Lupta constanta

părere a scris:

Nu m-a intrebat nimeni nimic, deci nu am nici un raspuns. Si daca mi s-ar pune vreo intrebare de genul celei expuse mai sus, as raspunde ca in momentul in care as avea in mana brevet de psihanalist si dupa sedinte cu fata si nu cu povestile de aici, "diagnosticul" nu i l-as spune nici macar fetei.

Am raspuns cumva mult prea savant?

Daca eu as avea brevet de analist tranzactional, as spune cauza nu diagnosticul, pentru ca fara a cunoaste cauza nu exista vindecare.

Pornind de la "a te simti mai putin decat esti = nevroza", ai dat raspunsul, cam evaziv dar il voi nuanta.

Trauma emotionala a unei fete care oscileaza intre bulimie si anorexie cam asta e, nevroza de neacceptare de sine. Si de unde vine ea?

Vine de la maicasa, care o poate accepta in conditiile in care fiica ei ar deveni ceea ce isi doreste ea (mama), o minitarfa mereu supla, care se f

Laughlin a scris:

Na, ca nu e. Este teorie psihanalitica Sa nu imi zici ca esti nedumerita. Freud are si el contributii majore in psihologie.

Posibil, insa mie mi-a parut a merge mai mult inspre psihologie.

părere a scris:

Da, am impresia ca asta e perspectiva psihologiei cognitiviste.

Na, ca nu e. Este teorie psihanalitica Sa nu imi zici ca esti nedumerita. Freud are si el contributii majore in psihologie.

Pt cei care se intrebau, nu m-am inchis in frigider:D Am fugit la Bucuresti, unde m-am inchis in casa si invat pt un examen. Mi s-a parut funny si interesanta discutia voastra, ma gandeam ca lumea va face haz de necazul meu, dar am ramas surprinsa sa vad ca n-a fost asa.

Ati ajuns la concluzia ca vina e a mamei, dar asta o stiam demult. Poate ea a declansat toate astea, dar eu sunt cea care continua aceste obiceiuri. Ea e mai bolnava decat mine, pentru ca eu cel putin recunosc ca am o problema. Cu o zi inainte sa ma intorc in Bucuresti, a venit la mine in secret dimineata sa-mi spuna ca are niste prafuri de slabit, daca vreau si eu in loc de mic dejun, dar sa nu-i spun lui tati, fiindca i-a interzis sa le mai ia:) Asta, pe langa faptul ca in fiecare seara imi aduce un ceai "de slabit" fara sa-l cer:D Cu toate acestea sunt sigura ca nu o face cu rautate, nu vrea sa-mi faca rau, pur si simplu nu-si da seama. Asa si-a trait ea viata, obsedata de cum arata. S-a maritat la 21 de ani cu un barbat pe care l-a luat "dintr-un adanc respect si nu din pasiune"(asa mi-a spus); este prinsa intr-o slujba fara perspective in care se sufoca; plus cei doi copii(mai am un frate, care o va parasi si el pt a veni la facultate, la Bucuresti, cu mine, anul viitor); are probleme de sanatate(probabil din cauza alimentatiei, are oasele si incheieturile fragile si o dor foarte rau si sunt mereu umflate).

Este atat de trista si neajutorata, incat ma simt cumplit de vinovata sa o acuz de ceva. Mai mult, mi-a oferit totul in viata: bunastare, educatie, bani. Adica, pot sa spun ca n-am ajuns rau, sunt studenta la Telecomunicatii, imi place ceea ce am ales sa fac, am medii mari, bursa si perspective de viitor. Plus noroc in dragoste:D. Am descoperit ca nu sunt deloc asa cum ma vad eu in oglinda si ca defapt am foarte multi admiratori, cu care nu stiu ce sa fac, pentru ca prea imi place sa ma simt magulita, incat nu prea vreau sa scap de ei:D. In plus, imi face placere sa-mi fac iubitul putin gelos:D Cateodata ma gandesc ca poate imi e rau de prea mult bine si incerc sa ma sabotez singura.

Cu toate acestea intr-o secunda totul mi se pare frumos, pentru ca in urmatoarea sa se prabuseasca totul...si incep sa ma gandesc...daca as fi mai slaba...ar fi totul perfect si trebuie sa fiu slaba si incep sa-mi caut oasele in oglinda. Iar cele mai fericite momente sunt cele in care, la 40 de kg, le gasesc si pur si simplu plang de fericire si sar in sus si ma felicit si rad. Totul e perfect atunci. Dar de fiecare data stric totul:((

Un psihiatru n-ar avea cum sa ma ajute. Poate doar niste pastilute minune sa ma faca sa ma simt fericita tot timpul:))

Oricum ieri am mancat sanatos, am fost si la sala...sa vedem cat tine de data asta.

Dar n-am nici cea mai vaga idee de ce ma infometez cu succes doar vara, iar iarna esuez lamentabil...poate pur si simplu asta e ciclul cu care s-a obisnuit organismul.

Lerei a scris:

trebuie sa fiu slaba si incep sa-mi caut oasele in oglinda. Iar cele mai fericite momente sunt cele in care, la 40 de kg, le gasesc si pur si simplu plang de fericire si sar in sus si ma felicit si rad.

Tine-o tot asa, poate divorteaza Columbeanu si te ia pe tine, esti mai asortata la inaltime. Nu te indopa ca gasca ca ramai pe tuşă.

Lerei a scris:

Un psihiatru n-ar avea cum sa ma ajute.

Nu a zis nimeni ca te ajuta psihiatrul. Doar psihologul. E alta treaba.

Lerei a scris:

Mai mult, mi-a oferit totul in viata: bunastare, educatie, bani.

Pai, vad ca nu prea. Ca daca te educa bine, nu ajungeai sa fi nemultumita de tine. Nu ma refer la maniere, ci la educatia buna de viata pe care are datoria un parinte sa o dea copilului sau. Ea ti-a aratat cum toata viata sa fii nemultumita si nefericita, si vad ca tu asta si faci, si intr-o maniera chiar originala.....ba anorexie, ba bulimie. Si asta e modelul de educatie care l-ai primit....sa nu faci nimic multumitor pentru tine...orice solutie adopti sa nu te satisfaca, pentru ca nici ea nu e multumita de sine, si tu doar esti fata lui mamica, nu?....asa ai dedus ca trebuie sa fie o femeie in viata ei.

părere a scris:

Ceea ce cred ca inseamna nimic altceva decat ca, un om dezechilibrat (mai ales cand nu isi recunoaste asta!) comite o crima aducand pe lume un copil. Pentru ca a-l creste inseamna mai mult decat educatie prin care isi transfera propriile refulari progeniturii.

Extraordinar, de cand ai devenit asa radicala si explicita? Vezi ca sunt pe aci cativa parinti dezechilibrati si lovesti in fabrici si uzine.

Laughlin a scris:

daca te educa bine, nu ajungeai sa fi nemultumita de tine. Nu ma refer la maniere, ci la educatia buna de viata pe care are datoria un parinte sa o dea copilului sau.

Ceea ce cred ca inseamna nimic altceva decat ca, un om dezechilibrat (mai ales cand nu isi recunoaste asta!) comite o crima aducand pe lume un copil. Pentru ca a-l creste inseamna mai mult decat educatie prin care isi transfera propriile refulari progeniturii.

părere a scris:

Ceea ce cred ca inseamna ca, un om dezechilibrat (mai ales cand nu isi recunoaste asta!) comite o crima aducand pe lume un copil.

Da. Nu stiu cum de am primit noi oamenii, dreptul asta de a pune pe lume un copil, fara sa ne consulta cu el in prealabil. Mie asta mi se pare o chestie tare urata. Si nu stiu cine a decis asa.

Kebab toxic a scris:

Tine-o tot asa, poate divorteaza Columbeanu si te ia pe tine, esti mai asortata la inaltime. Nu te indopa ca gasca ca ramai pe tuşă.

Ouch! Now that was cruel and uncalled-for:))

N-o sa ma placa nimeni mai mult pentru ca as fi mai slaba...am ajuns la concluzia ca lumea nici nu prea face diferenta intre 10 kg in plus sau in minus:))

Now...the trick is...sa ma plac eu;)