Analiza Tranzactionala

In epoca biblica primul baiat nascut avea intaietate si autoritate asupra celorlalti copii ai familiei (Gen. 49,3). Ei au fost initial consacrati serviciului divin si au slujit in Sanctuar pana cand au fost inlocutiti de leviti. (Num. 3,12). Ca si primele roade si primii nascuti ai animalelor care trebuiau toate date preotilor, fiii intai nascuti erau socotiti ca apartinand lui Dumnezeu. "Caci orice intai nascut al copiilor lui Israel este al Meu, atat din oameni cat si din dobitoace". (porunca divina pidion ha-ben , recunosctinta catre El, Sheehianu)

Floricik_ a scris:

Eric Berne a mai scris şi alte cărţi

whydontyouyesbut a scris:

Da? Asa ai vazut? Ciudat. Pentru ca eu am trait contrariul (tras ponoase la greu) si din ce-am vazut in jurul meu si altii tot de ce-i mai rau au avut parte, in calitate de primii nascuti.

Nu e cam mult spus ?? Poate la fete, daca se manifesta instinctul matern si mai complica un pic lucrurile, dar altfel ???

Din tot ce am citit pana acum, am inteles ca poruncile parentale, scriptul ti-l formezi in general cu concursul parintelui de sex opus. Este posibil insa sa "paticipe" mai mult parintele de acelasi sex, in lipsa celuilalt?

Parintele de sex opus iti arata ce sa faci iar parintele de acelasi sex iti arata cum sa faci.

Justine_ a scris:

Din tot ce am citit pana acum, am inteles ca poruncile parentale, scriptul ti-l formezi in general cu concursul parintelui de sex opus. Este posibil insa sa "paticipe" mai mult parintele de acelasi sex, in lipsa celuilalt?

Asteptarile parintelui de sex opus creaza scriptul. In lipsa acestuia, sunt suficiente asteptarile parintelui de acelasi sex, in cazul familiilor uniparentale. Insa asteptarile prind mai bine daca vin de la parintele de sex opus, datorita proiectiilor sexuale (copilul e casatorit mental cu parintele de sex opus).In cazul copiilor infiati la varste marisoare, sau a celor de la orfelinat, acestia au 1000 de parinti in cap si sunt, (vor fi) vesnic in cautarea unui model (sunt instabili).

In general, figura parentala cu autoritatea cea mai mare (pe care copilul o admira, iubeste cel mai mult) daca manifesta asteptari vis-a-vis de copil,

Spre norocul meu pe mine m-a crescut bunica.

mia b a scris:

Spre norocul meu pe mine m-a crescut bunica.

Pe mine m-au crescut amandoua, bunica si mama. Mai mult bunica, desi tind sa cred ca mai mult m-a influentat mama, pentru ca era persoana cea mai importanta pentru mine

adelaide kratzmary a scris:

im... prea ades am vazut cum intaiul nascut ia toata crema si al doilea trage ponoasele... S-ar putea ca, totusi, alta sa fie semnificatia aici...

Semnificatia din Torah e aceeasi cu cea descoperita mii de ani mai tarziu de catre...psihologii evrei. Intaiul nascut se naste si creste intr-un cuplu si preia din plin nevroza acelui cuplu. Al doilea nascut, se naste si creste intr-un sistem familial, unde exista deja un copil iar nevroza se imparte la doi. E asa de grea aritmetica?

whydontyouyesbut a scris:

Da? Asa ai vazut? Ciudat. Pentru ca eu am trait contrariul (tras ponoase la greu) si din ce-am vazut in jurul meu si altii tot de ce-i mai rau au avut parte, in calitate de primii nascuti.

Picksy a scris:

Nu e cam mult spus ?? Poate la fete, daca se manifesta instinctul matern si mai complica un pic lucrurile, dar altfel ???

Nu inteleg intrebarea. Instinctul matern al fetitelor prim-nascute sau cum? In orice caz nu are sens pentru mine. Si nu, nu mi se pare ca e cam mult spus.

mia b a scris:

Spre norocul meu pe mine m-a crescut bunica.

Si eu am crescut la bunciii paterni de la scurt timp dupa ce m-am nascut si pina aproape de 6 ani. Intotdeauna am considerat ca asta a fost ceea ce m-a salvat. Am observat ca de obicei bunicii nu-si urasc nepotii cu aceeasi inversunare cu care parintii isi urasc copiii. Faptul ca am avut parte de afectiune si pedepse blinde-percepute de mine atunci ca fiind "pe merit"- (in comparatie cu abuzul fioros ce a urmat) in primii ani formativi ai vietii mele m-a ajutat mult sa judec critic tratamentul primit ulterior de la mama.

Justine_ a scris:

Din tot ce am citit pana acum, am inteles ca poruncile parentale, scriptul ti-l formezi in general cu concursul parintelui de sex opus. Este posibil insa sa "paticipe" mai mult parintele de acelasi sex, in lipsa celuilalt?

Aceeasi impresie o am si eu, in lumina experientelor proprii. Pentru mine mama a fost persecutorul, cea care-si asuma (probabil placuta) sarcina a abuzului fizic si emotional. Tatal a fost intotdeauna elementul de echilibru (asa l-am perceput eu), cel rational, permisiv, cel care era oarecum de partea mea.