Ce este singuratatea?

Sotul meu isi considera mama o femeie extrem de singura.

Faptul ca ea si i-a indepartat pe toti din jur (lasandu-le rani sufletesti grave) cu o atitudine prefacuta, ostila si in final agresiva, il considera doar un rezultat al singuratatii.

Prin urmare este foarte indulgent si ingaduitor cu ea si cauta sa-i produca cat mai dese bucurii, chiar folosindu-si/sacrificandu-si in acest scop fiica de 4 ani si sotia.

Sotul soacrei a lucrat TOATA VIATA, departe de casa, vazandu-se cu familia doar doua zile pe saptamana si in concediu; cand s-a retras la pensie, langa sotie si copii, in primele 6 luni a...murit (desi fusese intotdeauna un om extrem de sanatos).

Soacra in schimb stie tot ce misca in stanga si in dreapta si cunoaste povestile de viata ale celor din cartier, pana la a 3-a , a 4-a spitza.

Este ea o femeie singura? Ce este singuratatea? Cand se poate vorbi de singuratate?

soacra sa realizeze ca nu trebuie sa i manipuleze pt cei din jur pt frustrarile ei

epilog a scris:

Este ea o femeie singura? Ce este singuratatea? Cand se poate vorbi de singuratate?

e o femeie ce sufera de rautate

bine ar fi sa stati cat mai departe de ea

o sa va ucida si pe voi incet incet

nu din singuratate ci din lipsa de scop in viata

din lipsa de preocupare

e un exemplu de om ce se trage din maimuta

bleah cu astfel de specimene

stati departe de ea

epilog a scris:

Prin urmare este foarte indulgent si ingaduitor cu ea si cauta sa-i produca cat mai dese bucurii, chiar folosindu-si/sacrificandu-si in acest scop fiica de 4 ani si sotia.

Sotul soacrei a lucrat TOATA VIATA, departe de casa, vazandu-se cu familia doar doua zile pe saptamana si in concediu;

Nu ti se pare ca seamana pe undeva comportamentul sotului si al tatalui sau? Din cate vad, pentru ambii, familia nu conteaza.

Si..te intereseaza mai mult definitia singuratatii pentru soacra, decat sa rezolvi problema singuratatii tale?

Am observat asemanarea.Sotul meu este exact un tip de sot si de tata asemeni tatalui sau: SOT ABSENT-TATA ABSENT.

Am incercat sa-i scot din minte ideea singuratatii mamei (una imaginara, dupa parerea mea) pentru a-l face sa-si indrepte atentia catre familia lui.

Asta mi s-a parut cel mai important pentru inceput.

Am intrebat pentru a vedea cum considera altii, neimplicati in toata povestea asta, dincolo de subiectivisme, povestea soacrei de mai sus. Este sau nu este o femeie singura?

Ce are ea nu este singuratate. Este golita afectiv(ea se percepe singura, desi nu e). Nici pentru sine , nici pentru altii. Si niciodata nu a fost altfel. Din copilarie este asa, pentru ca este modelul pe care ea l-a invatat in familia ei, unde foarte probabil nu a fost iubita neconditionat.Traieste o nevroza putermica si poate chiar depresie. Si sotul tau are probleme. El este insurat mental cu maica-sa. Si nu a fost invatat de parinti cum sa isi faca datoria in viata. Nici fata de sine , nici fata de familie, nici fata de comunitate. A avut si modele parentale care numai datoria nu si-o faceau. Sa stii ca niciodata, nimeni, nu poate schimba sentimentele celor din jur, sau atitudinile, etc. Numai asupra propriei persoane poti lucra. Doar la tine poti face schimbari. In acest caz, multe alte femei mai echilibrate ar lua serios in calcul ideea unui divort. Aici insa, tu decizi. O psihoterapie de cuplu, sau poate numai pentru tine ar fi absolut necesara.

Uite cateva link-uri link...mai citeste ce si cum: http://www.roportal.ro/discutii/ftopic32371.html

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29519.html

Si multe altele. Iti recomand sa citesti postarile userului Iosafat. Multe din ceea ce el spune , iti pot explica de ce voi nu traiti multumiti in familie.

Cand exista un efect, cel mai intelept lucru este sa cauti cauza. Si eu vad multe la voi in familie, insa dragoste neconditionata nu vad. Fetita ta inca este mica. Insa ei, asa un model de tata nu ii trebuie. Mai multe poti afla in psihoterapie. In caz de doresti macar un viitor mai echilibrat fetitei tale si tie.

Situatia din familia ta imi aminteste de situatia care era si la mine si a fost mult timp - asa era si bunica mea. Si a fost pana in ultima clipa, ii manipula pe toti, mereu se vaieta ca e singura, si daca ma duceam s-o vizitez, dupa ce se plangea ca vrea sa ma vada, ca vin la ea asa rar, povestea apoi la vecini ca are o nepoata urata si proasta.

Nu prea ai ce face, ca mama tot mama e pentru un fiu, indiferent de cum e ea - asa am inteles eu situatia, si eu si mama, si nu am avut prea multe de facut... Si nu numai cu noi, cu toata lumea se purta urat.

Sarah N.... a scris:

Nu prea ai ce face, ca mama tot mama e pentru un fiu, indiferent de cum e ea - asa am inteles eu situatia, si eu si mama, si nu am avut prea multe de facut... Si nu numai cu noi, cu toata lumea se purta urat.

Mama ramane tot mama...adica sa ramana numai persoana care i-a dat viata, si in rest nimic altceva. Copilul devenit adult nu datoreaza nimic parintilor. ABSOLUT NIMIC. Dragostea si respectul se castiga. Fiecare om poate fi demn de dragoste, si poate sa aiba o dragoste in realitatea celuilati...adica iubire neconditionata. Acei care nu se fac demni de respect, pot ramane doar cei care ne-au nascut...fara alte contacte cu ei, si fara nimic in plus. Este singura solutie care poate aduce liniste.

Insa multi parinti isi cresc copii in sloganul: "Eu te-am facut, tu mi-esti dator respect, viata, etc." Mare eroare. Daca ar intelege toti acest lcuru, nu ar mai exista nevroze, dezechilibre emotionale sau psihoze pe aceasta lume.

Laughlin a scris:

Daca ar intelege toti acest lucru, nu ar mai exista nevroze, dezechilibre emotionale sau psihoze pe aceasta lume.

harald a scris:

De-aia rom

Laughlin a scris:

Ce are ea nu este singuratate. Este golita afectiv(ea se percepe singura, desi nu e). Nici pentru sine , nici pentru altii. Si niciodata nu a fost altfel. Din copilarie este asa, pentru ca este modelul pe care ea l-a invatat in familia ei, unde foarte probabil nu a fost iubita neconditionat.Traieste o nevroza putermica si poate chiar depresie. Si sotul tau are probleme. El este insurat mental cu maica-sa. Si nu a fost invatat de parinti cum sa isi faca datoria in viata. Nici fata de sine , nici fata de familie, nici fata de comunitate. A avut si modele parentale care numai datoria nu si-o faceau. Sa stii ca niciodata, nimeni, nu poate schimba sentimentele celor din jur, sau atitudinile, etc. Numai asupra propriei persoane poti lucra. Doar la tine poti face schimbari. In acest caz, multe alte femei mai echilibrate ar lua serios in calcul ideea unui divort. Aici insa, tu decizi. O psihoterapie de cuplu, sau poate numai pentru tine ar fi absolut necesara.

Uite cateva link-uri link...mai citeste ce si cum: http://www.roportal.ro/discutii/ftopic32371.html

http://www.roportal.ro/discutii/ftopic29519.html

Si multe altele. Iti recomand sa citesti postarile userului Iosafat. Multe din ceea ce el spune , iti pot explica de ce voi nu traiti multumiti in familie.

Cand exista un efect, cel mai intelept lucru este sa cauti cauza. Si eu vad multe la voi in familie, insa dragoste neconditionata nu vad. Fetita ta inca este mica. Insa ei, asa un model de tata nu ii trebuie. Mai multe poti afla in psihoterapie. In caz de doresti macar un viitor mai echilibrat fetitei tale si tie.

ea nu se percepe ca fiind singura.il face pe fiul ei s-o perceapa astfel si se foloseste de el.

mai degraba ea este casatorita mental cu el.in schimb acesta este un vesnic COPIL,rol pe care-l cunoaste cel mai bine in lipsa modelelor de sot si tata.in calitatea lui de copil ii ofera mamei tot felul de bucurii.este intr-o dependenta de neinchipuit de aceasta.ca de exemplu"stai ca vin acasa si-o intrebam pe maica-mea ce facem"(la serviciu sotul meu coordoneaza 30 de angajati si arata ca un barbat foarte puternic si hotarat!)

o psihoterapie ar fi necesara.a fetitei,care in mod clar a sesizat absenta tatalui si a devenit foarte sensibila si mai ales a lui.el este singurul bolnav acum.eu m-am vindecat.

am luat in calcul si ideea divortului,dar am pus-o dupa psihoterapie.si apropo, cand i-am spus, el care n-a stat o secunda cu fetita (mereu a pasat-o maica-sii care i-a creat mereu noi situatii riscante ca unui copil vitreg- cu acordul meu,fireste, care nu intelegeam atunci ce se intampla si nu indrazneam sa supar pe cineva cu parerile mele) mi-a spus ca va face tot posibilul sa-i fie incredintata lui.L-am intrebat daca-si da seama cat rau i-ar face si a zis ca nu conteaza asta.