Am gasit aceasta piesa din intamplare. Acum sunt singur, departe de casa, intr-un loc unde computerul functioneaza datorita unui generator de curent. Am intrat in cabinetul meu, am deschis dosare vechi, prafuite, mi-am amintit tot. Iar acum ma asez in fotoliu, inchid ochii si absorb muzica. e ca o apa curgatoare, linistita uneori, zbuciumata cand se loveste de praguri de piatra. La fel ca si acest topic. Apa mea, topicul meu. Sentimentele mele, emotia unei multumiri, tacerea unui raspuns, toate trec lin prin spatele pleoapelor. Aici e casa mea departe de acasa.
As vrea sa mai fiu iar Doctor Love, macar pentru un timp. As vrea sa nu fiu rau, egoist, razbunator. Sa pot sa scriu din nou din toata inima: "Buna seara, prieteni! Sunt Doctor Love."
Cat de ridicol suna, dar ce amintiri frumoase imi aduce aceasta formula de salut!
Cabinetul meu e deschis, chiar daca nu prea mai trece nimeni pe aici.
Mai trec eu, din cand in cand.
Noapte buna tuturor.

oare mai e deschis cabinetul?
oare mai e deschis cabinetul?