Emil Cioran

Arcangelo a scris:

Ceea ce e o aberatie stupida,un sofism de doi lei,un calambur si-atat...o mostra patetica de viclenie...fara pic de intelepciune.

Culmea e ca vine de la un om care pe la 70 de ani s-a indragostit de o profesorica, parca, care avea jumate din varsta lui. Patetismul scrisorilor trimise ei e teribil :P

Totusi, desi nu-l iau in serios imi place Cioran. Nu e original, nu e in concordanta deloc cu ideile/valorile mele. Dar imi place tonul...

Nu mai fi asa rau cu el. Era un om trist

vanth a scris:

Culmea e ca vine de la un om care pe la 70 de ani s-a indragostit de o profesorica, parca, care avea jumate din varsta lui. Patetismul scrisorilor trimise ei e teribil :)

Totusi, desi nu-l iau in serios imi place Cioran. Nu e original, nu e in concordanta deloc cu ideile/valorile mele. Dar imi place tonul...

Nu mai fi asa rau cu el. Era un om trist :)

Cum adica iti place tonul? Nu-l iei in serios dar iti place. Daca ti se pare un tip haios, te asigur ca nu l-ai inteles cum trebuie. Multi au trecut prin scrierile lui ca pisica prin balta, fara sa inteleaga esenta si substratul. In fine,fiecare cu parerea lui. Insa as aprecia daca v-ati argumenta mai mult opiniile. Ca e usor sa scriem citate si sa le comentam ca la scoala.

"Boala este modul in care moartea iubeste viata, iar individul teatrul acestei slabiciuni." -Amurgul gandurilor

"Fara iluzie, nu exista nimic. E straniu sa afli taina realitatii

Miss-Take a scris:

Cum adica iti place tonul? Nu-l iei in serios dar iti place. Daca ti se pare un tip haios, te asigur ca nu l-ai inteles cum trebuie. Multi au trecut prin scrierile lui ca pisica prin balta, fara sa inteleaga esenta si substratul.

voiai să spui "ca raţa prin apă". fără să se ude, fără să

Miss-Take a scris:

Cum adica iti place tonul? Nu-l iei in serios dar iti place. Daca ti se pare un tip haios, te asigur ca nu l-ai inteles cum trebuie. Multi au trecut prin scrierile lui ca pisica prin balta, fara sa inteleaga esenta si substratul. In fine,fiecare cu parerea lui. Insa as aprecia daca v-ati argumenta mai mult opiniile. Ca e usor sa scriem citate si sa le comentam ca la scoala.

lasa ca-l argumentezi tu prin citate .

bineinteles nu l-am inteles pe cioran.. doar era un neinteles ) cum sa atentez la asta? ce-i mai ramane?

totusi, nu a venit cu nimic original. ideile lui au fost reluate si rasreluate. ceea ce-l face pe cioran mai deosebit e tonul forma, magia lingvistica.. lirismul lui. (nu, nu l-am citit ca o poezie)

e interesant, chiar mai mult decat interesant. renunta la iluzii, nu si la prejudecati, traieste cu ideea sinuciderii, indura nonsensul si absurdul, totusi se agata de viata (nu-l acuz ca nu s-a sinucis, foarte putini care cocheteaza prea mult cu sinucidul o si fac). imi place, dar de la distanta. l-am simtit si eu o data. acum ma multumesc sa-l citesc de la distanta si sa-l inteleg (sau sa incerc, ca tot imi pui capacitatile sub semnul intrebarii). il tratez ca un filosof. fac rau?

Emil Cioran - scriitorul meu roman , preferat ...

Am citit Amurgul gandurilor si m-a impresionat profund ...

"Omul este drumul cel mai scurt intre viata si moarte" - Amurgul gandurilor

"Daca ar prinde glas agitatia surda din mine , fiecare gest ar fi o ingenunchere la un zid al pangerii . Port un doliu din nastere - doliul acestei lumi." - Amurgul gandurilor.

"As vrea sa fiu mangaiat de maini prin care poti strecura Timpul........

...... sau sa fiu plans de ochi smulsi dintr-un Paradis in flacari." - Amurgul gandurilor ..

Cioran despre munca

"Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.

Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor,intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.

Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara -, a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara." - Emil Cioran

magaruldeaur a scris:

Prietenul lui Cioran,Petre Tzutzea il numea pe Cioran poet.Ca filosof e de doi lei.Laughlin i-a pus diagnosticul corect.Scrierile lui Cioran sunt doar jocuri de-a silogisme si para-logisme lirice.Norocul lui a fost ca Franta si francezii sunt impersonali in sentimentalisme si in toate.

E bun de citit in adolescenta si uitat pe urma:)

Treceti-l la misogini ratati.

:P

Cioran poet si pseudofilosof.

Filoofia lui e similara filosofiei lui Nitzche, Schopnehauer.

Diferenta consta in faptul ca a expus-o intr-o forma poetica.

II placeau alcatuirile frumoase.

Subscriu si la:

"E bun de citit in adolescenta si ..." comentat ulterior, cand adolescentul devine matur iar bagajul lui de lecturi "filozofale" este destul de bogat.

delia delia a scris:

Shopenhauer,Nietzsche pseudofilosofi - tare asta .Ai citit filozofie tinand cartea pe genunchi.

Azi am vazut un filmulet de o ora cu Emil Cioran, "Apocalipsa dupa Cioran",care consta intr-un interviu(printre extrem de putinele pe care le-a dat).

M-a intristat teribil o vorba a lui,aceea ca dupa ce a plecat din satul copilariei,Rasinari, la varsta de 10 ani, a inceput sa traiasca intr-un infern, singurul paradis fiind copilaria petrecuta acolo. Ani la rand a rememorat intamplari legate de copilaria sa, la 17 ani se gandea obsesiv la moarte(singur recunoaste cat de obsedat era de acest concept),iar la 21 de ani se considera specialist in sfaturi legate de moarte,de acceptarea sau neacceptarea ei.

M-a impresionat acest interviu,ca mai toate lucrurile legate de opera si existenta lui Cioran. Acesta a refuzat ani in sir premii pentru literatura,cu o valoare substantiala, considerand ca a scris pentru sine, si ca ar fi ipocrizie sa accepte un premiu pentru o carte in care a ridicat in "slavi" moartea si necesitatea ei,intelegerea ei. Si-a spus ca ori va accepta de la bun inceput toate premiile,ori nici unul.

Inca de cand era copil,inainte sa plece in orasul Sibiu pentru a face liceul,mergea mai mereu in cimitirul din apropierea casei,era bun prieten cu groparul. Ii placea sa stea de vorba cu acesta,si astepta cu nerabdare ca groparul sa-i mai dea cate un craniu cu care se juca fotbal. A fost intrebat de catre reporter,la povestirea acestor intamplari,daca nu i se pare ca aceasta placere era una morbida, sau daca era pur si simplu o placere infantila,copilareasca. A spus ca e constient ca nu era normal sa joace fotbal cu un craniu,si ca se ferea sa faca acest lucru cand mai era cu cineva, dar ca totusi nu considera in mintea lui ca fiind o morbiditate. Se gandeste ca a fost un gest copilaresc. Pentru ca mai tarziu,la 17 ani,sa descopere ca era pur si simplu fascinat de Moarte si ca acea experienta cu groparul a avut un rol important in scrierile lui ulterioare.

:)

Pasaje din "Silogismele amaraciunii" care imi plac mie mult,doar cateva:

"Chiar si atunci cand credem ca l-am alungat pe Dumnezeu din sufletul nostru,El tot mai zaboveste acolo:simtim,intr-adevar,ca se plictiseste,dar nu mai avem destula credinta ca sa-I dam ceva de lucru."

"De ce as depune armele?-N-am trait toate contradictiile,mai pastrez inca nadejdea unui impas nou."

"La hotarele sinelui: cat am suferit,cat sufar,nimeni n-o sa stie vreodata,nici macar eu."

"Nu poti descoperi ca zilele au un gust decat daca te sustragi de la obligatia de a avea un destin."

"reporterul" era Liiceanu :)