Lumea de apoi

Pippo a scris:

Visul este o stare de semiconstienta. Somnul regenerativ e mai profund decat starea de vis. Dealtfel visezi doar in anumite momente, cand somnul nu este destul de profund. Cand somnul e profund, aleluia vise sau constienta de orice fel. Esti nefiinta, dar toata instalatia ramane conectata pentru revenire.

Da. Ai dreptate !

dulgherul a scris:

Nu cred ca ai dreptate Hans.

Ei, acum tinind cont de Biblie care promite viata vesnica sau chin vesnic problema se complica.

Deci.

Mor si ajung in rai sau in iad.

Dulgherule, fi atent putinel. Dumnezeu spune:"Ti-am pus in fata binele si raul, viata si moartea. Alege viata...".(Deut.)

Acuma sunt unii, printre care si tu, care vin si spun ca Dumnezeu promite viata vesnica sau chin vesnic. Total gresit. Deoarece ca un om sa poata fi chinuit, inseamna sa fie viu. Si uite asa, in carca lui Dumnezeu se pune o idee oribila, cum ca El ar da nemurirea unor oameni pentru a-i putea chinui vesnic. Ori Dumnezeu spune clar:Viata sau Moarte. Astea doua n-au nimic in comun, sunt opuse. Asa cum viata presupune fiinta, moartea tot la fel presupune nefiinta.

Eu unul vreau sa-ti spun ca nu acesta este Dumnezeul meu. Dumnezeul meu a spus ca:"celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii...si nu va fi vatamat de a doua moarte..."(Apoc.). Iar cat despre cei rai, acestia au fost aruncati in "iazul de foc care este moarte a doua". Moartea a doua este diferita de cea dintai, pentru ca din ea nici Dumnezeu nu mai aduce la viata pe nimeni de acolo.

floare_albastra a scris:

Eu nu stiu cum crezi tu in Dumnezeu daca pentru tine nu mai urmeaza nimic dupa moarte. Pai ori crezi in Dumnezeu ori in nefiinta ?

Nu m-ai inteles. Eu am spus doar ca moartea=nefiinta.

Asta, nu intra in contradictie cu credinta in Dumnezeu, deoarece cei ce cred in El pot fi readusi in fiinta, la un moment dat.

Asa cum Dumnezeu a facut omul din nimic, tot la fel Dumnezeu poate aduce la fiinta o persoana care a trecut in nefiinta.

floare_albastra a scris:

Daca tu crezi in Dumnezeu atunci automat nefiinta nu mai are loc.

Tocmai ca are. Pana la momentul viitor in care va avea loc evenimentul numit inviere, adica readucerea omului din nefiinta la fiinta.

floare_albastra a scris:

Tu ca si credincios ar trebui sa crezi cu tarie in viata dupa moarte.

Cred, insa in viata aceea pe care Dumnezeu o va da celor ce cred "in ziua aceea". Pana atunci, orice om care moare, trece la odihna in nefiinta, asteptand episodul invierii.

floare_albastra a scris:

Eu nu cred in viata dupa moarte pentru ca nu cred in spiritul nemuritor speculat de religii si nici in Dumnezeu de altfel.

Dumnezeu respecta credinta oricarui om. Si in ciuda credintei unora ca Dumnezeu ii va face nemuritori ca acestia sa poata fi chinuiti in veci, Dumnezeu nu este asa. Daca ai ales nefiinta, de nefiinta vesnica o sa ai parte. Daca alegi viata, de viata vesnica o sa ai parte. Orice om poate pune in balanta ce ar avea de castigat sau de pierdut.

Treaba cu sufletul nemuritor nu este credinta crestina. Sau mai bine spus este credinta crestina paganizata. Omul nu are nemurirea. Aceasta va fi data doar celor ce o doresc si o cauta.

floare_albastra a scris:

Dar tu ar trebui sa crezi. :P

Ti-am spus ce cred eu.

Omul nu este nemuritor. Nemurirea este proprie doar lui Dumnezeu si Acesta o va da la sfarsitul tuturor lucrurilor de pe Terra(nu a vietii fiecaruia!) doar celor ce o doresc si o cauta. Cei ce aleg nefiinta, asta vor primi. Dumnezeu este bun, si totodata drept.

floare_albastra a scris:

Iar povestea cu Edenul se refera la faptul ca primii oameni care traiau in Eden erau pesemne eterni, dar odata cu incalcarea cuvantului lui Dumnezeu si-au pierdut calitatea de fiinte eterne asemanatoare cu ingerii. Nu cred nici eu in basmele astea, dar cam asa suna povestea.

In Eden, singurul care avea nemurirea era Dumnezeu. Adam si Eva, nu erau nemuritori. Dovada, ca dupa pacat, Dumnezeu le ingradeste accesul la pomul vietii pentru ca "nu cumva acesta sa manance din el si sa traiasca in veci..."(Gen.3.22).

Avand in vedere acestea, orice crestin ar trebui sa stie ca deoarece nici Adam nu a ajuns la nemurire, nici ei nu au nemurirea in ei insisi, ci o vor primi la sfarsitul tuturor lucrurilor.

Cei care cred in nemurirea sufletului dupa moarte, nu fac altceva decat sa-l creada pe Diavolul care ascos urmatoarea minciuna:"...hoatarat ca NU veti muri...ci veti fi ca Dumnezeu...".(Gen.3.4-5)

@Hans,

Vezi cum te grabesti.

Intrebarea era: DE CE?

dulgherul a scris:

@Hans,

Vezi cum te grabesti.

Intrebarea era: DE CE? :P

Ca sa continuam in aceeasi nota: de ce CE?

hans a scris:

Ca sa continuam in aceeasi nota: de ce CE?

Poi tu poti continua cum vrei, dar era vorba de un raspuns "in nota" la postul meu de la 332! :P

De ex.:-daca existam inainte sa ma nasc DE CE trebuia sa cunosc Binele Si Raul? Daca poti defini?

dulgherul a scris:

De ex.:-daca existam inainte sa ma nasc DE CE trebuia sa cunosc Binele Si Raul? Daca poti defini?

Cum sa existi inainte sa...existi?

Nasterea este aparitia ca fiinta. De orice fel. Inainte sa te nasti, nu existi. Acelasi lucru este dupa moarte:inexistenta, nefiinta,...

hans a scris:

Cum sa existi inainte sa...existi?

Nasterea este aparitia ca fiinta. De orice fel. Inainte sa te nasti, nu existi. Acelasi lucru este dupa moarte:inexistenta, nefiinta,...

Poi si atunci cum il urmezi pe Iisus?

Adica cum te nasti din nou si sa te mai si indumnezeiesti? :P

Nasterea este intruparea fiintei spirituale sufletul. Viata este un test intre bine si rau. Sufletul omului este vesnic.

hans a scris:

Cum sa existi inainte sa...existi? :P

Nasterea este aparitia ca fiinta.

Asta este o intrebare care merita privita cu seriozitate. Privita din perspectiva noastra, viata e tot ceea ce simtim. Dar daca viata e mai mult decat ceea ce simtim acum, atunci existenta dinaintea intruparii devine posibila. Introdusi fiind intr-un corp care ne limiteaza simturile, e posibil sa nu realizam ca mai e ceva dincolo, ceva mai mult decat ceea ce percepem.

Si nu vom putea percepe daca viata e mai mult decat ceea ce simtim acum, pana cand existenta noastra in trup nu se termina, sau pana cand alte simturi nu se adauga activandu-se in vreun fel.

Deci sunt 2 posibilitati ca cineva sa afle pe pielea lui daca viata e mai mult decat existenta asta. Prima posibilitate e oricum obligatorie, dar dureroasa si grea cand omul ramane ignorant. A doua este la indemana oricui daca are vointa sa o faca pentru a-si dezvolta partea superioara a fiintei care percepe dincolo de nastere si de moarte.

floare_albastra a scris:

Da. Ai dreptate ! :)

Am dreptate din perspectiva simturilor noastre. Este o observatie relativa intrarea in nefiinta. Din pacate chiar daca exista viata dincolo de moarte si de timp, noi suntem constransi sa intelegem din perspectiva noastra limitata.

O posibilitate ar fi ca fiinta noastra in somnul cel mai profund de fapt se trezeste, apoi revenind in corp la trezire este din nou limitata in baza simturilor noastre care nu percep dincolo de momentul de fatza.

Dar cum spuneam, e o chestiune de vointa daca cineva vrea cu adevarat sa afle. Trebuie sa caute raspunsul cat este in viata.

Chiar si stiinta moderna tinde spre definitia unor lumi si existente multiuniversale si paralele. Deci oricum toate datele materiale indica ca este ceva dincolo, ceva mai mult decat se poate percepe si decat poate fi chiar calculat si demonstrat. Toate teoriile fizicii actuale tind spre o lume cu N dimensiuni.

Deci nu e cazul sa zicem, gata, simt viata si asta-i tot, nu exista nimic mai mult. Trebuie sa cautam si sa ne intrebam tot mai serios si exact "ce este viata?", "daca exista lumea de dincolo, ce este mai exact si cum pot intelege si percepe mai bine?"

Trebuie cautat continuu. Unii au ajuns sa simta viata dincolo de nastere si de moarte. Trebuie sa invatam de la ei.

hans a scris:

Cum sa existi inainte sa...existi? :P

Nasterea este aparitia ca fiinta. De orice fel. Inainte sa te nasti, nu existi. Acelasi lucru este dupa moarte:inexistenta, nefiinta,...

Azi mi-am adus aminte de psalmtist.

Spunea pe undeva ceva de ganul: ...(din memorie)" tu m-ai alcatuit in pintecelei mamei mele"...

Deci ca si cum s-ar fi stiut inainte de nastere de existenta lui.

Iar daca spui ca Dumnezeu il prestia inseamna ca ERA programat.

Ce probabilitate exista in non existenta psaltistului SA NU FIE? Niciuna!!!

El trebuia sa fie.

Prin urmare "EXISTA" in plan inainte de a se naste si era cit se poate de VIU.

Dumnezeu nu este a celor ...morti!! :)