Lupta constanta

gabone77 a scris:

mi se pare ca marsezi prea mult procentual pe analiza tranzactionala si scripturi. nu contest, suna deseori logic dar asta ar inseamna ca la nastere sa avem doar un loz de tras: sunt sau nu sunt tare psihic. de aici incolo am 2 variante ori ma anihilez prin scripturile primite ori imi vad de drumul meu si imi e bine. ceea ce mi se pare prea simplist ca astfel sa se explice orice lucru. da psihoterapia e de ajutor cert. iosafat as avea o intrebare totusi: cum vezi o sedinta de psihoterapie ideala? si cum vezi intreg procesul (ca nr de sedinte, si desfasurare - concluzii, sfaturi etc).

Vad ca sesizezi bine niste chestii. Asa este ...la nastere nu ai numai un loz :) Ai mai multe. Chestia cu tare psihic sau slab, pica.

Laughlin a scris:

Vad ca sesizezi bine niste chestii. Asa este ...la nastere nu ai numai un loz :) Ai mai multe. Chestia cu tare psihic sau slab, pica.

Nu pica.

Eric Berne a spus că din r

iosafat a scris:

Eric Berne a spus că din r

Laughlin a scris:

Ai luat vreodata in calcul faptul ca, aceasta putere nu tine de inteligenta?! Si ca tine mai degraba de niste factori externi?! Care au determinat ceva mai multa educatie a constiintei de sine? Astea le-ai luat in calcul la ideea inteligentei emotionale date? Cunosc un psiholog f. bun, care sustine ca, din experienta celor 70 ani ai sai, si din ceea ce a studiat pana acum, inteligenta emotionala nu exista. Ca ar fi doar o speculatie. Ca exista insa inteligenta clasica, care eventual ne poate ajuta sa gasim niste solutii mai putin proaste ale problemelor.

O exista, nu o exista, oamenii nu sunt egali ca zestre genetica si asta le hotaraste destinul in final, indiferent de mediul parental.

Sunt agresorii scuzabili pentru ca victima lor e prea slaba?

Responsabilitatea propriei caderi revine in totalitate victimei?

Ne-am cam indepartat de subiectul topicului, oare userul care l-a creat s-a inchis din greseala in frigider?

iosafat a scris:

Sunt agresorii scuzabili pentru ca victima lor e prea slaba?

Responsabilitatea propriei caderi revine in totalitate victimei?

Eu personal nu cred ca sunt scuzabili.

La a doua-a intrebare, cica...da.

Cat despre userul care l-a creat a zis clar ca nu dorea sfaturi si opinii. Dorea numai sa isi mai piarda timpul, ca sa nu ajunga la frigider

Laughlin a scris:

Eu personal nu cred ca sunt scuzabili.

La a doua-a intrebare, cica...da.

Sa motivam atunci care e atitudinea de dorit a potentialei victime in fata agresorului: "Inapoia mea Satano!", insa, genetic daca procesorul nostru nu sesizeaza balega invelita in frisca ce ne-o pune sub nas parintele agresor, ne-am dus spre "tulburari de alimentatie" si cu asta am revenit la topic.

iosafat a scris:

Sa motivam atunci care e atitudinea de dorit a potentialei victime in fata agresorului: "Inapoia mea Satano!", insa, genetic daca procesorul nostru nu sesizeaza balega invelita in frisca ce ne-o pune sub nas parintele agresor, ne-am dus spre "tulburari de alimentatie" si cu asta am revenit la topic.

Hai sa iti spun cum vad eu. Unii vad destul de bine chestia aia de sub frisca. Insa nu sunt invatati sa isi caute multumire de sine in viata. De fapt mai mereu nu si-au cautat-o decat in formula desconsiderarii de sine. Si ca atare, in ceea ce ei fac ei gasesc varianta de solutie proasta a problemelor. Prin treaba aia cu mancatul , ei se reintorc exact la perioada orala a copilariei...care a fost prima in care nu s-au simtit iubiti( senzatia era mai mult la nivel empatic, decat constient), si cand totul se explora prin a duce la gura. Asa stiu ei sa se iubeasca pe sine.

Laughlin a scris:

Hai sa iti spun cum vad eu. Unii vad destul de bine chestia aia de sub frisca. Insa nu sunt invatati sa isi caute multumire de sine in viata. De fapt mai mereu nu si-au cautat-o decat in formula desconsiderarii de sine. Si ca atare, in ceea ce ei fac ei gasesc varianta de solutie proasta a problemelor. Prin treaba aia cu mancatul , ei se reintorc exact la perioada orala a copilariei...care a fost prima in care nu s-au simtit iubiti( senzatia era mai mult la nivel empatic, decat constient), si cand totul se explora prin a duce la gura. Asa stiu ei sa se iubeasca pe sine.

Da, am impresia ca asta e perspectiva psihologiei cognitiviste.

Cu riscul de a enerva cu fixatia mea pt psihanaliza, imi expun punctul de vedere.

Bulimia merge pe linia psihozei, cand omul ingurgiteaza orice atinge, consuma tot si tot poate fi consumat. Denota un oarecare narcisism, pana la o anume limita, normal si firesc. Lumea exterioara (mancarea) e fortat "inghitita" de ego care se vrea a fi stapan.

Anorexia e simptomul nevrozei; nimic din ce e exterior (mancare) nu se accepta in interior, pentru ca lumea exterioara e considerata, la nivel de inconstient, o simpla reprezentare iluzorie.

Cine vrea un Toblerone?

Girls, step back.

This is your last warning.