bebe ingeras

Salut, am o intrebare care ma macina. Imi place despre mine ca sunt credincioasa, il iubesc pe Dumnezeu, mi-e frica de El, incerc cat pot sa fac cat mai putine pacate. Dumnezeu imi dadea o stare de liniste de incredere, imi placea sa merg la biserica, mirosul de acolo , corul si tot mediul acela ma facea sa simt incredere si nadejde ca totul va fi bine. Am crezut intr-un Dumnezeu bun, in Isus Cristos care prin moartea Sa pe cruce ne-a luat pacatul nostru creand bunatate si speranta.

M-am rugat 3 ani pentru un copil, el nu venea, dar niciodata nu mi-am pierdut speranta. Am tinut posturi, am fost la manastiri, m-am rugat mult si am stiut ca copilul va veni, desi sotul meu si altii imi spuneau ca nu poate sa aiba copii. Si in luna lui mai am ramas gravida, am simtit ca Dumnezeu mi-a facut o minune. Am simtit binecuvantarea Lui. Nu pot descrie in cuvinte bucuria si mununea care o simteam. Apoi nu m-am mai dus la biserica in fiecare zi pt. ca ma simteam tare obosita, nu am putut sa tin post fara carne o luna cum mi-a spus preotul, am tinut 2 saptamani, pt ca aveam o teribila pofta de carne.

Dupa 6 saptamani la un control doctorul mi-a spus ca sarcina e oprita din evolutie de 2 saptamani. Eu stiu ca asemenea lucruri se intampla des, dar nu inteleg cum a putut lasa Dumnezeu una ca asta? Nu inteleg. De ce m-a facut sa ma simt binecuvantata ca apoi sa-mi dau seama ca totul a fost de fapt o farsa? De ce? Pt ca nu am putut tine postul? De ce Dumnezeul meu bun ma face sa trec prin o asemenea suferinta? De ce mi l-a mai dat, daca mi l-a luat asa de repede? Nu inteleg. Nici acum nu-mi vine sa cred ce sa intamplat. Unde am gresit? Eu il iubesc pe Dumnezeu si cu atat mai mult ma doare. Dumnezeu da viata acolo unde e imposibil, face imposibilul posibil, Dumnezeu face minuni daca crezi in El. Si atunci de ce? De ce mi s-a intamplat asa ceva? De ce mi-a facut o minune atat de dorita pentru ca apoi sa o transforme in cea mai grea suferinta?

Nimeni nu stie ce de ce face!

Ai incredere in El in continuare.

Nu-i vorba de "mi-a dat si mi-a luat"....El nu se pricepe la business!

Roaga-te in continuare.Roaga-te de doua ori mai mult! De zece ori mai mult! Roaga-te neincetat.

Nu trebuie sa mergi neaparat la biserica. Rugaciunea o poti spune oricand, oriunde, oricat.

Si scoate-ti din cap prostia asta de "am tinut post si mi-a dat si acum daca nu mai tin post, mi l-a luat" - asta-i o forma de conditionare.

ROAGA-TE! Dar Nu cersi! Mai degraba multumeste. Rugaciunea sa-ti fie STARE SI MULTUMIRE!!!

Cere indrumare, cere linistirea gandurilor, spune-i ca ai incredere in EL!

Dar nu cersi niciodata nimic!!!!!!!!!!

Succes si spor la treaba!!!

Cum sa se mai roage, cand ea il invinovateste pe Dumnezeu?

Lui Dumnezeu trebuie sa-I multumim si pentru bune si pentru rele...asa cum toata viata noastra sta in Voia Lui. Poate asa a vrut Dumnezeu sa nu nasti copilul acela, sau a vrut sa-ti dea o lectie de viata si de credinta,chiar daca esti o persoana credincioasa. Poate a vrut sa vada pana unde mergi cu necazul acesta, sau poate a vrut sa vada daca treci cu bine peste lectia asta, fara sa te lepezi de credinta si de Dumnezeu. Eu personal am avut multe lectii si de aceea cred mult in Dumnezeu. De aceea trebuie sa te rogi mult, rugaciunea este foarte importanta.

babyofangels a scris:

Imi place despre mine ca sunt credincioasa, il iubesc pe Dumnezeu, mi-e frica de El, incerc cat pot sa fac cat mai putine pacate

Raspunsurile tale vin de aici. Nu inteleg cum poti iubi si sa-ti fie si frica de o persoana. Si sa nu ne mai gandim la Dumnezeu ca la un mos cu barba alba care sta pe tron si cand are el chef ne face sa suferim. Incearca sa intelegi Viata si Legile ei nescrise si vei intelege si de ce ai trecut prin toate acestea.

Iti zic eu ce este, noi trebuie sa-l iubim pe Dumnezeu, dar in acelasi timp sa ne fie frica de el in sensul sa nu pacatuim. El ne-a dat cele 10 Porunci pe care trebuie sa le respectam. De exemplu daca facem un pacat, fie mare, fie mic si noi avem credinta si iubire fata de Dumnezeu, noi spunem imediat ca Dumnezeu ne iarta ca este Bun. Stiti cum se zice, bunatatea are limite, nu incercati sa le depasiti.

Trebuie sa nu faci greseli din iubire pentru Dumnezeu, trebuie sa fii un om integru din respect pentru tine insusti, nu din frica ca te va pedepsi cineva. Asta ma duce cu gandul la copiii mici. Deci asta e stadiul omenirii. Pacat.

frumos...il iubesc pe dumnezeu..."mi-e frica de el"....imi place cum il iubesti

cat sa se abtina o femeie gravida de la poftele ei??...e ceva normal...chestia cu nasterea, dak vrei copil...infiaza....si creste-l pala pana faci unu, de fertilizare in vitro ai auzit?? dute la preot....stie el ce sa faca cu pipeta

NeXuS-Warrior of Thruth a scris:

. Stiti cum se zice, bunatatea are limite, nu incercati sa le depasiti.

Bunatatea lui Dumnezeu are limite? Asta nu stiam. Si cum ramane cu "El nu oboseste iertand"?

El`luchador a scris:

dak vrei copil...infiaza....si creste-l pala pana faci unu, de fertilizare in vitro ai auzit?? dute la preot....stie el ce sa faca cu pipeta

ce sfaturi "la rece" dai... esti femeie, ai pierdut vreun copil, in momentul in care ti-l doreai nespus? Ce usor spui "in vitro"...

Ma uit uneori la topicurile de la religie si am senzatia ca e alta lume aici, alt forum, alt roportal.

Ti-ai dorit mult copilul si l-ai pierdut, dar gandeste-te si altfel. Ti s-a demonstrat ca POTI avea copii. Se mai intampla ca sarcinile sa se opreasca din evolutie, mai ales la femeile care nu se asteapta sa fi ramas insarcinate. Nu va poticniti in bariera asta! Mergeti mai departe si incercati in continuare.