Început de Cupidon, Dum 21 aug 2005 · 205 răspunsuri · 40.017 vizualizări
liula,asa cum spunea cineva in paginile trecute nu ai gasit metoda...mi-e greu sa inteleg chiar daca am vazut f multe cazuri cum un parinte nu se intelege cu copilul mai ales la varsta frageda...iarta-ma ,problema e la tine ,copilul e nevinovat ,probabil nu stii sa te faci inteleasa...daca nu ti-ai cumparat inca INTELIGENTA EMOTIONALA la copii ,cumpar-o sunt multe lucruri interesante acolo
succes!
Am si eo o problema si va cer sfatul/Este vorba despre fetita sotului meu din casatoria anterioara in varsta de 10 ani,o fetita foarte dulce dar cu un comportament posesiv si putin egoista.Cand tatal ei a parasit casa acum 3 ani,mama ei i-a explicat ca au divortat din cauza ca "tati nu ne mai iubeste"!Bineanteles ca dupa ce eu m-am casatorit cu tatal ei ea venea f des la noi si am incercat sa-i explic ca daca tatal ei nu mai este impreuna cu mama ei asta nu inseamna ca nu o mai iubeste pe ea si sunt sigura ca m-a inteles si chiar ma iubeste f mult si eu pe ea.Acum mama ei vrea sa-i aduca alt tatic si la primirea vestii fetita a fugit de acasa,s-a tuns aproape zero singura si are un comportament foarte greu de stapanit.Momentan este la mine dar oare ce ar trebui sa-i spun si ce nu?Cum sa o ajut sa treaca peste situatia asta?Astept sfaturi,idei....etc.
Cam ce i-ai explicat si in legatura cu tatal...anume: ca nu inseamna ca mama ei nu o iubeste pe ea, daca apare si alta persoana. Fetita doreste sa aiba singura toata afectiunea, iar aparitia unui potential rival, probabil a facut-o sa creada ca este din vina ei (asta ar explica si faptul ca se "autopedepseste" , razandu-si parul, etc...si ...poate si pentru ca vrea prin acest lucru, in mod absolut inconstient, sa "inlocuiasca" chiar ea barbatul pe care vrea sa il aduca mama( intrucat, ea renunta la podoaba capilara, care reprezinta o componenta feminina, si adopta una masculina)...deci...trebuie sa o faceti sa inteleaga ca parintii ei raman la fel pentru ea, chit ca fiecare are alt partener de viata.
Simplu de spus, mai dificil de realizat. Bafta multa.
Eu am incercat sa fac totul pentru copii mei ceea ce eu nu am avut,in mare parte liniste in casa si armonie ,nu am vrut sa fiu pisaloaga sa-i bat la cap tot timpul.Si tot nu este bine.Am vrut sa fiu o mama buna ,nu le-am impus niciodata ce vreau eu ,nici cum sa se imbrace ...i-am lasat totdeauna sa aleaga ei si am incercat sa le asigur tot ce au vrut in masura posibilitatilor.Pentru ca fiul meu a facut fotbal de mic si am vazut ca-i place l-am sprijinit in sesnsul asta adica am admis si note mai mici fara reprosuri ,a luat si examenul de capacitate ....care nu credeam ca-l va trece ,dar acum in clasa a noua nu a invatat nimic ...a ramas corigent la muzica..se poate asa ceva?Nu mai stiu ce sa fac .Aveti vreun sfat?Mai rau este ca nici de fotbal nu mai e asa pasionat,azi a avut meci si daca nu l-am dus cu masina a zis ca nu stie unde este terenulk si nu s-a dus.....
nike a scris:Alt lucru cu care nu sunt de acord este bataia.Bataia nu rezolva nimic, doar mareste frica copilului fata de parinti.
Ai dreptate
Si io vad destul de des ideologia de parinte care isi bate copilul k sa invete cu specificarea ca si el(parintele) a fost batut si ce om a ajuns...
cunosc o fata de 11 ani care este suprasolicitata de catre parinti. ei o pun sa faca toate treburile casei: sa spele vasele, sa faca toate paturile (inclusiv ale parintilor si fratelui ei) sa faca mancare la toata familia, sa taie lemne pentru foc (locuiesc in moldova), sa repare gardul, si multe alte lucruri. 
mereu i se reproseaza cu cruzime ca e lenesa si proasta (eu am stat o saptamana la ei, si mi-am facut cruce cand am vazut cate face fata asta ;) ). uneori o tin acasa si nu o lasa la scoala, e tunsa aproape la chelie, si e foarte anemica. e ca o sclava. fratele ei o pune sa-i faca toate treburile in locul lui, parintii vin acasa si se pun pe canapea sio se uita la tv, iar ea e obligata sa le aduca de mancare.
ce viata de copil mai este si asta??? copilul asta poate sa se sinucida oricand, e deprimata, are cearcane, e urata! nu am nici-o putere asupra lor... 
pentru ea, injuraturile parintilor sunt la ordinea zilei 
Danarebeka,
Greu, foarte greu pentru voi toti. In primul rand fetita se simte foarte singura. A avut un soc cand tatal sau s-a despartit de mama sa. Universul ei a fost distrus. Acum a aflat ca mama sa ii aduce alt tatic. Pentru ea la varsta aecasta fargeda este nevoie de foarte multa iubire, intlegere, compasiune, etc. Ea se vede exclusa in mintea ei de toti, Incearca sa vorbesti cu ea cat mai calm si linistita. Incearca pe cat posibil sa-i spui ca voi toti o iubiti si ca viata merge inainte indifernt de siutatiile prin care veti trece si ca tu, tatl ei, mama ei veti fi alaturi de ea in orice situatie. Este foarte complicat sa dai sfaturi din afara insa mintea ei este complet ravasita si se simte exclusa, ceea ce nu este adevarat.
Ai grija de tine si de toti ai tai.
Nu-mi vine sa cred ca unii oameni considera ca bataia (cu cureaua) ar fi o metoda de educatie.
Bataia este violenta, violenta naste violenta.
Stau si ma intreb daca o astfel de persoana a avut bunul-simt sa citeasca o carte macar de psihologia copilului sau se ghideaza dupa intelepciunea milenara romaneasca ortodoxa, "bataia e rupta din rai" si "cine isi iubeste copilul nu cruta nuiaua", ultimul fiind citat biblic.
Bataia, mai ales din partea perosanei care trebuie sa-l ingrijeasca si de care depinde in totalitate este unul dintre cele mai rele lucruri care se pot intampla unui copil.
E ceva ce nu inteleg. Daca va enerveaza sotul sau seful, il luati la bataie? De ce cu copii e diferit? Ei nu sunt FIINTE UMANE demne de respect?
Nu vorbesc aiurea, am o fetita de 2,2 ani care este foarte incapatanata, activa, insa n-am batut-o niciodata. I-am spus foarte rar ca "nu are voie" undeva, numai unde e periculos si de obicei i-am aratat practic de ce e periculos, acolo unde am putut. Daca nu, am preferat sa o iau de 100 de ori dintr-un loc pana a inteles. Dar doar acolo unde e periculos, adica nu am lasat laptop sau ceva de valoare la indemana ei iar daca am lasat si a stricat (mi-a aruncat in wc telefonul si PDA-ul) am considerat ca a fost vina mea!
Rezultatul rabdarii mele este ca acum intelege cand ii spun nu, ma asculta intotdeauna. E un copil cuminte.
Nu bateti copii, e ceva foarte rau... si acre se va intoarce asupra voastra sau mai rau, asupra copilului.
mai bine nu va spun chinu meu de acasa!!
Copilul trebuie "batut" cu vorba nu cu nuiaua,si facut sa inteleaga unde si de ce a gresit.