Început de The Bitch, Mie 25 iun 2008 · 46 răspunsuri · 12.603 vizualizări
ai tu asa ceva????????????????
sa nu exageram
in viata prietenii nu-s eterni
se mai schimba
si nu neaparat din ''vina'' noastra
e bine sa lasam egoismul si sa judecam drept
cauzele pot fi diverse, pot fi de la plictis pana la atenuarea interesului
prietenia se savureaza!!!!!!!!
TACI!..am citit ce ati scris si d-acolo intrebarea. Ca prietenia se consuma..asta e veche, o stim. Reciteste intrebarea Mitule si lasa raspunsurile filozofice
''Primul lucru pe care l-am observat a fost (asa precum spunea si Joanna) o schimbare radicala in atitudinea si comportamentului unor prieteni''
''Este trist ceea ce a scris Joannahart,din nefericire asa se intampla.Naeema,la fel ca tine,am observat raceala prietenilor''
Ampera a scris:TACI!..am citit ce ati scris si d-acolo intrebarea. Ca prietenia se consuma..asta e veche, o stim. Reciteste intrebarea Mitule si lasa raspunsurile filozofice''Primul lucru pe care l-am observat a fost (asa precum spunea si Joanna) o schimbare radicala in atitudinea si comportamentului unor prieteni''
''Este trist ceea ce a scris Joannahart,din nefericire asa se intampla.Naeema,la fel ca tine,am observat raceala prietenilor''
se poate.....dar ma intreb:
nu-i si asteptarea noastra prea mare?
radicalismul pe care-l invoci de de fapt esecul perceptiei proprii
si mai pleaca cu popoul de aici ca imi vine sa te ciupesc...clar? :D
Pentru a nu fi ipocrit si fals in relatia cu o persoana cu handicap fizic, cred ca-ti trebuie mulrta daruire si aceea compasiune izvorata din iubirea pentru celalalt .
Eu l-am cunoscut pe Puiu si pot spune ca este o companie minunata si niciodata nu mi-a creat vreun disconfort legat de problema lui . Am mai cunoscut inca o persoana care imi este tare draga si acelasi lucru mi s-a intamplat si cu ea . Sunt oameni la fel de deosebiti ca si o persoana in deplinatate fizica .
Ampera, cat priveste modul cum un handicap poate genera o anumita raceala in randul "prietenilor", cred ca aici discutam de ceva mai putin decat prietenie, probabil de niste cunostinte capatate pe parcursul vietii care si-au "arogat" un titlu nemeritat .
:D :) ;) am uitat..te-am ciupit de....? :cry: 
mai, mai
cred ca drama e mai mult in noi
cand vom fi apti sa pricepem asta vom fi salvati
staf:
nu uitati sa fiti copii, sa va amuzati, sa radeti de voi, de altii,
nimic nu vindeca mai bine decat un psihic pozitiv
Prietena mea cea mai buna are un handicap fizic fizibil ( s-a nascut cu el, nu are iris/ pupila etc. la unul din ochi).
Ne stim dintotdeauna si e una dintre cele mai potrivite mie fiinte de pe lume.
Handicapul ei nu m-a deranjat niciodata, de altfel si ea are o fire care o ajuta enorm, nu s-a simtit complexata, nu s-a indepartat de oameni, iar oamenii nu au indepartat-o.
DAR, pe vremea copilariei noastre, n-a scapat de porecle rautacioase(deh, copiii sunt rai :), dar vai de ala care o striga asa in prezenta mea :D
Cert e ca acum, inca se mai uita oamenii ciudat la ea pe strada, dar nu m-am simtit niciodata rau din cauza asta, n-am simtit nevoia sa evit sa ies cu ea etc.
De la inceputuri m-am purtat cu ea absolut natural, nu mi-a inspirat mila, nici nu avea de ce, nu am simtit nevoia sa o imbarbatez pentru asta, ne-am certat firesc cand a fost cazul, n-am menajat-o cand am avut ceva sa-i reprosez, am fost impreuna la bine sau la rau ca orice prietene etc.
So, ma gandesc ca totul depinde si de cum priveste viata persoana cu disabilitati, cum poate ea sa depasesca handicapul, sa nu-l mai simta ca atare.
Poate ca datorita ei nu suport sa faca cineva glume idioate legate de fizicul unui om (fie el cu disabilitati sau nu) si sigur datorita ei nu privesc un "handicapat' altfel decat pe un om normal (cum de altfel si este).
P.S. O iubesc pe prietena mea si n-as da-o pe 100 de "normale" ;)
Ampera a scris:As vrea sa-mi spuneti mai multe despre ''prieteni''. Cum se schimba ei? Cum se schimba relatia voastra cu ei? Imi e foarte greu sa inteleg de ce un prieten te-ar lasa balta intr-un moment ca asta. Ar fi grozav sa aflu de la un ''prieten'' cum sta treaba, dar probabil ca nu o sa am ''norocul''.
Uite , dau eu un exemplu.......Sa zicem ca ai un grup de 6 amici cu care iesi- te distrezi, barfesti, dansezi, mergi la nunti. Unul dintre ei are un accident, brusc ramane intr-un scaun cu rotile. In primele saptamani, sigur ca ceilalti vor roi in jurul lui, ii vor tine companie, vor vorbi despre orice si ii vor repeta la nesfarsit ca pentru ei ramane on intreg si prieten (desigur, ei nu mint, chiar au intentia de a-i ramane aproape) Dar in cateva luni.........se va simti schimbarea. Cine va trece mereu sa il ia si pe "x" unde se intalneste gasca? Cine il va duce pe munte sa ii poarte de grija? Cine il va lua in brate sa il duca la mare? La terasa ce sa faca.....(intre timp s-a lasat de baut si e mereu negativist, se plange de nedreptatea vietii, ceilalti vor sa se distreze......)."Prietenii" se vor simti vinovati intr-un fel sa isi etaleze mereu fericirea, cheful de viata pe sub nasul "bietului de el"
Ei, in acest moment cel cu handicap trebuie sa lupte ca sa se mentina integrat cat de cat, sa nu-si oboseasca amicii, sa se simta dorit, sa isi caute preocupari pe care inainte nu le avea si contacte cu persoane care au aceeasi problema......ca sa invete sa infrunte viata. Pentru ca in Romania , ei nu au aceleasi facilitati si posibilitati de a si petrece timpul liber ca in.....State, de exemplu
puiu.t a scris:;) am uitat..te-am ciupit de....? :) ;)
mai, mai
cred ca drama e mai mult in noi
cand vom fi apti sa pricepem asta vom fi salvati
staf:
nu uitati sa fiti copii, sa va amuzati, sa radeti de voi, de altii,
nimic nu vindeca mai bine decat un psihic pozitiv
sa-l ajute Dumnezeu sa depaseasca faza negarii, paguboasa si sa aleaga calea inaltarii spirituale
Ampera a scris:As vrea sa-mi spuneti mai multe despre ''prieteni''. Cum se schimba ei? Cum se schimba relatia voastra cu ei? Imi e foarte greu sa inteleg de ce un prieten te-ar lasa balta intr-un moment ca asta. Ar fi grozav sa aflu de la un ''prieten'' cum sta treaba, dar probabil ca nu o sa am ''norocul''.
Dupa cum spunea cineva mai sus,acestia nici nu pot fi numiti adevarati prieteni ci mai degraba persoane care si-au insusit acest titlu pe nemeritate.
In fine.Mie mi-au facut un favor la urma urmei,pentru ca nu am nevoie de oameni din astia pe linga mine. Au ramas doar prietenii adevarati care,crede-m,a dintr-o gasca de 12 persoane au ramas vreo 3.
Exista "prieteni" care de exemplu,stau pe linga tine pentru ca asta-i face sa se simta bagati in seama si folositori.Altii sunt cei care stau pe linga tine daca esti o persoana afluenta sau de un oarecare succes in viata.Asta-i face sa se simta importanti.Alta categorie sunt cei care te considera prieten,numai ca sa aiba ce sa barfeasca.
Eu inainte aveam o viata sociala foarte diversa. Ieseam in oras,la cina,la club,in vacante,la petreceri,astea bineinteles toate cu "prietenele". Totul bine si frumos. Dupa patania mea, vreo 4 dintre ele nici macar nu au dat pe la spital sa intrebe daca mai traiesc.Si nu pot veni cu scuza ca n-au stiut,ca s-a dat vreo 2 zile la stiri accidentul pentru ca au inchis autobanda toata noaptea sa stringa harababura.
Anyway,alta care locuia la noi in casa si care mi-era ca o sora i-mi zice intr-o buna zi "Fa, tu sa zici mersi ca esti maritata ca altfel cin' te mai lua....asa cum esti acum? Viata ta e F***** si stii asta"...
Vreo citeva altele,se faceau ca ploua cind le sunam,pina m-am lasat eu pagubasa.Ca deh....le-o fi fost rusine sa iasa cu mine la restaurant ca mi-era maneca goala.
In final una singura s-a dovedit a fi cea mai buna prietena pe care am avut-o si nici macar nu a fost cea la care ma asteptam sa fie. Ce surpriza. Si inca doua fete care au fost si sunt ok.
Da cine rade la urma rade mai bine. Si io in ziua de azi rad cu gura pina la urechi ca motive am destule.Ha! ;)