sa imi impun sa nu mai fac.Cred ca era singura metoda sa mai scap putin de ura, de stres .Faceam ce uram si ma uram pentru asta. Cam asta ne invata si ortodoxia Uram o gramada de lucruri care mi se impuneau si cu toate asta nu ma impotriveam. Asta cred m-a afectat foarte tare si pana la urma toate sentimentele negative au iesit la suprafata, chair daca am incercat sa la inchid in mine.
Si ideea ca nu suntem destul de buni, ca suntem niste pacatosi cretini si sentimentul de vina si de frica este bagata in cap si de religia asta, care daca o iei asa cum ti se spune poate sa te distruga. Majoritatea oamenilor fac exact opusul si ii cearta pe ceilalti si le spun ca o sa ajunga in iad daca nu fac asa , daca nu sunt asa, dar de fapt ei sunt mult mai rau.
Daca ar fi dupa religia noastra toata lumea ar trebui sa ajunga in iad si chestia asta nu cred ca poate fi discutata sau interpretata. Ni se spune ca suntem niste pacatosi si ca pacatosii o sa arda in iad pentru eternitate, si nu o sa se termine niciodata chinurile groaznice si cumplite la care vor fi supusi pacatiosii. Iar dumnezeu iarta numai si numai pe cei carora chiar le pare rau pentru ce au facut. Adica daca nu gandesti intr-un anumit fel o sa ajungi in iad unde o sa te astepte cele mai cumplite si mai dureroase si mai oribile chinuri posibile pentru restul eternitatii care nu se termina niciodata.
Cum naiba poate cineva sa decida daca ii pare sincer rau sau nu?????? Eu niciodata nu am putut. Daca am o parere despre un lucru nu pot sa mi-o schimb ca sa nu ard in iad. E imposibil si din cauza asta credeam ca sunt un nenorocit si merit sa mi se intample cele mai groaznice lucruri posibile aici si dupa ce mor. Aveam impresia ca trebuie sa ma chinui in viata asta si ca trebuie sa sufar pentru ca si IIsus a suferit.De fapt toata reigia este bazata pe frica, frica de dumnezeu si mereu auzeam chestia asta la slujebe. Cum pot spune unii ca religia e iubire si frica e un sentiment de animal si religia ne ajuta sa scapam. rin religie ni se induce FRICA, frica de IAD, nu de dumnezeu asa cum se numeste frica asta. Oamenilor de iad le e frica nu de dumnezeu Nu stiu cum de unii nu vad asta. Si acum o sa apara probabil unii care sa zica" frica de dumnezeu nu e frica, e iubire sau" nu ai inteles tu bine", dar nu e absolut nimic de interpretat, e FRICA, sentiment total total opus iubirii.
Scuze ca am intervenit mai tarziu, dar am avut cateva probleme
In opinia mea religia nu este compatibila cu psihologia.
Nu trebuie sa iti ceri scuze ptr interventia ta.
Incepi sa intelegi mai bine ce se intampla cu tine fata de atunci cand ai intrat pe forum.In ritmul asta vei reusi sa te faci bine.
Arcangelo a scris:Fara legatura cu ce s-a discutat mai devreme:In religiile pagane,sexualitatea este inclusa in divinitate -zeii sunt...horny! (interesant de observat ca acest cuvant vine de la horn -corn adica,de la "zeul incornorat",Pan) -ca zeii fertilitatii din vechime,care exemplificau asta foarte bine.
Pan -zeul cu coarne care a fost asimilat inmaginii diavolului,era prin excelenta un zeu al fertilitatii.Asta ii si deranja pe crestini la el -a trebuit demonizat,pentru ca si sexualitatea insasi a fost demonizata,blamata,scoasa in afara divinitatii.
(doar incercati sa va reprezentati inmaginea unui zeu sexi,horny,care iubeste sexul,il sarbatoreste,un zeu al...vietii,in antiteza cu zeul mortii -asa cum il vede crestinismul pe Dumnezeu -pentru unii poate ca este chiar dificil,atat de radicala este diferenta)
Isus e nascut non-sexual dintr-un tata ceresc si o mama-fecioara.Ramane intreaga viata un celibatar,si crestinii spun ca nu a avut nici un fel de relatii sexuale cu nimeni (saracul...pe bune,presupunand ca ar fi real...).
In predicile sale condamna adulterul si dorinta sexuala chiar (face pana si din a privi pe cineva cu dorinta un pacat).
E poate cea mai mare inovatie a crestinismului,fata de religiile pagane din acea vreme,care aveau o atitudine de celebrare a sexului si aveau toate zei ai fertilitatii (mare parte -poate toti zeii au fost la origine zei ai fertilitatii)
Din pacate,inovatia asta a adus mari probleme omenirii de-a lungul timpului,pentru ca a promovat reprimarea,condamnarea,rusinea,vinovatia,frica in legatura cu sexualitatea,si nici macar in ziua de astazi crestinismul nu a reusit sa depasasca problema asta si sa se adapteze la mentalitatile secolului 21. (macar sa accepte contraceptia,de exemplu)
Barbatii n-au coarne. Daca-ar avea s-ar pune hamul pe ei, si ar fi pusi la munca. Bine unii muncesc si fara ham ..
E ceva rau ca Iisus a fost conceput dintr-o fecioara? Sau ca ramane celibatar? Adulterul nu poate fi condamnat, pentru ca insasi casatoria este o erezie satanista. Deci adulterul nu exista, si nici nu va exista niciodata, decat in minti foarte debile.
Dorinta sexuala vine din arhetipul energiei gay. O stare complexa care schimba fluxul energiilor interne si le orienteaza spre sexualitate. Energia gay poate a fost creata de zeul Pan, sau de Aphrodita.
Deci sexul, sau energia gay, nu a fost niciodata naturala sau normala sau buna, in nici un fel. A fost un concept adus de Aphrodita sau Pan, si imprastiat altora pentru a influenta societatea pe alte planuri.
Scopul reprimarii sexualitatii nu este de a condamna sexualitatea, ci de a promova autoflagelarea morala din orice. Reprimarea gandirii normale, rusinea fata de societate, vinovatia din nimicuri, si frica de absolut.
Anti-sexualitatea este o farsa jucata pentru a justifica agresiunea mentala pe orice plan. Nu are nimic de a face cu virginitatea sau celibatul.
Tinta adevarata este insasi trupul, si identitatea individuala. Sexul este doar pretextul prin care se acuza anononim, in loc de un dusman. Sexul este o arma puternica de atacare a fiintei, fie prin comercializarea fie prin condamnarea sa.
pe a scris:Sunt persoane care cred ca opusul iubirii este indiferenta.Sunt si persoane care cred ca iubirea nu are opus.
Reversul indiferentei este curiozitatea.
Reversul iubirii este invidia.
Dumnezeule... :roll:
Nici nu stiu ce sa-ti raspund,ca sa nu te jignesc...nu e prima oara cand ma uimesti cu lipsa de logica si discursul delirant,dar de data asta chiar m-ai socat. :)
Incerc un rezumat atunci? Sexul nu este nici rau nici bun. Sexul este o arma antisociala, de distrugere a constiintei individuale si sociale.
Religia o foloseste pentru a ataca mintea, societatea o foloseste pentru a ataca libertatea. Posedatii o folosesc pentru a devora energia victimelor lor. Exista si exceptia de la regula, cand sexul este ceva inocent si necorupt de haos. Atunci poate fi bun, intradevar.
Tu nu crezi ca sexul a fost creat de Aphrodita? Sau crezi doar ce iti convine din mitologie, ignorand aspectele irelevante?
Silverdane a scris:Exista si exceptia de la regula, cand sexul este ceva inocent si necorupt de haos. Atunci poate fi bun, intradevar.
daca spui ca in general sexul este o arma antisociala etc, si spui ca exista si o exceptie de la regula, atunci ne poti spune cand anume sexul e exceptie de la regula, cand e inocent si bun?