Rasfoind topicele de la religie si spiritualitate m-a scarbit sa vad cum se face aceasta separatie transanta intre pretinsii credinciosi si cei necredinciosi sau atei. Si tocmai cine isi spun credinciosi, ba chiar evlaviosi ! Umilinta, adulatia cersetoare sau reveriile si inchipuirile desarte - ei le numesc credinta, pe cand cugetarea libera sau progresul stiintific in viziunea lor obscura sunt sataniste sau mai rizibil - ca sa le incerce domnul credinta. 
Dar credinta lor e perfida, meschina si lipsita de orice strop de integritate, fara fundament real - o credinta oarba, o credinta umila neajutorata invatata mecanic din carti perimate sau dobandita din frageda pruncie printr-o "educatie" parsiva bagata pe gat fortat sau mai meschin in mod subliminal, sau izvorata din neputinta in fata mortii si din propriile visuri si aspiratii desarte alimentate si intretinute de filosofia disperarii ( dupa cum o denumea si Spinoza ) in cangile careia se zbat gloatele neajutorate. Aceasta nu e nicidecum credinta, ci teatru de papusi de cea mai joasa speta pe scena infernului.
Pe cand un ateu care crede in progresul si in prosperitatea umanitatii are o credinta concreta si reala intr-un viitor promitator in care sa domine stralucirea artei, a filosofiei, a descoperirilor stiintifice, a civilizatiei. Iata credinta cea dreapta si adevarata.
Pai da se poate una ca asta ?! Tot cu scara ati ramas ?! ;) <_< <_< Sa fii prea fraier sa nu realizezi ca cu liftul ajungi mai repede. :sweating: :sweating: 
Si e si mai confortabil.