.II.

.II. a scris:

continuare

m-am saturat sa nu stiu sa fac diferenta intre cei ce imi sunt prieteni si cei ce imi sunt dusmani

m-am saturat sa incerc sa-i cuplez pe altii si eu sa raman pe dinafara

m-am saturat sa nu stiu sa recunosc iubirea adevarata

somn usor

ai si plecat

:)

m-am intors. datorita tie am gasit puterea de a mai astepta o zi in viata asta

btw... tie cum ti se pare site-ul meu?

.II. a scris:

m-am intors. datorita tie am gasit puterea de a mai astepta o zi in viuata asta

asa . pai iti trimit raze multicolore sa luminezi si sa gasesti forta . si pupici de la mine ..... :) si imbratisari de la un copilas cu parul roz

.II. a scris:

m-am intors. datorita tie am gasit puterea de a mai astepta o zi in viata asta

btw... tie cum ti se pare site-ul meu?

mumos

.II. a scris:

evolutia intelepciunii din jurul meu + 0,1%

evolutia standardului meu de perfectiune +10%

--------------------------------------------------------

concluzia: cat de mult mai pot sa cad???

imi zicea tata mai devreme ca numai divinitatile nu cad, pentru ca au aripi.

nu-i asa ca lumea asta e nedreapta??? esti inteligent dar nu poti sa faci nimic pentru ca ti-e frica...

m-am saturat sa scriu bloguri peste bloguri si sa le sterg...

m-am saturat sa-mi doresc imposibilul...

m-am saturat sa sper ca voi intalni luceafarul si abia zaresc luna printre copaci...

m-am saturat sa traiesc in viitor doar din cauza faptului ca prezentul mi se pare deprimant si plictisitor...

m-am saturat sa fac comparatie intre ceea ce am eu si ce citesc ca au altii si sa ma deprim din cauza asta...

m-am saturat sa-mi depun cv-uri de 3 luni si sa nu ma vada niciun angajator...

m-m saturat de faptul ca parintii mei ori nu vor sa ma asculte ori chiar nu mai au capacitatea de a ma intelege...

m-am saturat sa am tot felul de ganduri si premonitii pe care incerc din rasputeri sa le transform in chestii pozitive...

m-am saturat sa ma lupt cu mine insami si sa ma mai loveasca si altii pe la spate...

m-am saturat sa nu am prieteni cu care pot sa impartasesc tot ceea ce simt...

m-am saturat sa-mi creez fanbtezii si proiectii ale unui partener perfect care nu apare niciodata...

m-am saturat sa-mi plang de mila si totusi sa nu pot sa fac nimic altceva...

m-am saturat de indiferenta celor din jur, care cred ca aia e fericirea.

sincer, pot sa-mi aleg un nou bilet de viata?

ma simt deja moarta.

cand te vei satura (si motto-ul tau ce poate te reprezinta, acela) de a sta "acolo unde nu sunt riscuri", cine stie, poate lucrurile se vor schimba...

poate iti trebuie mai mult curaj!

viata este ca un taur ce trebuie apucat de coarne.

octavc a scris:

poate iti trebuie mai mult curaj!

viata este ca un taur ce trebuie apucat de coarne.

poate imi trebuie mai multa lume in jurul meu care sa ma sustina in ceea ce fac... adica da, mai mult curaj pentru a-mi apropia mai multa lume care sa ma sustina in ceea ce fac. problema e ca nici macar nu stiu ceea ce vreau sa fac si oportunitatile intarzie sa apara iar gandurile ca sunt inutila ma tortureaza.

mai nou, dupa ce am ajuns sa ma consider chiar Harry Potter, dupa cum evolueaza viata mea, mi-am adus aminte de the butterfly effect... si ultima ipoteza a pseudorelatiei mele ar fi: "daca o accept, mereu moare. sau daca ma apropii prea mult, moare altcineva. asa ca mai bine o resping in continuare si ma comport ca si cum nici nu ne-am cunoaste, pentru a descoperi care ii sunt dusmanii (sau demonii interiori care nu vor intarzia sa se manifeste la exterior)"

initial am crezut ca toate astea sunt doar niste filme... apoi am mers la radacina lor: scriitorii, regizorii, scenaristii etc. si acestia sunt doar oameni care traiesc doar o viata ca si noi. ei de unde s-au inspirat pentru a scrie aceste povesti?

cel putin s-au convins ai mei ca e ceva mai mult de capul meu... dar cum intra in contact cu vechile cunostinte, brusc uita toate coincidentele pe care le-am "creat" in jur pentru a ma intelege...

acum vreau sa-mi cunosc monstrii care mi-au torturat copilaria si sa-i iert.

:)

rise_again a scris:

:)

hai ca vin zilele astea in buc, ne vdm

sa inteleg ca si fotomodelele sufera... toata planeta asta e o continua suferinta :( DE CE OARE???

de ce nu putem sa ne pastram perfectiunea interioara si sa nu ne mai comparam cu altii? pentru ca instinctiv vedem doar ceea ce noi nu avem. de ce totdeauna tindem spre mai mult si nu stim sa ne multumim cu ce avem?

de ce intram in depresie atunci cand vedem ca dintr-o data dorintele noastre nu se mai indeplinesc?

de ce oamenii au nevoie de cuvinte?

.II. a scris:

hai ca vin zilele astea in buc, ne vdm

asaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa save meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee :( :)

De unde vine forta curajului?

e nativ

dar se si poaate cultiva