probleme

estella a scris:

ma intreb daca tu ai avea mai multa cunostiinta de cauza :rot: ...

tu o cunosti ?? sa te auzim... cu toate ca sincer ma indoiesc

asa ca imi permit sa zic ca stiu despre ce vb

Nu ai decat sa te indoiesti...desi ma intreb ce te-ar putea face sa te indoiesti din moment ce nici nu ma cunosti... :-

Am suficient de multa cunostinta de cauza, chiar mai multa decat mi-as fi dorit... daca nu vreau sa povestesc despre asta, e o alegere personala. Nu-mi face nici o placere, doar ca acest topic mi-a starnit anumite amintiri neplacute...

Nu stiu tu cum ai fost, dar eu am fost o revoltata...nu m-am putut niciodata resemna cu asta si nu am putut accepta. Eu l-am sfatuit sa insiste pe langa mama sa divorteze. Cam asta e tot ce ar putea face. Sa fuga de acasa nu e o solutie, nu rezolva nimic, iar sinuciderea e total aiurea: de ce sa renunte la viata si sa nu spere la o zi cand totul se va schimba - va pleca de acasa, va avea viata lui.

Asta e parerea mea - resemnarea e mai rea decat orice, inseamna ca accepti asta ca pe o stare de normalitate. Chiar daca reversul medaliei e frustrarea ca nu poti face nimic... Toata viata am fost o luptatoare si nu am acceptat ca nimeni sa imi ingradeasca libertatea in vreun fel. Asta nu se va schimba niciodata.

ok... se pare ca aceste cazuri sunt mai dese decat credeam. Pot sa spun ca am trecut prin ceva similar. Ramai marcat si ai anumite deficiente, in special de natura psihica, foarte greu vizibile de catre cei din jur. Eu mi-am dezvoltat foarte mult mecanismul de aparare astfel incat am ajuns sa ma atasez foarte greu de persoanele din jur. Aceeasi poveste, mama ar fi plecat, dar avea doi copii, nu putea sa se descurce singura. Violenta fizica si alcool in fiecare zi. Diferenta dintre povestea mea si cea prezentata aici, cand tatal era treaz, era painea lui Dumnezeu, lucru care in loc sa ajute cu ceva, facea problema si mai confuza pentru un copil. Lucrurile s-au schimbat in momentul in care am crescut, pentru ca am avut forta fizica sa ripostez. La inceput timid, apoi cu mai mult curaj. Pana intr-o zi cand diferenta de forta a fost clar in favoarea mea. De atunci nu am mai fost eu cel care se temea, ci el. Intre timp(putin inainte de a implini 15 ani) am incercat sa inteleg ce se intampla si de ce se intampla. Am inceput sa citesc despre psihologia omului, sa caut lucrurile care se potriveau situatiei, sa vad ce e de facut, sa-mi pun intrebari, sa incerc sa discut cu parintii. Aceste lucruri combinate au dus ca acum tata sa aiba un comportament normal, chiar si cand consuma alcool, iar rabufnirile nervoase sa fie mult mai rare si sa fie de scurta durata. A inceput sa constientizeze cand are astfel de iesiri, si pleaca singur intr-o camera sa se calmeze. Faptul ca avem si un caine a contribuit foarte mult la imbunatatirea situatiei. Pot sa spun, vazand ce se intampla in jur, ca eu nici acum nu am o relatie normala cu parintii mei... pentru ca sunt foarte rare situatiile in care un tanar de 18-25 de ani se intelege atat de bine cu parintii. Ei pastreaza o relatie de reciprocitate, certurile intre ei sunt mult mai rare decat inainte. Faptul ca situatia financiara(datorita cresterii economice din romania) a familiei este una mult mai buna decat inainte si faptul ca a inceput sa dispara grija zilei de maine a contribuit decisiv la dezamorsarea situatiei. Sfaturi? nu pot da sfaturi in astfel de situatii, faptul ca la mine a mers o anumita solutie a fost determinat de o conjunctura de factori, putea foarte bine sa se termine tragic. Batai am luat si eu, cu aceleasi obiecte care sunt deja in folclor - coada de matura, palma, furtunul. Luam bataie aproape din orice. Cum notele tindeau spre zece in scoala generala, un noua era suficient pentru cafteala... Pentru ce n-am luat niciodata bataie: geamuri sparte, lucruri pierdute(poate si pentru ca aceste lucruri se intamplau foarte rar si erau spuse doar cand tata era treaz). Sa nu faci nimic cu siguranta e foarte rau. Se poate incerca o discutie cu el, determinarea factorilor care il fac sa se comporte astfel. Totul are o cauza, trebuie tratata cauza si nu efectul.

estella a scris:

da deci... nu stiu ce experiente ai avut tu dar eu da, am avut un tata alcoolic iar timp de cativa ani a fost ingrozitor... asa ca stiu despre ce vorbesc

mama nu s-a despartit de el si cu totii l-am suprtat asa, nebun si betiv cum era el, dar din fericire de vreo 4 ani si-a revenit si cosmarul s-a terminat

ce a facut-o sa suporte asta ?? poate n-ai auzit dar sunt femei care chiar isi iubesc barbatii si nu ii lasa indiferent ce

eu eram adolescenta atunci cand erau 'show-rile' cu betia si pot spune ca m-au marcat... ne mai batea din cand in cand iar din dobitoci si incapabili nu ne scotea niciodata... nu mai zic ca nici nu prea il preocupa altceva decat persoana lui iar mama plangea frecvent si nu stia cum sa-i mai faca pe plac... de asta zic ca 'vorbesc din experienta'

da, copilul este afectat dar nu prea are ce face... tot razboiul e intre parinti... nu poate face altceva decat sa se detaseze de situatie. eu ca adult acum am un hadicap psihologic in sensul asta si nu pot, efectiv nu pot sa ma atasez de nici un barbat... dar in fine, nu cred ca preocupa pe cineva prb mele

ma intreb daca tu ai avea mai multa cunostiinta de cauza ...

tu o cunosti ?? sa te auzim... cu toate ca sincer ma indoiesc

se vede ca nu ai trecut prin asa ceva pt ca vorbesti aiurea, teoretic... copilul efectiv nu are ce sa faca !

da, am luat si batai: palme, cu cureaua, cu furtunul de la masina de spalat etc si am vazut si cum o plesnea pe mama... eh... ce sa zic, am avut noroc, pumni in gura totusi nu luam dar cate unu in spate se mai nimerea, sau cate un sut ferm in fund... plus torturi phihice cum ca suntem animale, incapabili, dobitoci, ratati, dati afara pe usa etc.

deci am trecut prin asta timp de mai multi ani, cum am mai zis, asa ca imi permit sa zic ca stiu despre ce vb

Este ingrozitor ceea ce spui... iar singura fraza "eu ca adult acum am un hadicap psihologic in sensul asta si nu pot, efectiv nu pot sa ma atasez de nici un barbat... dar in fine, nu cred ca preocupa pe cineva prb mele", numai asta sa fie "singurul" aspect negativ, si ar fi cu prisosinta un FOARTE PUTERNIC motiv da a nu mai continua alaturi de acea (nu pot sa scriu) persoana.

Sa iau o situatie ipotetica: presupunand ca sotul meu mi-ar fi dat cel mai mic motiv sa cred ca e alcolic si n-ar fi apelat sau n-ar fi acceptat ajutor calificat, ba mai mult ar fi devenit violent, n-ar fi ajuns in situatia de a ma agresa, sau ar fi facut-o CEL MULT O DATA. Iar pe copii, ese pentru mine de neconceput sa-i expun unui asemenea pericol fizic sau psihic.

Asa ca IN NUMELE A CE SA SUPORTE UN COPIL SAU O FEMEIE, TORTURI PSIHICE, FIZICE ?????? Chiar daca acum spui ca de 4-5 ani calvarul sa-ncheiat traumele, raul facut frumusetea pierduta, uraciunea, groaza traite nu pot si NU TREBUIE puse in paranteze. DETASARE nu exista, iar dovada stau chiar cele postate de tine...

annadanna a scris:

Sa iau o situatie ipotetica: presupunand ca sotul meu mi-ar fi dat cel mai mic motiv sa cred ca e alcolic si n-ar fi apelat sau n-ar fi acceptat ajutor calificat, ba mai mult ar fi devenit violent, n-ar fi ajuns in situatia de a ma agresa, sau ar fi facut-o CEL MULT O DATA. Iar pe copii, ese pentru mine de neconceput sa-i expun unui asemenea pericol fizic sau psihic.

Tot ipotetic, daca nu ai avea surse de venit, ai face "trotuarul" si ai duce barbati acasa, ca sa asiguri hrana si intretinerea locuitei pentru copii?

Crezi ca asta nu ar fi o trauma mai mare decat niste scandaluri, care nu se stie ce frecventa si intensitate au?

Ai cumva impresia ca singura solutie a unei femei in situatiile descrise este prostitutia?!? Daca DA, inainte de a te obosi (poate) sa raspunzi, incearca sa estimezi cam care ar fi siguranta financiara pe care o poate oferi un barbat alcolic si violent, si imagineaza-ti cum se poate dezvolta un copil care stie ca doua dintre regulile de baza ale familiei sunt:

- Si-asa-i rau, si-asa nu-i bine !

- Pe femeie (si copii) bate-i si cand nu stii de ce... ca stiu ei!

Iar fraza de mai jos, daca n-ar fi abominabila prin ceea ce implica, as propune-o pentru "Tampenia roportaliana a zilei"

"Crezi ca asta nu ar fi o trauma mai mare decat niste scandaluri, care nu se stie ce frecventa si intensitate au?"

Pentru tine ce FRECVENTA SI INTENSITATE ar trebui sa aibe scandalurile si bataile ca sa devina o problema ?

PENTRU MINE, A DOUA OARA NU EXISTA.

Si nu te obosi sa raspunzi; pentru mine esti descalificat fara sanse de reabilitare.

Asa cum am mai avut - din pacate - ocazia sa scriu, cel mai mare rau pe care si-l fac oamenii, este indiferenta, lipsa de atitudine, ignorarea unei situatii, care in mod evident (ca sa spun doar atat) deranjeaza.

Nici un om nu are dreptul sa abuzeze alti oameni, indiferent de situatie.

ESTE CU ATAT MAI REVOLTATOR CAND ABUZUL ESTE INDREPTAT SPRE PERSOANE MAI PUTIN PUTERNICE: FEMEI, BATRANI, COPII, SI NU POATE GASI INTELEGERE CAND ESTE INDREPTAT ASUPRA PROPRIEI FAMILII. In acel moment, renunti la tot, si nu trebuie sa-ti mai fie permisa bucuria de a vedea un zambet de copil, necum sa mai poti pricinui lacrimi amare si nedrepte, sa poti schingiui suflete curate, inocente.

Iar ajutorul calificat chiar exista, find destinat atat agresorului, cat si (mai ales) victimelor.

Intr`un cuvant :" decat sa ajung curva , mai bine stau sa ma bata alcoolicul ! Si ce daca bea juma` din salariu... tot imi ramane de 3 oua si 2 cartofi ce`i pot manca intre doua batai ! " Nu ?

Asta spui ? Incurajezi femeile sa accepte violenta domestica ? Violenta fizica ?

Nu exista : nu am de ales ! Intodeauna exista si o alta varianta !

Nu stiu daca esti barbat sau femeie , dar tu ai accepta un/o alcoolic/a violent/a ca sot/sotie ?

Am scris ca

Nu se stie care-i alternativa, poate fi mai proasta decat situatia actuala.

Depinde de posibilitatile materiale ale mamei, daca nu are venituri sigure si stabile copii pot ajunge in institutii de ocrotire.

Probabil daca avea posibilitatea sa-si intretina copii nu ar fi ezitat.

Daca citesti in urma o sa vezi ca eu nu am adoptat o atitudine categorica pro sau contra, dar pentru ca majoritatea erau categorici si o sfatuiau sa plece, am sustinut o situatie ipotetica si posibilitatea opusa.

Din informatile pe care le-a postat, nu am/avem suficiente date sa putem aprecia care varianta e mai rea?

Ai impresia ca daca o femeia a luat o palma sau a fost ofensata, trebuia sa distruga un camin?

Cand se ia o decizie cu asemenea implicatii trebuie analizate efectele in fiecare varianta.

Viata nu-i binara, are multe nuante de gri.

gheorghe35 a scris:

Am scris ca

Daca citesti in urma o sa vezi ca eu nu am adoptat o atitudine categorica pro sau contra, dar pentru ca majoritatea erau categorici si o sfatuiau sa plece, am sustinut o situatie ipotetica si posibilitatea opusa.

Din informatile pe care le-a postat, nu am/avem suficiente date sa putem aprecia care varianta e mai rea?

Ai impresia ca daca o femeia a luat o palma sau a fost ofensata, trebuia sa distruga un camin?

Cand se ia o decizie cu asemenea implicatii trebuie analizate efectele in fiecare varianta.

Viata nu-i binara, are multe nuante de gri.

Eu cred ca cel care loveste sau ofenseaza o data o va face si a doua si treia si a "n"-a oara si ca de fapt EL este cel care DISTRUGE caminul. Situatiile aratate sunt - dupa parerea mea - negrul cel mai negru; te-as informa ca exista in viata situatii in care e mult mai bine sa te cantonezi fara echivoc in zona ALBA, nu gri, si cu atat mai putin in cea neagra.

Din postarile de mai sus reiesea orice numai ca asemenea manifestari ar fi fost singulare, NU.

gheorghe35 a scris:

Ai impresia ca daca o femeia a luat o palma sau a fost ofensata, trebuia sa distruga un camin?

M-am lamurit. Si daca mai aveam dubii, ceea ce ai scris aici m-a convins...

= =>inimi zdrobite

si nu mai postati aiurea.copilu ala a vrut ajutor,nu replicicile unor oameni indignati,cu f multe resentimente.oare nu puteti gandi la rece?

si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare,si tot calvarul s-a terminat cand s-au despartit(asta a fost la mine si nu vreau sa aud replici despre situatii si conjuncturi)

sfatul meu e sa mergi la cineva specializat,care sa analizeze situatia interioara a familiei tale.si nu te gandi ca esti un copil si nu poti face nimic,poti face f multe.nu trebuie sa stai si sa astepti sa vina finalu,asta nu e un film,E VIATA TA.

smile1110 a scris:

De la o vreme parintii mei se cearta tot mai des.... In principal e din cauza ca tatal meu bea si se poarta extrem de urat cu noi...si cand e beat, dar si cand e treaz... Stiu ca mama sufera si mi-a spus ca ar pleca de langa el in secunda asta daca n-am fi eu si fratele meu.. Ce sa fac? Sa o incurajez sa divorteze sau sa tac si sa suport?

Nu cunosc situatia voastra, nu stiu ce anume o opreste sa divorteze... Nu stiu daca ea va avea destui bani sa se ocupe de voi singura, sau daca poate mai tine la el... In mod normal, ar fi indicat sa divorteze, el nu pare sa o ajute prea mult, din contra...