România
Roportal.ro

Dedicatii muzicale...religioase si spirituale.

Început de Gelupanda, Mie 14 mai 2008 · 55 răspunsuri · 13.880 vizualizări

Gelupanda2.994 mesaje#23

Din cate stiam erai crestina.Melodia pe care ai postat-o e un blestem la adresa lui Dumnezeu,Isus Hristos,biblie...

Presupun ca stii engleza si de asemenea faptul ca atat John Lennon,cat si fiul sau in aproape toate melodiile il batjocoresc pe Dumnezeu... :o:

otilia*26.037 mesaje#25

Psalmul 22(23) este unul din psalmii de suflet,pentru toti cei care-l simt la fel.

Comentariile lui Iisus la psalmul 22.(23 in unele Biblii)

Aceasta rugaminte fiind in asentimentul tuturor, Iisus a luat cuvantul si a spus:Sa ne oprim asupra rugaciunii lui David din psalmul 23:"Domnul este pastorul meu ,eu nu voi duce lipsa de nimic".Veti observa ca nu e vorba de o rugaciune in care se cere ceva.Sensul ei adevarat implica ideea ca Marele Principiu Unic ne conduce pe drumul pe care ar trebui sa-l urmam.El merge inaintea noastra si ne ajuta sa evitam ocolisurile drumului.El alege pentru noi, dupa cum pastorul alege locurile pe unde sa-si duca oile sale supuse si increzatoare.Putem asadar sa spunem:"Cand Tatal nostru ne conduce ,eu nu ma tem '.

Pastorul cel bun cunoaste locurile unde se gasesc cele necesare pentru oile sale. Putem repeta impreuna cu David:"NIMIC NU-MI POATE LIPSI",CACI Eu Sunt este aparat de orice rau.

El este inzestrat cu toate cele cele necesare naturii noastre fizice. Nu numai ca vom fi hraniti bine pe pasuni verzi ,dar vom avea din belsug si din toate celelalte.Noi suntem increzatori in faptul ca totul este pregatit dinainte pentru toate dorintele noastre.Putem sa lepadam orice stare de oboseala si sa spunem o data cu David:"El ma va conduce pe pasuni inverzite si ma va calauzi spre ape linistite".Albastrul adancurilor lor linistite va aduce pacea in spiritul nostru si va face sa se astearna calmul in constiinta noastra agitata.

Cand trupul si creerul se afla in stare de repaus, inspiratia cereasca a Principiului Suprem ne inunda sufletele cu lumina pura a vietii si a puterii.Lumina noastra interioara straluceste in splendoarea Domnului meu ,Legea in care suntem strans legati unii de ceilalti.Aceasta lumina stralucitoare a spiritului ne innoieste inteligenta.Stim ca fiecare a primit de la Principiu misiunea de a manifesta perfectiunea Principiului. In pacea sufletelor noastre ne vom regasi pe noi insine si ne vom cunoaste deplinatatea insusirilor proprii.La toate acestea se refera versetelel 3 si 4:'Imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari drepte din pricina numelui sau.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrii mortii, nu ma tem de nici un rau."

Cum putem sa ne mai temem in deplinatatea si bunatatea acestui Principiu al lui Dumnezeu?In el ne odihnim natura noastra fizica, Dumnezeu aduce pacea in gandurile noastre,Dumnezeu ne linisteste sufletele, Dumnezeu ne lumineaza pentru a-i ajuta pe ceilalti.

Cu acesta pregatire interioara perfecta,ce imprejurari ar mai putea face sa ne temem de efectele raului ce s-ar abate asupra noastra?

Dumnezeu este inlauntrul fiecaruia dintre noi.El este un sprijin totdeana prezent in vremuri de tulburare.In el traim, evoluam, si ne aflam viata. Noi spunem cu totii intr-un singur glas:"Totul este bine".

Acum fiecare poate sa spuna:"Iubirea lui Dumnezeu ma calauzeste direct la turma. Imi arata drumul cel bun ,si ma aduce din nou la el cand ma departez de turma.Puterea iubirii lui Dumnezeu ma atrage spre ce este mai bun pentru mine".Acum fiecare poate sa spuna impreuna cu David:"Pentr ca Tu esti cu mine,toiagul si nuiaua ta ma mangaie".

Primul pas ce trebuie facut pe acest drum consta in a incepe lucrul, in a alege adevarurile, adica faptele stiintifice fundamentale ce stau la baza vietii...si in a gasi calea de a le realiza.Starea de iluminare si de deshidere spirituala la care ajung cei care fac acest prim pas depasesc atat de mult experientele lor de pana acum,incat acestia se hotarasc sa mearga mai departe.

Atunci incep sa se strecoare in sufletul lor indoial, teama si desurajarea, iar inaintarea lor sa fie incetinita.Ei se lupta cu toate aceste greutati care ii asalteaza din toate partile si se pare ca pierd terenul. Lupta pare prea grea pt. a fi castigata de oameni.

Incepeti atunci sa luati in seama nereusitele cu care va confruntati. Veti constata ca pretutindeni copiii lui Dumnezeu mor si ca nimeni din generatia voastra nu a reusit sa realizeze idealul meu de viata eterna ,de pace, de armonie si de perfectiune. Voi spuneti atunci ca implinirile nu pot veni decat dupa moarte si abandonati lupta, considerand ca este mult mai comod sa va lasati tarati in jos de torentul vietii omenesti.

Aceasta situatie reprezinta o dare inapoi a neamului omenesc.Si iata ca, din nou, un om inzestrat cu o remarcabila inteligenta si intelegere spirituala da gres atunci cand ar fi putut reusi. Constiinta de rasa a creat pentru omenire o legatura noua, mai puternica si mai tenace, din generatie in generatie, menita sa-i apropie pe oameni mai mult.

Ce este de mirare ca natura umana slabeste si devine fragila? Fiecare urmeaza exemplul celuilalt in vesnica moara a confirmarii. Orbii ii manevreaza pe orbi si cu totii se afunda pas cu pas in uitare, in marea valtoare in care nu numai trupul se ruineaza si piere, dar si sifletul este macinat de pietrele de moara ale intelegerii si greselii omenesti.

Intelegeti ca si mine si ca atatia altii ca este cu mult mai usor sa va rezolvati problemele intr-o singura experienta terestra, decat sa acumulati la nesfarsit o constiinta rasiala a binelui si raului. Aceasta sfarseste prin a semana cu o cochilie pe care experientele succesive o ingroasa, adaugand strat peste strat .In cele din urma, va fi nevoie de eforturi supraomenesti si de un ciocan de fierar pentru a o sparge si a elibera din adevaratul vostru Eu. Atata timp cat nu veti sparge aceasta cochilie, veti continua sa fiti neincetat zbuciumati in aceeasi valtoare.

Prin eforturile voastre puteti sa va eliberati indeajuns pentru a va arunca privirea asupra "marelui orizont".Dar si in aceasta situatie voi abandonati in general lupta dupa primele rezultate la care ajungeti. Viziunea voastra mentala ramane clara, dar corpul ramane prizonier permanent in cochilia lui. Ganditi-va la puisorul nou nascut, care abia si-a scos capul din coaja. El trebuie sa-si continuie lupta si sa se elibereze cu totul din vechea sa gaoace,inainte de a putea sa creasca in noul mediu pe care il percepe chiar din clipa cand a facut prima gaura in ea.

Oare viata unui om nascut din Dumnezeu este daruita pentru a fi traita intr-o scurta existenta omeneasca, prins fiind intre pietrele de moara ale legilor, superstitiilor si regulilor stabilite de oameni?Si ca sa lupte 60 sau poate 70de ani pentru a castiga imparatia cerului si glorioasa rasplata a muzicii de harpa si a cantecelor de psalmi?Nimic din toate acestea nu-si are o justificare logica, poate doar in mintile usor de inselat ale nefericitilor de pe urma carora s-a imbuibat preotimea din vremea mea.

Sunteti cu totul orbi la faptul ca ,inca din copilarie, pe cand lucram cau tatal meu la bancul lui de dulgher'am inteles ca exista o viata superioara. Dupa aceasta mare trezire, dupa aceasta realizare interioara, mi-au trebuit multe zile si multe nopti de lupta in adancul inimii mele, in liniste si izolare, pentru a-mi invinge egoismul.Voi nu sunteti in stare sa intelegeti ca dupa aceasta incercare a trebuit sa trec prin experienta cu mult mai grava si mai amara a contactului personal cu cei pe care ii iubeam, si carora voiam sa le arat lumina pe care o percepusem. Eu stiam ca aceasta lumina atat de stralucitoare lumineaza drumul oricarui copil al lui Dumnezeu care vine pe lume.

nu ati inteles deloc ca am fost hartuit de marea ispita de a continua meseria de dulgher ,si de a-mi trai scurta viata harazita oamenilor ascultand de regulile impuse de autoritati si de cler, in loc de a alege viata spirituala.Pe aceasta am perceput-o doar prin strafulgerari, care mi-au permis sa vad dincolo de mlastina superstitiei, discordiei si neancrederii.

Voi sunteti cu totul straini de chinurile pe care le-am indurat si de injuriile cu care am fost coplesit in propria-mi familie, ca sa nu mai pomenesc de rautatile venite din partea celor carora incercam sa le arat lumina. Voi nu ati inteles ca pentru a putea trece prin aceste incercari, a trebuit sa fiu sustinut de o vointa mai puternica decat a mea. Voi nu puteti cunoaste decat o parte foarte mica din prefacerile, infrangerile si ispitele la care am fost supus.Nu va puteti imagina felul in care am continuat sa lupt in unele momente, cu pumnii crispati si dintii stransi, stiind ca lumina este acolo.

Cu toate acestea, se parea ca abia se mai zarea o ultima raza palpaind, stinsa uneori de vreo umbra.Chiar si atunci pastram in minte convingerea nestramutata, sentimentul ca in spatele umbrei lumina stralucea mereu la fel de vie.Mi-am urmat drumul, am indepartat intunericul si am vazut ca lumina straluceste si mai tare dupa intunecarea ei vremelnica. Chiar si atunci cand umbra a fost cea a crucii, eu am putut sa intrezaresc dincolo de ea trezirea definitiva a unei dimineti triumfatoare, inca de neanteles pentru oamenii afundati in mlastina fricii, indoielii si superstitiei.

Insasi forta acestei viziuni m-a determinat sa beau paharul pana la fund ca sa cunosc pe viu, prin contact direct, lucrurile despre care vorbeam, adica sa cunosc ca omul isi poate dovedi lui insu-si _prin libertatea gandirii sale si puritatea aspiratiilor lui, asociate cu liberul arbitru al lui Dumnezeu_ ca Dumnezeu este divin si ca omul, adevaratul sau fiu ,nascut dupa chipul si asemanarea sa, este la fel ca Tatal sau.

Aceasta divinitate este adevaratul Hristos pe care fiecare il percepe si il are in el insusi.

Acest Hristos adevarat este lumina care lumineaza fiecare copil care vine pe lume .Este Hristosul lui Dumnezeu Tatal nostru , in care si prin care avem viata vesnica, lumina iubirii si adevarata fraternitate. Prin el ,Dumnezeu si omul sunt intr-adevar Tata si Fiu.

In lumina acestei adevarate inteligente, adica in lumina Adevarului, nu mai aveti nevoie de nimeni si de nimic;ramaneti singuri cu Dumnezeu.

Extindeti aceasta intelegere adevarata la intregul Univers de forme manifeste. Cu facultatile creatoare pe care Dumnezeu vi le-a daruit, veti impodobi aceste forme cu perfectiunea pe care insusi Dumnezeu a conceput-o pentru ele si cu care El insusi le impodobeste.

(Baird Spalding-Modelul divin-anexe)

Editat Dum 18 mai 2008 21:19

The Bitch20.945 mesaje#26

Dedicatii pentru toti cei care doresc sa asculte cantari religioase ale altor religii (islam). Nu sunt propaganda ci doar postate pentru eventuala curiozitate a unora.

Mesut Kurtis - "Burdah"

Osama al Safi - "Ezee Imaani"

name="wmode" value="transparent"></param><embed src="
type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" width="425" height="355"></embed></object>">
name="wmode" value="transparent"></param><embed src="
type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" width="425" height="355"></embed></object>" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" width="425" height="350">

Editat Dum 18 mai 2008 21:48

Sikaryan11.565 mesaje#29
otilia* a scris:
Psalmul 22(23) este unul din psalmii de suflet,pentru toti cei care-l simt la fel.

Comentariile lui Iisus la psalmul 22.(23 in unele Biblii)

Ce frumos ! Mare lucru este sa CREZI, si si mai mmare lucru este "minunea" de a transforma ceea ce doar crezi intr-o convingere care daca ar fi tot credinta, nu mai are suport real, motiv ptr care aceasta convingere nu mai e credinta ci stinta ... stinta ta personala bazata pe Adevarul tau personal!

Nici Gscriptura lui Greuceanu (credinta mea)nu mi s-a parut ma puternic si mai emotionant!

Trist este ca pentru a ajunge sa te preocupi cu atata tarie de asemenea convingeri uni sunt in stare sa isi rateze total viata !

Iata va propun si eu una cu profetul meu care si-a dat si el viata pentru mantuirea omenirii!

http://www.youtube.com/watch?v=TFCx1HbLO8sVisit My Music

sau o preferati pe asta ...ca zau ca merita!

?

Editat Mar 27 mai 2008 15:09

← Înapoi la Arhiva