Viata de ...homosexual

Malkia a scris:

Te asigur ca el se incadreaza perfect in normalul impus de societate, biserica, etc. E un om normal cu preocupari normale, nu are coarne si nu i-au crescut copite si coada in forma de sagetutza...

Mai stiu inca cativa, care nu-mi sunt apropiati, dar sunt oameni civilizati care respecta normele societatii. Altii nu stiu cum sunt, dar daca sunt si deviati, ei bine, deviati sunt si printre heterosexuali...

Nu prea cred ca fiecare stie cel putin un homosexual. Altfel categoria aceasta de persoane poate nu ar mai fi asa de aratata cu degetul, daca toti am sti ca sunt oameni normali la cap si nu bolnavi psihic, asa cum spun unii....

nimeni nu spune ca nu se incadreaza

dar vezi tu ... problema e alta din pacate.

ce facem cu cei pe care nu-i cunostem personal ? ce facem cu aceasta comunitate luata ca intreg ? cat de tolerati si cat ii cunoastem pe ei ca parte integrata a societatii in care chit ca vrem sau nu cu totii facem parte.

toti ne delimitam la un moment si spunem: cunosc eu pe cineva care e super om ! cati in schimb spun: mai, toti sunt perfect ok ?

pentru ca atunci cand iti exprimi o parere depre un individ e ceva ... atunci cand ai de-a face cu acceptarea unui grup /comunitati e mai dificil

Eu te inteleg si te cred.........Dar te intreb sincer: in afara de orientarea sexuala, cu ce crezi tu ca esti diferit, astfel incat sa te simti marginalizat sau stigmatizat?

Daca numai asta te face diferit - asa cum spuneam si in alt topic - orientarile sexuale nu trebuie sa ni le expunem pe strada, la magazin, la posta, in Mall. Daca suntem oameni civilizati, ce-o fi insemnand asta...... ne putem abtine, nu? Idem la servici

Rezulta sau nu ca problema e de fapt psihologica........? Adica personala, teama de a intra in conflict pentru ca esti diferit, etc? Si Arcangelo, nu mai fi atat de agresiv.... ......eu doar discut, pot eite pareri pro si contra, intreb, dar judec oul in functie de caracter si nu in functie de orientare sexuala.

Bagherra a scris:

M-am intrebat adesea :ce as fi facut daca eram lesbiana? Ce simteam,cum ma judecam?

As fi suferit? As fi fost mai buna? As fi fost mai rea?

Cum as fi perceput viata,lumea?

Cum se ...excita,ce simte o astfel de persoana?

In comparatie cu un impotent ori o frigida,se crede homosexualul ori lesbiana mai "norocos" ori,al percepe pe cel cu astfel de ...anomalie,drept un frate de suferinta?

Prin acest topic,v-as propune sa simtim si sa privim lumea si viata prin ochii unei astfel de persoane.

Am decis sa raspund la intrebari,dar imi rezerv de a ignora orice intrebare,daca asa consider potrivit.

Am primit o educatie (dresaj)religioasa,homofoba,cu o condamnare a sexualitatii in general(asimilata cu desfranarea,pacatul).

Mi-a fost foarte greu sa depasesc toate blocajele din mintea mea,si mai ales sa accept faptul ca nu am sa ma schimb niciodata...ani de zile,m-am pacalit singur cu ideea ca ,cu timpul,ma voi schimba...ideea ca voi fi respins de toti,in frunte cu insusi Dumnzeu,ca nimeni nu ma poate iubi si nici nu ma va iubi,vreodata pentru cel care sunt,m-au bagat intr-o depresie cumplita...nu mai puteam sa dorm macar noaptea,plangeam permanent,(mai ales noaptea),ma uram pentru ca sunt homosexual...ajunsesem sa ma ...bat singur!

Imi inventam tot felul de pedepse,pentru a ispasi ,,pacatul'' de a fi eu insumi...ma dispretuiam si desconsideram in toate privintele...

Nimeni nu stia secretul meu.

Cel mai greu a fost sa traiesc cu mine,atunci cand m-am indragostit...nu vroiam sa-i spun nimic,nu doar pentru ca ar fi putut sa ma respinga,ci mai cu seama,din pricina ca ar fi putut sa ma accepte!!

Nu vroiam sa-i cauzez aceeasi suferinta pe care o traiam eu,si,cu mintea mea de tzakanel de atunci,nu intelegeam ca el nu avea problemele de autoacceptare pe care le aveam eu pe atunci.Am aflat mult mai tarziu,de la un prieten comun,ca baiatul pe care il iubeam era bisexual...

Atunci cand baiatul asta,s-a ,,dat la mine''(mai tarziu a negat asta,si l-am lasat in pace),l-am respins,si am inceput sa pling de frustrare...el nu intelegea ce-i cu mine,de ce plang...si eu nu vroiam sa-i spun!

M-a intrebat daca sunt gay,si am mintit ca nu...(spun intotdeauna adevarul,indiferent de circumstante..asa ca minciuna asta,a fost foarte greu de spus).Am mintit pentru ca nu vroiam sa-i fac rau,nu vroiam sa fie aruncat in iad...asa cum fusesem invatat ca am sa fiu eu...

Tocmai incepuse vacanta de vara...si,de ciuda,m-am inchis in casa toata vacanta...mi-era teama ca,daca ies din casa am sa ma duc tinta la el,simteam ca si mor daca nu-l imbratisez...

A fost cea mai trista vacanta din viata,ma mir ca nu am cedat psihic...eram plin de vanatai,pentru ca ma bateam intr-una,ma uram.

Daca va intereseaza mai mult,si vreti sincer sa intelegeti,inclusiv tu,Bagherra,pot sa mai povestesc.dar numai cu conditia asta.

jojodor a scris:

toti ne delimitam la un moment si spunem: cunosc eu pe cineva care e super om ! cati in schimb spun: mai, toti sunt perfect ok ?

pentru ca atunci cand iti exprimi o parere depre un individ e ceva ... atunci cand ai de-a face cu acceptarea unui grup /comunitati e mai dificil

Da, dar eu spuneam altceva. Nu toti pot fi ok, cum nici toti heterosexualii nu sunt ok (nici pe departe!). Dar ii acceptam pe aceia dintre ei care sunt ok, asa cum ii acceptam si pe heterosexualii care nu sunt deviati, care fura, omoara, violeaza...

Si, da, Arcangelo, eu as fi curioasa sa mai povestesti... Cu amicul meu nu am vorbit astfel de aspecte "tabu" pentru ca nu am avut curajul sa il intreb si m-am temut ca asta ar afecta amicitia noastra - daca as intra in detalii personale...

Foarte trista povestea ta...

Si eu am avut o legatura speciala cu un baiat, fara sa fie dragoste si fara sa se intample nimic fizic...el m-a ajutat sa cred in visele mele si sa lupt pentru ele, apoi a murit intr-un accident stupid... mi-am revenit foarte greu din asta...

Am avut multi prieteni si iubiti de atunci (a fost demult...) dar desi intervenea si partea de atractie fizica, nu m-am mai simtit la fel de legata emotional, nu am mai simtit ca ma inteleg la fel de bine ca el...

Astfel de oameni apar in viata noastra cu un motiv...el mi-a aratat drumul mai departe si a disparut in neant... Eu am avut curajul sa imi urmez visul, din ambitia de a continua ceea ce el a inceput pentru mine, si simtitnd ca el traieste mai departe prin visul meu...am ajuns departe cu asta si au fost momente in care mi-as fi dorit tare mult ca el sa ma vada, sa stie cat de departe am ajuns, sa fie mandru de mine...Nici acum nu am renuntat la asta, desi imi e mult mai greu datorita serviciului si responsabilitatilor, dar acum visul e in sufletul meu, oricand gata sa prinda aripi in continuare...

Malkia a scris:

Da, dar eu spuneam altceva. Nu toti pot fi ok, cum nici toti heterosexualii nu sunt ok (nici pe departe!). Dar ii acceptam pe aceia dintre ei care sunt ok, asa cum ii acceptam si pe heterosexualii care nu sunt deviati, care fura, omoara, violeaza...

adica ... nu toti homosexualii sunt ok cum nici toti hetero sunt ok si p`aia care nu-s ok fie gay ori hetero nu-i acceptam !

brava :D aia raii out

joannahart a scris:

Eu te inteleg si te cred.........Dar te intreb sincer: in afara de orientarea sexuala, cu ce crezi tu ca esti diferit, astfel incat sa te simti marginalizat sau stigmatizat?

Daca numai asta te face diferit - asa cum spuneam si in alt topic - orientarile sexuale nu trebuie sa ni le expunem pe strada, la magazin, la posta, in Mall. Daca suntem oameni civilizati, ce-o fi insemnand asta...... ne putem abtine, nu? Idem la servici

Rezulta sau nu ca problema e de fapt psihologica........? Adica personala, teama de a intra in conflict pentru ca esti diferit, etc? Si Arcangelo, nu mai fi atat de agresiv.... ......eu doar discut, pot eite pareri pro si contra, intreb, dar judec oul in functie de caracter si nu in functie de orientare sexuala.

abtine de la ce ?

cred ca te referi la a-ti manifesta in public propria sexualitate ... pai ori e ori nu e !

adica pt mine hetero e ok sa ma sarut cu iubi meu in public ... pt amicu meu gay acest lucru e interzis, nu ?

pai bun ... si concluzia este ca indiferent cat de ok sunt ei (gay-ii astia ) sunt ok numai daca nu stim de ei. sunt oameni de treaba, educati ... chiar am un amic, coleg super la serviciu dar ... un moment ! sa nu faca asta cu iubi lui (ei) ca nu mai e ok!

concluzia: recunoasteti ca in proportie de 99% suntem homofobi ! nu exista toleranta, exista doar niste vorbe conciliante care dau bine in orice conversatie ... dom`le io n-am nimic cu ei dar sa nu-i vad !

brava !

@ Arcangelo - spre binele tau nu te lasa prins in amabilitatea si inselatoria vorbelor acestor forumisti ! nu vor intelege sau simti nicioadata ce spui.

Arcangelo a scris:

Cam atat despre caracterul meu.

oau ! ce tare ...

hm si eu ma pot recunoaste in descrierea ta

si oricine altcineva de pe forum

deci oameni buni: homosexualii sunt la fel ca si astia "normalii" ... nu va fie teama acum daca experimentati vreuna din trairile lui Arcangelo sa va simtiti gay :D

ANA-MARI a scris:

Pentru mine chiar extraordinara.Speciala, lasa loc si de interpretari.

e un om ca oricare altul ...

acum daca va pun pe tava viata mea, experienta sau povestea mea si eu as fi la fel de speciala sau extraordinara dar ati fi dezamagiti ca nu sunt lesbiana ...

acum sa nu cadeti in partea cu discriminarea pozitiva ca nici aia nu-i ok :D

jojodor a scris:

e un om ca oricare altul ...

acum daca va pun pe tava viata mea, experienta sau povestea mea si eu as fi la fel de speciala sau extraordinara dar ati fi dezamagiti ca nu sunt lesbiana ...

acum sa nu cadeti in partea cu discriminarea pozitiva ca nici aia nu-i ok

Prea putin ma intereseaza daca e gay sau nu.

Dar,un om ca oricare altul... cred ca intre oameni sunt diferente mult mai mari in privinta caracterului.

Joannahart,

De ce trebuie sa ne abtinem sa fim noi insine?

E ceva rau in a fi tu insati? -ai voie sa fi tu insati doar in cadru privat,dar in public e indecent sa nu joci ,,teatru''?

Intreb si eu...asta inseamna civilizatie? -sa fim cat mai fatarnici,sa pretindem permanent ca suntem altcineva,ca sa evitam oprobiul public?

M-am saturat sa fiu agresat,chiar si in formele cele mai subtile.Puteam candva sa accept comportamentul abuziv al celorlalti,pentru ca eu insumi ma agresam...ce vrei sa sti depre caracterul meu?

Nu mint,nici macar atunci cand toaata lumea considera ca ar trebui sa o fac,detest fatarnicia si viclesugurile,sunt scrupulos,si nu vreau nici macar umbra unei nedreptati,din partea mea asupra cuiva.Sunt nu doar onest,sunt drept,chiar daca imi caut cusur,nu il pot gasi,si crede-ma ca am fost educat sa imi caut cusururi permanent.

Sunt plin de bunavointa,compasiv si iertator,sunt bun,si simt asta.Sunt tandru si afectuos,dar rezervat in public,din fericire iert usor,mai ales pe cei care isi recunosc greselile...vai de cei care reusesc sa ma faca sa cer dreptate,ca se intampla aproape imediat.Asa ca pot spune ca sunt si razbunator,cate-o data...

Nu sunt foarte curajos,ma descurajez repede,nu am incredere suficienta in mine,si in capacitatea mea de a-mi rezolva problemele,si tind sa imi plang de mila(uneori sunt chiar depresiv),lucru care ma enerveaza!

Sunt prea dur cu mine,si am facut eforturi reale pentru a ma educa sa fiu mai ingaduitor cu mine...sunt barfitor,si daca ceva mi se pare nedrept,am grija sa afle si altii...sovaiesc prea mult,si dureaza o vesnicie pana trec la fapte,pentru ca am nevoie sa nu am nici o indoiala in privinta corectitudinii deciziei mele...asa ca deliberez,si aman...sine die.

Daca cineva ma contrazice,imi face reprosuri,sau ma acuza de ceva,ma iau la purecat de-mi sar fulgii...chiar daca acuzatiile sunt absurde,si total nefondate.

Cam atat despre caracterul meu.

Baiatul de care eram indragostit,s-a mutat din cartier...nici macar nu mi-a spus unde...l-am visat ca urca intr-un autobuz,si pleca...plangeam singur in statie,si m-am trezit...si el a plecat cu adevarat...ani de zile am continuat sa-l iubesc;ma trezeam gandindu-ma la el,ma culcam gandindu-ma la el...si multa vreme nu m-am mai intalnit cu el,,apoi doar rareori,intamplator...

In aceeasi perioada in care il cunoscusem pe acest baiat,am cunoscut si o fata.Era cu doi ani mai mare decat mine,si mi se parea cea mai desteapta fata pe care am cunoscut-o.Era yoghina,si spunea ca are capacitati paranormale.Era foarte simpla,deschisa,sociabila...dadea impresia ca nu are nimic de ascuns.O stimam foarte mult,si o iubam mult...dar eram doar prieteni,nu am dorit-o sexual niciodata.

Nu ne cunosteam de multa vreme,dar ea m-a invitat sa merg pe munte impreuna cu ea si cu prietenii ei.Si m-am dus...

Tot drumul,m-a evitat,si a schimbat doar replici monosilabice cu mine...nu stiu nici acum de ce,dar eu nu ii cunosteam prietenii,si ea ma facea sa ma simt exclus ,mai mult decat ei toti...parca nici nu ne cunosteam...atat de evaziva era.Cand am ajuns acasa,dupa o zi petrecuta pe munte,eram negru de suparare...maica-mea si-a dat sema ca ceva nu e in regula,dar parca aveam falcile inclestate,nu reuseam nici macar sa vorbesc,de suparare...in felul asta,s-a terminat abrupt si fara sens prietenia dintre noi...si la cateva luni de atunci,iarna,ea a mers intr-o excursie pe munte...nu se stie daca singura...i-au gasit corpul primavara,la dezghet.

Cred ca asta a fost cea mai puternica legatura afectiva pe care am avuto cu o fata.

Arcangelo a scris:

Joannahart,

De ce trebuie sa ne abtinem sa fim noi insine?

Nu, nu, nu. Nu e nimic rau in a fi noi insine, dar uite......te intreb din nou...Chiar iti vine pe strada sa iti iei iubitul in brate si sa-l saruti? Si n-o faci pentru ca te vede lumea?

Mai, nu stiu........poate nu am intalnit eu persoana potrivita sau sunt mai rece din fire sau........mie nu imi vin astfel de "pofte" pe strada sau in piata sau la semafor sau inainte de sedinta.

Eu nu am discutat daca sunt bolnavi sau nu, daca e bine sau nu......nici macar daca e moral sau nu. Recunosc, asa cum spui in alt post - foarte multi dintre noi suntem homofobi la propriu. Dar am juca un teatru perfect daca avem putin creier si venim in contact cu un homosexual. Ca au drepturi, ca sunt ca noi..........ca sa avem despre cine povesti seara cu amicii, ca sa avem un subiect controversat pe care sa-l deschidem la o petrecere. Asa e, lumea nu accepta usor ce e nou sau diferit de "sistem" , ce nu intelege.........Eu doar intrebam daca aceste lucruri te deranjeaza.

Daca tu te placi pe tine de ce iti pasa ce cred sau simt eu?Inca ceva - daca as avea un prieten homosexual, in ciuda celor scrise mai sus sunt convinsa ca l-as trata cu respect, n-as face diferente si as fi curioasa in ceea ce-l priveste. Ar trece de la stadiul de "un homosexual" la....."prietenul meu x".......Asa suntem noi oamenii in general- superficiali