@parere, @Demiurgul si @deliah, sper ca nu va veti supara pe mine daca va zic ca sunteti off-topic. Ati divagat de la subiectul propus si v-ati apropiat foarte mult de generalizari. Nu asta este ideea topicului. Si inca ceva: spuneti-va parerea fara a-i jigni pe ceilalti useri. DACA NU SUNTETI DE ACORD UNUL CU CELALALT, PUTETI IGNORA MESAJELE CARE VA INSTIGA LA JIGNIRI. Nu vreau sa transformam si acest topic intr-un loc de aruncat cu pietre. Multumesc !
on-topic: Sunt de acord cu ironic si Fro, in ceea ce-i priveste pe cei care s-au sinucis (cica) dupa ce au citit cartea/cartile lui Cioran. Ei ar fi facut-o oricum, pentru ca sunt instabili psihic, de altfel stim cu totii ce inseamna un sinucigas, referindu-ne la psihicul sau.
Deliah, bineinteles ca mai tarziu, dupa ce i-au fost apreciate lucrarile, Cioran a continuat sa scrie si si-a dorit si mai mult sa o faca, dar nu in special pentru asta... Si pana la urma, sa nu uitam ca a fost si el om, nu zeu, e absolut natural sa simta mandrie, falire, sau cum doresti sa-i spui ; e in firea lucrurilor. Nu sunt de acord cu ce ai spus, nu oricine intelege cartile lui. Scriitor accesibil , zici, dupa ce-i citesti jumatate din lucrari. Cred ca tocmai aici e chichitza. Dupa ce citesti jumatate, nu intelegi asa cum ai fi facut-o daca ai fi citit tot. Este unul din lucrurile care da farmec cartilor sale. Eu am constientizat ce impact are asupra mea de-abia dupa ce am REcitit. "Pe culmile disperarii" nu a facut decat sa-mi "stimuleze" depresia. A fost cireasa de pe tort, ca sa zic asa. Cand am recitit , dupa cativa ani, aceeasi carte, am trait alte senzatii, unele care ma duceau spre o constientizare a ceea ce devenisem, o acceptare a defectelor. Iubesc realismul lui . Si tragismul. Si replicile taioase in care vorbeste despre-o Romanie de "mana a doua" ..(vezi "Schimbarea la fata a Romaniei").
Sunt multe de spus, am sa continui. Nu-i judec pe cei care nu-l plac pe Cioran, nici nu-i acuz ca nu l-au inteles. Cioran nu trebuie neaparat sa-ti placa, si sa-ti ofere o senzatie (minim una).
Emil Cioran nu are replici frumoase. E el si atat. E aiurea sa-i compari cuvintele cu "replici frumoase,pasaje frumoase".
Demiurgul a scris:Da foarte fumos ....intr-adevar era un sensibil ....putea la fel de bine sa scrie poezie ..sau sa fie un muzician renumit ...
L-ai citit? Eu as zice mai degraba c-a fost rigid, nicidecum sensibil. A fost crud. In "cazul" Cioran, duritatea mi se pare-o calitate.
