Geneza

delia delia a scris:

1. Nu avem habar cat timp a trebuit pentru miracolul numit viata (indiferent daca e pasare, iarba, rama, peste etc).

Naveta spatiala nu foloseste creatiei, ci omului.

2. Vrei sa spui ca acel creator a fost in stare sa construiasca viata si nu a fost in stare sa construiasca o prpadita de naveta spatiala?

3. Uita-te la univers, priveste imensitatea si "miracolul" si pune-ti din nou intrebarea, avea nevoie creatorul de navetele noastre spatiale?

1. Pai daca Dumnezeu este dintotdeauna, si nu a fost plecat in concediu de odihna, probabil ca i-a luat tot timpul, de la inceputul infinitului...

2. Nu, nicicum, nu asta vreau sa spun. Ci spun clar: este felul in care construieste Dumnezeu, prapadita aia de naveta. Mai intai pe om, ca si instrument, si mai apoi naveta. Probabil ca neuronii pot fi creati in mod evolutiv, iar circuitele integrate, cip-urile, nu.

3. Pai cu ce s-ar presupune sa plece omul sa cucereasca noi teritorii ale dezordinii lui Satan, cultivand ordinea lui Dumnezeu?

Calare pe berze?

De ce nu cultiva singur Dumnezeu, ordinea in univers si are nevoie de om?

Poate pentru ca, asa cum spuneam, si omul este o parte din Dumnezeu, si astfel, cand omul pleaca spre o planeta noua, pleaca de fapt Dumnezeu.

octavc a scris:

Interesele lor au fost de alta natura, nicidecum de a darama civilizatia, ci de a o exploata, dreptul de "exploatare".

Simplu ca buna ziua.

Nu pot accepta drept argument - bine, bine au facut rau, dar uite nu l-au facut pana la capat... au pastrat informatia pentru posteritate. Vezi, baieti buni, "constiinta generala" a decis asta - sa nu distruga cultura.

Fireste, nu i-ar fi iertat nimeni pentru o gafa de genul acesta. Se repeta povestea cu biblioteca din Alexandria, ar fi avut mai mult de pierdut decat ar fi castigat.

Arcangelo a scris:

Haosul nu e ,,terenul lui Satan''...de fapt,se pare ca exista legi pana si in haos...dezechilibrul e o conditie a miscarii...si totul e in miscare...echilibrul perfect e ceva neintalnit in creatie...echilibrul perfect exista pesemne in necreat...si nici ordinea si organizarea nu sunt o caracteristica exclusiva a binelui...exista ordine stramba,generatoare de haos...si dezagregarea are ordinea ei,si constructia si distrugerea sunt parte din tot...

Incearcati sa va largiti viziunea...anabolism/catabolism...ordine/dezordine,echilibru/dezechilibru...toate au rostul lor.

Nu mai demonizati dezordinea,sau dezechilibrul,sau distrugerea...toate fac parte din evolutie,schimbarea e conditia esentiala a progresului.Exista ordine chiar si in dezordine.Exista dezordine chiar si in ordine.

Perfectiunea nu e facuta sa fie o stare imobila,perfectiunea include progresul,transformarea...totul...creste.

Perfectiunea nu e un mormant...Imperfectiunea insasi,e parte a perfectiunii.

Sper sa intelegeti ce vreau sa spun.

Da, inteleg si-ti dau, intr-un fel, dreptate.

"dezordinea, sau dezechilibrul, sau distrugerea... toate fac parte din evolutie", atunci cand se intampla la vremea lor.

Dar omul, cu puterile sale uriase, intervine in acest echilibru firesc, perturbandu-l.

Uite, sunt blocuri care sunt demolate, deci distruse, pentru ca nu mai fac fata conditiilor de siguranta, iar in locul lor vor fi construite alte blocuri, mai bune. Asta este firesc. Si asta este bine.

Sunt turnuri, doua la numar, de fapt au fost, si inca au fost pline de oameni nevinovati, care si ele, au fost distruse. Demolate, deci. Doar ca nu la vremea firescului. Si asta nu este bine.

Ma intelegi ce vreau sa spun, Arcangelo, prietene?

PS.

crede-ma, ca daca voi trai ziua in care sa ma uit pe cer, asteptand asteroidul care ne va spulbera, nu ma voi supara nici pe Satan, nici pe Dumnezeu, nici pe ordine si nici pe haos, si nici pe asteroid.

Ci, rau de tot, pe noi toti, cei care am stat cu mainile impreunate in fata, rugandu-ne sa vina cineva si sa ne dea, sa ne faca, sa ne apere, sa ne mantuiasca, sa ne duca in Rai, sa....., in loc sa ne folosim energia si puterea mintilor, pentru a dezvolta un sistem de aparare contra lui. A asteroidului.

OK?

delia delia a scris:

Interesele lor au fost de alta natura, nicidecum de a darama civilizatia, ci de a o exploata, dreptul de "exploatare".

Simplu ca buna ziua.

Nu pot accepta drept argument - bine, bine au facut rau, dar uite nu l-au facut pana la capat... au pastrat informatia pentru posteritate. Vezi, baieti buni, "constiinta generala" a decis asta - sa nu distruga cultura.

Fireste, nu i-ar fi iertat nimeni pentru o gafa de genul acesta. Se repeta povestea cu biblioteca din Alexandria, ar fi avut mai mult de pierdut decat ar fi castigat.

Doar atat, Delia: nu sunt niste baieti care au facut si rau si bine, ci instincte care au facut rau si constiinte care au facut bine. Si unele si altele, se gasesc in mintile acelorlasi baieti.

delia delia a scris:

Si-atunci unde se afla acea "constiinta"?

Cine o detine, unde palpaie?

De detinut o detine fiecare om, ca si fiinta inteligenta posesoare de constiinta, si nu in cantitati mai mari sau mai mici, ci doar o asculta mai mult sau mai putin.

Nu ai sa o vezi decat atunci cand, ascultata va fi de noi toti. Si tot in ziua aia ai sa vezi ca pe pamant a coborat si 'iubirea' aia care da bataie de cap incercand sa o explice, toti acei care declara ca se lasa coplesiti de ea, si-l simt pe Dumnezeu.

Oare cum or face-o?...

De palpait, palpaie timid, prin toata lumea.

delia delia a scris:

Hei, hei!

Poate nu are nici o legatura cu ceea ce discutam noi, sau poate are.

Sa-ti spun la randul meu multumesc? Ar fi prea putin - eu sunt cititoarea, tu scriitorul!

Pot spune doar ca: ma bucura enorm ori de cate ori gasesc un post al tau, chiar daca nu intru in rezonanta cu el.

Hei, hei!

Poate nu are nici o legatura cu ceea ce discutam noi, sau poate are: multumesc!

PS.

Si reciproca este valabila.

octavc a scris:

Dar cum spui tu, Delia, ca le-a facut?

Pur si simplu pocnind din degete?

Intr-o secunda, a aparut totul, si direct traindu-si existentele?

Si in miliardele de ani (ca sa nu vorbim de infinitul timpului de dinainte), ce a facut acest magician?

S-a gandit?

A calculat?

A proiectat?

Sau chiar asta este intreg timpul consumat cu creatia?

Si nu vezi de ce ar avea nevoie de inventiile si inovatiile noastre?

Pai compara cat timp a avut nevoie sa 'construiasca' o pasare, si cat timp sa construiasca, prin noi, naveta spatiala!

Compara si performantele lor, Delia.

Pentru ca inventiile si inovatiile, nu sunt ale noastre, ci tot ale lui. Ale acelei 'constiinte palpaitoare".

Ca si instinctul, ca si inteligenta, ca si ingeniozitatea, ca si initierea, initiativa, inspiratia, informatia, instructiunile, intuitia, initiativa, investigatia, interesul si asa mai departe.

Cuvantul devenit instrument, Delia.

O civilizatie a inilor.

Pamantul intradevar exista de vreo 4 miliarde de ani, din studiul datarilor cu carbon C14, dar pe el a aparut viata de abia acum 380 milioane de ani din studiurile facute. Omul a aparut acum 2000 de ani. S-au descoperit si oameni care au mai mult de 4000-5000 de ani dar aceia au fost lasati de Dumnezeu sa traiasca fara un scop anume, la fel si cu animalele preistorice, viata trebuia sa existe. Dupa cum se stie Pamantul a trecut prin trei perioade critice el a fost lovit de 3 ori de asteroizi de 10-15 km, distruzand toata viata pana in acel moment al impactului. Lui Dumnezeu i-a luat mult timp sa se gandeasca despre Facerea Lumii, El a creat omul pentru Desavarsire Spirituala. Ca sa poti creea ceva iti ia un timp indelungat, asta se stie. El a facut lumea in 7 zile dar la El timpul este eternitatea, creatia putand dura chiar sute de ani. Un minut la noi pe Pamant trece foarte repede dar la Dumnezeu inseamna aproape 100 de ani pamantesti. Diferenta este enorma. Toate inventiile din lumea de astazi nu vin de la Dumnezeu, ci de la diavoli. Unele sunt atat de frumoase si marete dar ele ajung sa ne distruga incetul cu incetul, fara sa ne dam seama. Satan insusi s-a declarat stapan al acestui pamant si a tot ce exista pe el si sub el. Diavolii sunt la fel de destepti si invatati ca si ingerii lui Dumnezeu, fiind toti creeati de El, ei stiu mai multe decat totii oamenii destepti din lumea asta la un loc. Dumnezeu iti da totdeaua numai gandul bun spunandu-ti sa traiesti normal, fara excese si sa fii fericit, sa nu cauti fericirea in alte lucruri si inventii care nu iti aduc nici un folos spiritual, fiindca de asta conteaza viata asta sa iti ajuti sufletul, el fiind singurul lucru care ramane vesnic. Exista atatea semne in lumea asta care arata ce mult s-au instrainat oamenii de credinta in Dumnezeu : furtuni puternice, tsunami-uri, eruptii vulcanice si cutremure. Dumnezeu vede ca omul se preocupa mai mult sa inventeze ceva nou si nu mai are timp de rugaciuni, dar el nu se gandeste ca Dumnezeu exista si il vede ce face. Omul traieste putin pe acest Pamant si culmea are doar o singura sansa de mantuire, o singura viata pe aceasta lume trecatoare, dincolo lumea este eterna. Iisus a zis sa nu ne facem averi pe pamant ca nu le vom duce cu noi, trebuie sa traim cumpatati si fericiti, singurul lucru care va dainui mereu este credinta.

octavc a scris:

1. Pai daca Dumnezeu este dintotdeauna, si nu a fost plecat in concediu de odihna, probabil ca i-a luat tot timpul, de la inceputul infinitului...

2. Nu, nicicum, nu asta vreau sa spun. Ci spun clar: este felul in care construieste Dumnezeu, prapadita aia de naveta. Mai intai pe om, ca si instrument, si mai apoi naveta. Probabil ca neuronii pot fi creati in mod evolutiv, iar circuitele integrate, cip-urile, nu.

3. Pai cu ce s-ar presupune sa plece omul sa cucereasca noi teritorii ale dezordinii lui Satan, cultivand ordinea lui Dumnezeu?

Calare pe berze?

De ce nu cultiva singur Dumnezeu ordinea in univers si are nevoie de om?

Poate pentru ca, asa cum spuneam, si omul este o parte din Dumnezeu, si astfel, cand omul pleaca spre o planeta noua, pleaca de fapt Dumnezeu.

Octav, ideile se bat cap in cap si ies scantei. Pot fi revolutionare sau se pot stinge incet si fara a lasa nici macar o reverberatie.

1. Cuvantul de ordine este probabil.

2. Doamne-Doamne a creat totul, probabil, cu un scop, sau fara nici un scop.

Frumusetea pe care o admiram neincetat poate fi doar opera lui de arta si atat.

Noi, probabil, suntem deopotriva parte din opera, si parte din creator. Probabil

3. "cultivand ordinea lui Dumnezeu"? Unde si cand a cultivat omul "ordinea lui Dumnezeu"?

Stie omul cu certitudine care este ordinea lui Dumnezeu?Omul doar presupune. E tot ce poate face la momentul de fata.

A fost in stare Doamne-Doamne sa "construiasca" planete, universul, si nu e in stare sa "construiasca" o prapadita de naveta spatiala???

Gandul calatoreste "calare pe berze"?

E la fel de probabil ca omul sa-i fie de "folos" lui Doamne - Doamne doar in masura in care este si spectator si actor.

E o sansa data omului, probabil.

Poate sta langa probabilitatea gandita de tine, poate sta langa probabilitatea celor care cred ca omul a fost creat doar pentru a fi spectatorul intregii maretii, poate sta langa probabilitatea celor care afirma ca omul a fost creat doar pentru a-si exprima iubirea fata de Dumnezeu, poate la fel de bine sta langa probabilitatea celor care sunt convinsi ca omul este doar un pion pe tabla de sah folosita de Dumnezeu si ciotea, poate sta si langa probabilitatea celor care afirma ca omul se trage din maimuta, ca a evoluat si ca nu exista nici un Dumnezeu, sau probabilitatea celor care cred ca omul a fost facut doar pentru a-l venera pe Dumnezeu, sau a celor care sustin ca Dumnezeu are nevoie de spirite evoluate (lumea subtila pe care nu o cunoastem nici macar 2%, desi ea exista) etc.

Toti au un comun un doua lucruri: "probabil" si "cautare"!

delia delia a scris:

Octav, ideile se bat cap in cap si ies scantei. Pot fi revolutionare sau se pot stinge incet si fara a lasa nici macar o reverberatie.

1. Cuvantul de ordine este probabil.

2. Doamne-Doamne a creat totul, probabil, cu un scop, sau fara nici un scop.

Frumusetea pe care o admiram neincetat poate fi doar opera lui de arta si atat.

Noi, probabil, suntem deopotriva parte din opera, si parte din creator. Probabil

3. "cultivand ordinea lui Dumnezeu"? Unde si cand a cultivat omul "ordinea lui Dumnezeu"?

Stie omul cu certitudine care este ordinea lui Dumnezeu?Omul doar presupune. E tot ce poate face la momentul de fata.

A fost in stare Doamne-Doamne sa "construiasca" planete, universul, si nu e in stare sa "construiasca" o prapadita de naveta spatiala???

Gandul calatoreste "calare pe berze"?

E la fel de probabil ca omul sa-i fie de "folos" lui Doamne - Doamne doar in masura in care este si spectator si actor.

E o sansa data omului, probabil.

Poate sta langa probabilitatea gandita de tine, poate sta langa probabilitatea celor care cred ca omul a fost creat doar pentru a fi spectatorul intregii maretii, poate sta langa probabilitatea celor care afirma ca omul a fost creat doar pentru a-si exprima iubirea fata de Dumnezeu, poate la fel de bine sta langa probabilitatea celor care sunt convinsi ca omul este doar un pion pe tabla de sah folosita de Dumnezeu si ciotea, poate sta si langa probabilitatea celor care afirma ca omul se trage din maimuta, ca a evoluat si ca nu exista nici un Dumnezeu, sau probabilitatea celor care cred ca omul a fost facut doar pentru a-l venera pe Dumnezeu, sau a celor care sustin ca Dumnezeu are nevoie de spirite evoluate (lumea subtila pe care nu o cunoastem nici macar 2%, desi ea exista) etc.

Toti au un comun un doua lucruri: "probabil" si "cautare"!

Da...

La incheierea dialogului nostru stufos si destul de cuprinzator, ai facut un inventar de probabilitati, care acopera o mare parte dintre posibilitatiile... posibile si imposibile.

Stand afisate aici, unele langa celelalte, vizitatorul ar putea sa le cuprinda pe toate, si, in "cautarea" sa va alege, posibil, mai bine.

Probabil ca, impreuna, am facut posibil, un bine...

octavc a scris:

Am crezul ca, in ziua in care aceasta suma de constiinte, aceasta entitate imateriala, prea putin inca constienta de ea insasi, va fi formata din constiinte total responsabile, in ziua aia, pot spune ca Dumnezeu a aparut pe pamant.

Pentru ca din ziua aceea, omul nu va mai crea in slujba raului, ci a binelui.

O oarecum astfel de 'entitate' exista, azi, pe pamant, si am vorbit de nenumarate ori de ea:

Vizionare placuta.

filmuletul nu "gandeste" pana la capat, multumindu-se sa se dedice doar propagandei religioase mascate.

ce s-ar intampla daca toata omenirea ar actiona ca un musuroi de furnici? in cat timp am distruge pamantul, consumandu-i toate resursele? in cat timp binele unei societati perfecte s-ar intoarce sa ne bantuie sub forma celui mai urat cosmar?

furnicile pot fi asemanate cel mult cu un grup de oameni, cu cetatenii unei tari. n-au ele razboaie? nu se omoara unele pe altele? nu au comportament parazit?

in societatea furniceasca, doar alesii, adica reginele, au dreptul sa aduca pe lume urmasi, urmasi de care trebuie sa aiba grija toata colonia. suna cunoscut?

pana nu reusim sa ajungem la nivelul de dezvoltare care sa ne permita sa fim bunatatea intruchipata, raul este ...un rau necesar! pana atunci lupta pentru supravietuire isi va spune cuvantul.

octavc a scris:

De detinut o detine fiecare om, ca si fiinta inteligenta posesoare de constiinta, si nu in cantitati mai mari sau mai mici, ci doar o asculta mai mult sau mai putin.

Nu ai sa o vezi decat atunci cand, ascultata va fi de noi toti. Si tot in ziua aia ai sa vezi ca pe pamant a coborat si 'iubirea' aia care da bataie de cap incercand sa o explice, toti acei care declara ca se lasa coplesiti de ea, si-l simt pe Dumnezeu.

Oare cum or face-o?...

De palpait, palpaie timid, prin toata lumea.

Nimeni nu o cultiva, nimeni nu are interesul sa o cultive.

Cum il simt pe Dumnezeu?

Eu nu pot spune cum il simt (dupa cum nu pot spune nici cum simt iubirea) dar iti pot spune cand il simt.

Cuvintele sunt paupere in fata sentimentelor, starilor, emotiilor.

Fiecare simte in modul sau personal. La fel dupa cum un om este unicat, la fel si simtirea lui fata de un lucru este unicat.

Eu il simt pe Doamne-Doamne, de exemplu, cand ma retrag in natura, intr-o comunitate mica (nu la noi in tara) unde valorile morale si spirituale sunt la ele acasa.

Ma cocot pe coama unui deal cultivat cu maslini sau portocali si privesc orizontul. Ma asez pe pamant si privesc cerul... inspir aerul extraordinar de curat (in comparatie cu cel din Bucuresti) si simt ca ma fac totuna cu natura, cu Doamne-Doamne. Daca am norocul sa fiu primavara acolo, in perioada cand portoalii sunt infloriti - simt ca sunt in rai.

Il mai simt pe Doamne-Doamne, cand vad (rareori se intampla) in aceasta metropola oameni care se ajuta, care-si zambesc si fac in asa fel incat celuilalt sa-i fie bine (in detrimentul personal).

Il mai simt pe Doamne-Doamne cand privesc pasarile de deasupra metropolei - in care ne-am inchis cu buna stiinta, doar pentru a trai "decent", daca nu pentru noi, pentru copii nostri (pentru ca nu-i asa - pentru a rezista in societatea condusa de "constiinta" pe care tu o vezi si eu nu o vad, trebuie sa fie pregatit atat de temeinic, trebuie sa renunte la copilarie si la bucuriile acesteia, doar pentru a fi pregatit temeinic sa dea piept in piept cu "competitia", pentru a supravietui intr-un mod decent ulterior).

Construim o societate in care "constiinta generala" pe care o vezi tu ca palpaie, a disparut, probabil, odata cu inceputul secolului XX.

Mai gasim grupulete mici, mici de comunitati unde ea palpaie, dar incet, incet se va stinge pentru ca aerul "modernismului" nu iarta nimic.

Stii, privesc omul din tine si ma gandesc - oare ce-i lipseste omului (sau ce nu-i lipseste) pentru ca aceasta convingere a ta sa se materializeze. Chiar daca nu ar avea legatura cu nici un Dumnezeu, ar face bine umanitatii.

octavc a scris:

Probabil ca, impreuna, am facut posibil, un bine...

E minunat cand intalnesti un om cu care poti avea un dialog in cotradictoriu fara sa fie plin de tensiune, sa fie limpede si frumos.

E minunat cand poti exprima pareri contrare celuilat fara sa nasca agresiuni verbale, jigniri etc, ba dimpotriva sa uneasca.

Eu iti multumesc!

delia delia a scris:

Nimeni nu o cultiva, nimeni nu are interesul sa o cultive.

Cum il simt pe Dumnezeu?

Eu nu pot spune cum il simt (dupa cum nu pot spune nici cum simt iubirea) dar iti pot spune cand il simt.

Cuvintele sunt paupere in fata sentimentelor, starilor, emotiilor.

Fiecare simte in modul sau personal. La fel dupa cum un om este unicat, la fel si simtirea lui fata de un lucru este unicat.

Eu il simt pe Doamne-Doamne, de exemplu, cand ma retrag in natura, intr-o comunitate mica (nu la noi in tara) unde valorile morale si spirituale sunt la ele acasa.

Ma cocot pe coama unui deal cultivat cu maslini sau portocali si privesc orizontul. Ma asez pe pamant si privesc cerul... inspir aerul extraordinar de curat (in comparatie cu cel din Bucuresti) si simt ca ma fac totuna cu natura, cu Doamne-Doamne. Daca am norocul sa fiu primavara acolo, in perioada cand portoalii sunt infloriti - simt ca sunt in rai.

Il mai simt pe Doamne-Doamne, cand vad (rareori se intampla) in aceasta metropola oameni care se ajuta, care-si zambesc si fac in asa fel incat celuilalt sa-i fie bine (in detrimentul personal).

Il mai simt pe Doamne-Doamne cand privesc pasarile de deasupra metropolei - in care ne-am inchis cu buna stiinta, doar pentru a trai "decent", daca nu pentru noi, pentru copii nostri (pentru ca nu-i asa - pentru a rezista in societatea condusa de "constiinta" pe care tu o vezi si eu nu o vad, trebuie sa fie pregatit atat de temeinic, trebuie sa renunte la copilarie si la bucuriile acesteia, doar pentru a fi pregatit temeinic sa dea piept in piept cu "competitia", pentru a supravietui intr-un mod decent ulterior).

Construim o societate in care "constiinta generala" pe care o vezi tu ca palpaie, a disparut, probabil, odata cu inceputul secolului XX.

Mai gasim grupulete mici, mici de comunitati unde ea palpaie, dar incet, incet se va stinge pentru ca aerul "modernismului" nu iarta nimic.

Stii, privesc omul din tine si ma gandesc - oare ce-i lipseste omului (sau ce nu-i lipseste) pentru ca aceasta convingere a ta sa se materializeze. Chiar daca nu ar avea legatura cu nici un Dumnezeu, ar face bine umanitatii.

Delia, pot sa-ti spun, cu stiinta mea, ca-l simti corect pe Dumnezeu.

Si ai sa reusesti, pot sa-ti spun, cu credinta mea, ca ai sa-l si poti vedea...

Iar viata este asa cum ne-o facem, noi, oamenii (si nu doar indivizii).

Nimeni nu a spus ca viata este usoara si plina de huzur si bucurii.

Ci doar frumoasa.

dark_light a scris:

filmuletul nu "gandeste" pana la capat, multumindu-se sa se dedice doar propagandei religioase mascate.

da, am observat acest lucru.

dar noi trebuie sa invatam sa luam dintr-o experienta, chiar daca aceasta nu ne apartine, doar ce este bun si folositor.

te astept, dark_light, sa ajungi la zi.

(citind, adica, tot ce s-a scris pana aici...)