Abuzul minorilor şi instinctul matern – cum se manifestă acest instinct si la ce se reduce de fapt?

Floricik_ a scris:

mă g

Candid C. (Candice) a scris:

Parintele nu intotdeuna ignora realitatea copilului, fiindca multi dintre cei care scriu pe forumuri chiar sunt interesati sa inteleaga sentimentele si nevoile copilului lor, dar aspectul abuziv din aceasta situatie pe care putini l-au observat este ca SE ASTEAPTA de la copil sa simta si gandeasca intr-un anume fel

whydontyouyesbut a scris:

Metodele coercitive gen time out tocmai asta inseamna: ignorarea realitatii copilului. In loc sa se intrebe de ce a reactionat asa, de ce a aparut comportamentul suparator, ce vrea sa exprime copilul, cum se simte el in momentul acela, parintele il exileaza in camera lui (metoda "la colt" indulcita). Aparent time out-ul e benign, "doar nu i-am facut nimic, l-am trimis sa se mai gindeasca, ce-i rau in asta? Doar n-am sa-i tolerez obrazniciile. Trebuie sa-l facem sa inteleaga blablabla...". Sau alta metoda sideranta: ii numeri pina la 3 "metoda 1-2-3 magic" (now excuse me while I puke) timp in care el trebuie sa-si revizuiasca atitudinea sau treci la represalii.

Sunt de acord, trimiterea in camera lui ca sa se gandeasca inseamna tocmai neintelegerea copilului in realitatea lui. Mai sus pur si simplu nu am gasit exprimarea potrivita pentru ceea ce voiam sa evidentiez: paradoxul dintre faptul ca mai toti parintii pe forumuri spun ca sunt atenti la nevoile si sentimentele copilului, ca discuta cu el si ii explica de ce are sau nu voie sa faca ceva anume, si realitatea ca o parte din ei se simt inca nevoiti sa apeleze la metode precum "time-out" pentru a se intelege cu propriile odrasle. Inca nu mi-e foarte clar de ce lucrurile stau asa.

Floricik_ a scris:

Dar mă g

Candid C. (Candice) a scris:

Daca vrea sa afle motivele, cred ca un parinte empatic mai degraba intelege motivele furiei, tristetii au dezamagirii copilului inainte sau in timpul accesului de "nervi", nu dupa. De ce consideri ca nu se poate discuta cu copilul si atunci cand acesta are o alta stare decat "calm"?

Daca le-ar intelege nu le-ar mai produce... Un parinte empatic nu ar da time-out in nici o circumstanta.

Candid C. (Candice) a scris:

De fapt personal, mie in exemplul pe care l-am adus in discutie partea inca si mai grava pe langa a-i spune copilului ca vorbesti cu el dupa ce se calmeaza, mi se pare cand i se cere copilului sa se gandeasca la ce a "gresit".

Cred ca de aici porneste atitudinea de mai tarziu atat de des intalnita printre adulti, de a "da lectii" altora, de a le face educatie. De exemplu femeia inselata care vrea sa-l faca pe barbat sa inteleaga/vada el "ce a pierdut."

Nu cred ca asta e cauzat de fostul time-out...comportamentul acesta il au general cei conditionati cu recompense.

Candid C. (Candice) a scris:

paradoxul dintre faptul ca mai toti parintii pe forumuri spun ca sunt atenti la nevoile si sentimentele copilului, ca discuta cu el si ii explica de ce are sau nu voie sa faca ceva anume, si realitatea ca o parte din ei se simt inca nevoiti sa apeleze la metode precum "time-out" pentru a se intelege cu propriile odrasle. Inca nu mi-e foarte clar de ce lucrurile stau asa.

Cind comportamentul nedorit al copilului se repeta in mod suspect de frecvent e clar ca parintele a gresit (prin severitate, ori prea mare permisivitate, ori inconsecventa, ori din zeci de alte motive), a intervenit o ruptura intre el si copil, si "obrazniciile" copilului sint simptomele acestei relatii defectuoase. Si ce face atunci parintele? Prefera sa incerce metode behavioriste de genul asta pentru ca el deja e instrainat de prunc si ii e greu sa "asculte" ce ii spune prin "obrazniciile" lui. Prefera sa conchida ca are un "copil problema", ba citeodata chiar sa suspecteze ca au unul hiperactiv, cu ADD sau cu ADHD ca tot sint afectiunile astea la moda si parintii mai "informati" decit in trecut. In orice caz, un copil problema, pentru care trebuie luate masuri de genul asta.

Candid C. (Candice) a scris:

Daca vrea sa afle motivele, cred ca un parinte empatic mai degraba intelege motivele furiei, tristetii au dezamagirii copilului inainte sau in timpul accesului de "nervi", nu dupa. De ce consideri ca nu se poate discuta cu copilul si atunci cand acesta are o alta stare decat "calm"?

Asa e. Inainte e ideal. Trebuie sa preintimpini o criza. Copilul e ignorat inainte de a face un tantrum, si pentru a atrage atentia, il face. Si parintele il ignora in continuare, ca sa nu se lase manipulat de ala micu'. Cel mic se simte parasit, insignifiant, neiubit. Cind ar fi putut fi ascultat si inteles macar in al 12-lea ceas. :P

Floricik_ a scris:

Oricum eu nu mă prea văd făc

Jet Black a scris:

Ce te faci daca partenerul de viata isi doreste mult de tot si te ameninta ca daca nu vrei copii se duce la alta?

Il lasi sa se duca.

Candid C. (Candice) a scris:

Il lasi sa se duca.

Asa cum exista barbati care au in cap doar sexul cu cat mai multe femei, asa exista si femei care nu au in cap altceva decat sa se instaleze la unul cu casa, masina, salar baban si sa-i toarne copii ca sa-si asigure cuibul (ca dupa ce face vreo 3-4 copii, deja pensia alimentara ar fi cam maricica sa o mai lase ala).

Deci, nu mai aruncati cu pietre in barbatii care vor sex si inseala, au corespondent feminin, uitati-va la iepuroaicele din anumite zone rurale ale tarii, iepuroaice la care nici nu le pasa ca fetitele lor sunt abuzate sexual de tati.

Nevroza sexuala la barbat presupune dezvoltarea de relatii multiple pe orizontala (sex cu cat mai mutle femei, "i-am tras-o si la aia, si la aia, si la aia...etc").

Nevroza sexuala la femeie presupune obsesia de a se vedea mireasa, cu "unu bun" (a se intelege, cu multi bani), si sa faca cat mai multi copii, deci tot o dezvoltare a relatiei pe orizontala. Dincolo aveam "cat mai multe femei", dincoace avem "cat mai multi copii". Cantitate, nu calitate.

....................................................

p.s. de asemenea oameni, care traiesc pentru sex, mancare si impuiere, te apuca scarba daca ai cat de cat constiinta sau ai fost iubit de parinti normali la cap. Asemenea oameni nu sunt oameni, sunt niste marionete care ruleaza un program. Ei pot fi vazuti in toata splendoarea lor la emisiuni ca "Fata tatii" sau "Iubire interzisa", pe National TV. Daca nu esti ca si protagonistii, sigur ti se intoarce stomacul pe dos dupa 10 min de urmarit asemenea emisiuni.

Candid C. (Candice) a scris:

Il lasi sa se duca.

sa faca ce? Copii cu o alta femeie?

Deja seamana a menage in cate persoane vreti voi , doar ca deja urmeaza sa fie niste copii implicati.

sa se duca sa apeleze la o alta femeie pentru a avea copii? Asta e solutia?

Jet Black a pus intrebarea pentru ca ii este teama de perspectiva de a ramane singur daca partenera are alt plan de viata decat el. Cand am raspuns "Il lasi sa se duca", nu am criticat alegerea de a avea copii a partenerei/partenerului, ci m-am referit la dificultatea lui Jet Black de a accepta cealalta persoana asa cum este ea, fara sa incerce s-o manipuleze sa renunte la alegerea ei ca sa-si satisfaca el nevoia de a nu ramane fara relatie. Jet Black isi doreste o prietena, isi doreste sa fie iubit, dar el (inca) nu este capabil sa ofere iubire. Capacitatea lui redusa de a-i accepta pe ceilalti si realitatea in general vine din incapacitatea lui de a se accepta pe sine.

Jet Black, o relatie nu iti va rezolva traumele emotionale, numai tu singur o poti face. Nu poti rezolva o problema interioara (suferinta ta emotionala) aplicand o solutie exterioara.

Jet Black a scris:

Ce te faci daca partenerul de viata isi doreste mult de tot si te ameninta ca daca nu vrei copii se duce la alta?

Să se ducă...din partea mea are cale liberă...at