România
Roportal.ro

bebe ingeras

Început de babyofangels, Lun 14 iul 2008 · 75 răspunsuri · 14.484 vizualizări · închis

babyofangels16 mesaje#61

Da, sunt chiar din Cluj Napoca. Analizele uzuale de sange le-am facut chiar cand am ramas gravida,VSH, glicemie, colesterol.

Au iesit bine, am doar putina anemie, pentru care i-au ferro-folgamma acum.

Inafara de raceli cam odata pe an nu am fost bolnava pana acum. Prima data am fost internata in spital acum cu avortul asta.

Incerc sa-l conving pe sotul meu sa-si faca o spermograma, dar ma tot amana. Lui ii e frica de spitale in general, nu a fost bolnav niciodata.

In legatura cu Fecioara Maria, eu cred ca e asa cum a spus Octavc, Ea nu a cunoscut niciodata barbat.

La asta se refera fecioria ei nu la himenu ala ,daca a fost intact sau nu.

Eu am scris aici pt ca am vrut sa inteleg de ce a lasat Dumnezeu sa mi se intample ceea ce mi s-a intamplat, stiu ca se intampla des, dar eu cand am ramas gravida, am crezut ca Domnul mi-a facut o minune, m-am simtit binecuvantata. Poate am fost prea mandra, m-am simtit deosebita, si atunci Domnul a considerat ca nu mai sunt vrednica de aceasta minune. M-a lovit asa ca sa simt ca de fapt nu sunt decat un om care in orice moment poate sa dispara, care nu conteaza, doar praf in vant, atat.

dark_light5.465 mesaje#62
babyofangels a scris:
Poate am fost prea mandra, m-am simtit deosebita, si atunci Domnul a considerat ca nu mai sunt vrednica de aceasta minune. M-a lovit asa ca sa simt ca de fapt nu sunt decat un om care in orice moment poate sa dispara, care nu conteaza, doar praf in vant, atat.

tu chiar ai impresia ca Dumnezeu n-are altceva mai bun de facut decat sa se uite in gradina noastra si sa ne admonesteze din te miri ce? ca sta cu joarda si imparte pedepse? pai atunci de ce nu ii omoara pe criminalii in serie? de ce nu-i pedepseste pe hoti? de ce nu-i trazneste pe violatori?

mai lasa misticismul asta religios la o parte si ia viata ca atare. impaca-te cu sotul, ca-i pacat de iubirea voastra sa va pierdeti cand ar trebui sa fiti mai uniti ca niciodata. duceti-va la medic, faceti-va toate analizele si puneti de un alt bebe. credinta e buna si ea, dar nu cand se transforma in cosmar obsesiv, ca la tine.

Enki16.898 mesaje#63

Babyofangels, ti-am dat un link la o lista de analize ce trebuie facute inainte si in timpul sarcinii. Primul lucru pe care trebuie sa il faci e sa iti gasesti un medic bun si sa investighezi: 1: de ce ramai asa greu insarcinata, si 2 de ce ai pierdut sarcina.

multa sanatate, si sa iti bebelusul in brate cat mai curand.

ellla8.845 mesaje#64
babyofangels a scris:
Poate am fost prea mandra, m-am simtit deosebita, si atunci Domnul a considerat ca nu mai sunt vrednica de aceasta minune. M-a lovit asa ca sa simt ca de fapt nu sunt decat un om care in orice moment poate sa dispara, care nu conteaza, doar praf in vant, atat.

cam asa , din pacate ... e unul din pacatele mele deasemeni: ma entuziasmez la cel mai mic semn de bunastare :jester:

insa nu fi trista, uita-te la pasarile care isi reconstruiesc cuibul iar si iar ori de cate ori le e stricat de vant...ploi, alte animale ... uneori cu puii sau ouale in el ... si se duc ...

si ele , minunatele, reconstrueisc pai cu pai, depun iar oua... pana cresc puii si ii invata sa zboare ...

deci hai sa ne reconstruim cuiburile :crazy:

...pai cu pai ...:P

babyofangels16 mesaje#65

Extraordinar filmuletul cu lagarele de evrei. Nu inteleg cum s-a putut permite asa ceva, cel putin de catre conducatorii celorlalte tari. In sfarsit nu vreau sa ma bag ca nu prea am citit istorie, din pacate.

Lucruri rele se intampla des si din pacate in cele mai multe cazuri chiar din pricina noastra, a oamenilor.

Am citit mult, m-am interesat in stanga, in dreapta si am aflat acum ca sarcinile oprite in evolutie sunt foarte dese. Poate e din pricina poluarii, a modului nostru de viata in general.

Greseala mea e ca sunt o fire foarte visatoare si chiar si acum la varsta mea mai cred in vise. Chiar daca viata mea nu a fost roz, asa cum credeam ca va fi niciodata nu am renuntat sa visez.

Sotul meu a mai fost casatorit si a incercat sa aiba copii si inainte. Nu a fost niciodata la medic sa vada de ce nu ies copiii, nu stiu , poate nu si-a dorit indeajuns.

Dupa ce ne-am casatorit eu nu am mai luat anticonceptionale, am zis ca daca o sa sa fie bebe,e binevenit. Dupa vreun an jumate am inceput sa-mi doresc foarte mult un bebe. Am inceput sa-mi calculez perioada fertila. Dupa un an de incercari am inceput sa ma gandesc la analize si fertilizare in vitro, el in schimb a inceput sa se resemneze la gandul ca nu poate avea copii. Eu nu am crezut niciodata asta, visam copii cu ochi albastri ca ai lui si i-am spus" Dumnezeu e mare si poate sa faca minuni, da viata acolo unde nu este, face din imposibil, posibil". M-am rugat mult.

Tocmai il convinsesem sa-i duc sperma la analize cand am ramas gravida. Am fost mandra, mult prea mandra, parca il prinsesem pe Dumnezeu de un picior. L-a inceput sotul meu m-a acuzat ca am fost cu altul(sotul meu e plecat cate 3-5 zile de acasa pe saptamana cand are lucrari mari), ca am fost asa disperata sa am un copil, incat am ramas cu altul.Am fost rea, i-am reprosat ca nu crede in puterea lui Dumnezeu. Ma credeam stapana universului, ca si cum as fi fost o persoana aleasa. Am gresit, stiu acum. Am fost rea si mandra, adevarul e ca eram si speriata, nici mie nu-mi venea sa cred uneori. Chiar aveam ganduri ca daca a intrat cineva in casa si fara sa-mi dau seama, m-a violat sau ca am fost la strand si poate era sperma in apa. a fost si necredinta in mine. Dar asta a fost la inceput, apoi a fost bine si cu sotul meu. Tocmai ma obisnuisem cu gandul ca voi fi mamica cand a cazut bomba. Bebe se oprise din evolutie.

Ma bantuie un gand. Intotdeauna in rugaciunile mele ziceam ca cpilul va fi a lui Dumnezeu, acum chiar e, dar eu ma refeream ca il voi creste in credinta si cu frica lui Dumnezeu.

Am avut si vise cand eram gravida. Am visat ca eram intr-o biserica si stateam in fata altarului, langa mine era un patut cu o fetita cu ochi albastri si eu o mangaiam si stiam ca e a mea. Apoi dintr-o data eram singura si am inceput sa-mi caut fetita cu privirea printre strane.Apoi m-am uitat spre altar si am stiut ca fetita era acolo, dar nu putea intra stiam ca nu am voie acolo, nici nu cred ca ma puteam misca. Am inceput sa plang si sa strig pe preotii care ma gandeam ca sunt in altar sa-mi dea fetita inapoi. Dar nu aparea nimeni si ma uitam asa la altar in sus si in jos si plangeam de mi se rupea inima si imploram sa-mi dea fetita inapoi.Si intrebam de ce mi-a luat-o? M-am trezit plangand. Cred ca atunci a murit in pantecele meu. Am avut presimtire dupa aia, dar nu am vrut sa-mi fac griji pt ca ziceam, daca Domnul mi-a facut o minune o face pana la capat.

Poate acum ma incearca sa vada daca nu imi pierd credinta si atunci imi va da alti copii.

In legatura cu hotii si criminalii la care Domnul nu le face nimic, eu din experienta vietii mele am vazut ca intr-adevar asa e. Pe oamenii care nu i-L au pe Domnul, care fac nelegiuiri, nici nu-i baga in seama, ii lasa sa le mearga bine, mai au si noroc, dar cand ii loveste, mai devreme sau mai tarziu ii loveste rau de tot...,cred.

Cei care se roaga sunt incercati, uneori toata viata, si muncesc pt fiecare dram de bunastare si de bine si nimic nu le vine gratis. Nu mi se pare corect, dar cine sune sunt eu sa judec asta?

Sunt totusi un pic fericita ca sotul meu vrea sa-si faca in sfarsit spermograma, el singur mi-a spus azi ca vrea sa vada cum sta.

Noapte Buna si multumesc pentru sfaturi, m-au ajutat si ma ajuta mult!

Enki16.898 mesaje#66

Ma bucur mult ca relatia voastra si-a revenit, si ca nu renuntati la ideea de a avea un copil. Ma bucur ca si sotul e dispus sa coopereze, si sa faca analize, s-ar putea sa fie problema la el, mai ales daca spui ca nici in casatoria anterioara nu a avut copii. Poate sunt putini spermatozoizii, sau au mobilitate redusa. Sau poate sunt cauze venind de la ambii. Cand veti afla cauzele, va trebui sa treceti la o monitorizare foarte atenta a ovulatiei, facuta de medic, nu tu singura acasa. Sunt sanse sa nu fie nevoie sa recurgi la FIV. Multa sanatate si te rugam sa ne mai spui si noua ce faci. :P

babyofangels16 mesaje#68

Buna! In primul rand vreau sa urez la toti cei de pe forum Sarbatori Fericite si un An Nou cu sanatate, impliniri si reusite!

Dupa cum am vazut eu intr-un anunt la biserica ,azi 29 Decembrie e Ziua copiilor nevinovati Pomenirea copiilor nenascuti.

Ieri mi-am propus ca azi ma voi duce la biserica si ma voi ruga la Dumnezeu pt copilul meu nenascut, pt. un viitor mai bun, pt. familia mea, si in general voi vorbi cu Dumnezeu (ma simt mai bine in biserica sa vorbesc cu El, mai ales de la ora 17 cand nu e multa lume).

Si totusi nu m-am dus, cand a fost ora 16 30 am zis ca e prea frig, m-am luat cu altele si s-a facut ora 19 si acum intr-un fel imi pare rau ca nu am fost la biserica in aceasta zi speciala.

Motivul pentru care va cer sfatul e ca ceea ce mi s-a intamplat azi, mi se intampla tot timpul. Mereu de la aceea sarcina oprita, imi propun sa ma apropii din nou de Dumnezeu, am pt. El o iubire atat de mare in inima mea! Dar ceva lipseste, e ca o masina de lux, dar fara motor. Ceva ma opreste sa ma apropii din nou de El ca inainte.

Am perioade cand ma apropii destul de mult de El (sunt linistita, senina, optimista,cu dorinta sa fac tot ce-i bine la toata lumea, ma rog, merg la biserica dupa masa, cantecele religioase imi incanta auzul), dar nu dureaza mai mult decat cateva zile, apoi e ca si cum m-as plictisi de toate astea, intervin alte probleme de viata, bucurii, neplaceri si ma desprind cumva de Dumnezeu. Dar mai ales seara cand vreau sa adorm am asa o parere de rau ca nu mai sunt ca inainte, ca nu m-am dus la biserica de mult ca nu m-am rugat de mult, ca nu am mai citit Biblia de mult timp si imi propun sa fiu ca inainte, dar tare greu ma pornesc. Nu mai am tragerea aceea de inima ca inainte.

Odata am vrut sa merg la biserica, m-am oprit la poarta si dintr-o data mi-a venit un gand ca sunt o fraiera, ca imi pierd vremea in biserici, in loc sa ma plimb sau sa ma distrez ca si alte prietene de ale mele care nu sunt credincioase si totusi lor nu le-au murit copii in ele... si am plans atunci, am plans pt. ceea ce gandeam, dar nu am putut sa intru in biserica, multa vreme apoi nici nu m-am mai gandit la Dumnezeu.

Acum nici nu prea incerc sa fac un copil (nu-mi calculez perioada, nu-mi i-au temperatura, nu fac teste de ovulatie), dar nu pt. ca mi-e frica sa nu mi se intample la fel, ci pt ca mi-e frica sa sper, mi-e frica sa ma incred din nou in Dumnezeu.

Stiu ca poate daca m-as ruga, daca as incepe din nou batalia (vitamine, tratamente naturiste, teste de ovulatie, rugaciuni si credinta in Dumnezeu) poate as avea un copil sanatos, dar frica ca nu voi reusi , ca voi fi dezamagita din nou ma face sa nu mai imi doresc nimic.

Nu vreau sa fie asa, vreau sa fiu ca inainte (uneori sunt, dar pt foarte putin timp), dar nu pot, ceva ma opreste, credinta mea in Dumnezeu a fost rau stirbita si se pare ca ceea ce s-a dus a fost inima credintei mele fara de care nimic nu mai functioneaza bine.

Enki16.898 mesaje#69

Of. Lasa lucrurile sa mearga de la sine, nu te forta sa faci ceva cand de fapt tu ai inima indoita, doar pentru ca asa ai obisnuit un timp sa faci, sau pentru ca asa ti s-a spus ca e bine sau pentru ca asa trebuie fiindca te simti presata de timp. Daca simti ca nu e locul tau sau momentul tau sa mergi in biserica, nu merge doar pentru ca asa ai avut tu obiceiul. La fel, daca nu simti impulsul sa reiei batalia pentru a avea un copil, nu o face doar pentru ca esti stresata ca timpul trece. Stai linistita, timp este. Lasa lucrurile sa curga singure, traieste-ti viata si nu te gandi la asta. Ai grija de tine, de sanatatea ta, de relatia cu sotul tau, de servici, de altele, si nu forta intr-o directie daca simti ca ceva te trage inapoi si nu esti in largul tau.

Sarbatori fericite iti doresc si tie. :cheers:

Editat Lun 29 dec 2008 21:06

fffff1235 mesaje#70
NeXuS-Warrior of Thruth a scris:
Anatema este cea mai grea pedeapsa pe care o poate da Biserica. Ea se da contra celor ce dispretuiesc si ataca adevarurile dogmatice, morale si de cult si prin aceasta, ei duc la ratacire si pierzare de suflet pe cei nestiutori, devenind periculosi societatii bisericesti. Anatema cuprinde blestem, afurisenie si predare a celui anatemisit pe mina satanei, de care asculta si ale carui fapte si misiune o implineste, devenind mort sufleteste si vrajmas lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea in legile de stat, este anatemisirea in legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20, l-22 Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9,3; I Cor. 5,1-3; 16,2-12; Gal. 3,8-9; Const. Ap. II, 28,47-50). Prin anatemisire, "se afieroseste acela diavolului si mai mult sa n-aiba parte de mintuire si sa se faca instrainat de Hristos" Pidai. N. f. 269.

dar Biserica de ce face blesteme? nu e normal ca preotii sa calce pe urmele lui Isus? sa iubeasca oamenii? sa-i sfatuiasca?sa se roage pentru ei? ... nu sa-i dea pe mana Satanei

nu mai inteleg nimic :cry:

← Înapoi la Arhiva