Cavaleru a scris:Eu sunt timid si tot s-au gasit cateva tipe de-a lungul anilor care sa fie atrase. Sa nu izageram.
De-a lungul caror ani? Pana in 20 sau dupa 20 de ani?
Timiditatea - a se trata sau nu -
Început de estella, Mar 22 apr 2008 · 416 răspunsuri · 39.836 vizualizări
Chiar acum am de a face cu o persoana timida. Dar e o diferenta intre timiditate si pudism 
(beat me with a stick if am wrong)
Mi se pare ca timiditatea e ok, daca nu e dusa la extreme...
Jet Black a scris:De-a lungul caror ani? Pana in 20 sau dupa 20 de ani?
dupa 20, timp de vreo 10-12 ani.
Eu cred ca,timiditatea isi are originea in FRICA de opiniile celorlalti,de judecatile lor,de dezaprobare si respingere.
Si eu am fost timid,dar m-am tratat(auto-sugestie,auto-educatie);a avut efect -am ajuns sa fiu perceput de catre unii ca obraznic!
Timiditatea e o forma a lipsei de incredere in sine.(si a lipsei de stima de sine)
Da, din pacate timiditatea se "invata" din copilarie daca ai parinti prea restrictivi sau cu personalitate foarte puternica...sau se pune prea mare accent pe educatie si ajunge sa ti se para nepoliticos sa te porti altfel, orice indrazneala ajunge sa para deplasata. O data inradacinata, e destul de greu sa scapi de ea...
Mie imi plac tipii mai timizi, in sensul de limita a bunului simt. Tipii care nu se fac auziti din plin, care nu mi se baga pe gat si nu intra cu bocancii in sufletul meu...Dar daca timiditate=lipsa unor pareri proprii si a stimei de sine, nu...
Malkia a scris:Da, din pacate timiditatea se "invata" din copilarie daca ai parinti prea restrictivi sau cu personalitate foarte puternica...sau se pune prea mare accent pe educatie si ajunge sa ti se para nepoliticos sa te porti altfel, orice indrazneala ajunge sa para deplasata. O data inradacinata, e destul de greu sa scapi de ea...Mie imi plac tipii mai timizi, in sensul de limita a bunului simt. Tipii care nu se fac auziti din plin, care nu mi se baga pe gat si nu intra cu bocancii in sufletul meu...Dar daca timiditate=lipsa unor pareri proprii si a stimei de sine, nu...
Ma indoiesc de faptul ca asta ar putea fi o "proprietate" a timiditatii. Tind mai degraba spre varianta "lipsa curajului de a-si expune propriile pareri", dupa modelul dat de Arcangelo, in care timizilor le este teama de critica si respingerea celorlalti. Cum bine a observat, totul se invarte in jurul fricii, dar si polul opus timiditatii, indrazneala, tupeul, poate avea ca epicentru tot frica, insa sub alte aspecte: teama de a nu pica de tantalau, care il mobilizeaza pe om sa fie mai expansiv cu riscul de a "acapara", teama de a nu astepta prea mult si, ca atare, de a nu pierde ocazia, teama de a nu fi considerat slab, moale, etc.
Revenind putin la ideea cu "lipsa curajului de a-si expune propriile pareri", am fost surprinsa sa constat de cata virulenta si tenacitate zace intr-un/o "timid/a" odata ce il/o securizezi afectiv astfel incat sa se poata simti in largul ei si sa se "deschida". Ce este caracteristic timizilor este ca "au multe in interior", lasa sa se vada putin in exterior, si tocmai din acest motiv uneori persoanele timide sunt mai atractive pentru unii dintre noi, pentru ca ne suscita curiozitatea, ne provoaca sa ii descoperim, sa fim noi cei care dam la o parte "cortina". Este un fel de "cautare a comorii".
Ametist a scris:Revenind putin la ideea cu "lipsa curajului de a-si expune propriile pareri", am fost surprinsa sa constat de cata virulenta si tenacitate zace intr-un/o "timid/a" odata ce il/o securizezi afectiv astfel incat sa se poata simti in largul ei si sa se "deschida". Ce este caracteristic timizilor este ca "au multe in interior", lasa sa se vada putin in exterior, si tocmai din acest motiv uneori persoanele timide sunt mai atractive pentru unii dintre noi, pentru ca ne suscita curiozitatea, ne provoaca sa ii descoperim, sa fim noi cei care dam la o parte "cortina". Este un fel de "cautare a comorii".
Total de acord cu ceea ce ai spus mai devreme. Ideea e ca de multe ori timizii sunt catalogati ca si niste neintelesi pentru ca ei insisi nu au suficient curaj de a iesi in fatza si a-si expune punctul lor de vedere.
Ametist a scris:Ma indoiesc de faptul ca asta ar putea fi o "proprietate" a timiditatii. Tind mai degraba spre varianta "lipsa curajului de a-si expune propriile pareri", dupa modelul dat de Arcangelo, in care timizilor le este teama de critica si respingerea celorlalti. Cum bine a observat, totul se invarte in jurul fricii, dar si polul opus timiditatii, indrazneala, tupeul, poate avea ca epicentru tot frica, insa sub alte aspecte: teama de a nu pica de tantalau, care il mobilizeaza pe om sa fie mai expansiv cu riscul de a "acapara", teama de a nu astepta prea mult si, ca atare, de a nu pierde ocazia, teama de a nu fi considerat slab, moale, etc.Revenind putin la ideea cu "lipsa curajului de a-si expune propriile pareri", am fost surprinsa sa constat de cata virulenta si tenacitate zace intr-un/o "timid/a" odata ce il/o securizezi afectiv astfel incat sa se poata simti in largul ei si sa se "deschida". Ce este caracteristic timizilor este ca "au multe in interior", lasa sa se vada putin in exterior, si tocmai din acest motiv uneori persoanele timide sunt mai atractive pentru unii dintre noi, pentru ca ne suscita curiozitatea, ne provoaca sa ii descoperim, sa fim noi cei care dam la o parte "cortina". Este un fel de "cautare a comorii".
Ai dreptate, nu m-am gandit suficient inainte sa postez... Intr-adevar, nu e vorba ca nu ar avea pareri, ci doar ca nu au curajul sa si le expuna. Mi s-a intamplat si mie sa nu-mi convina ceva si totusi sa tac. Situatia in care nu poti spune "nu" cuiva care te roaga ceva cu toate ca desi vrei sa-l ajuti, te simti efectiv epuizat de cate ai de facut. Si asa te fortezi, tragi de tine si strangi din dinti pentru ca "ai promis"...
Totusi, ca veni vorba, in ce categorie i-ai incadra pe cei care atunci cand sunt cu perechea isi pierd orice urma de identitate, sunt de acord cu absolut tot ce spune, merg unde vrea celalalt, fac ce vrea celalalt si aleg ce alege celalalt? Poate nu doar cand sunt cu persoana iubita, si in general, acestui gen de oameni totul le e "indiferent" daca ii intrebi ce preferinte ar avea, desi iti vine greu sa crezi asa ceva... Eu zic ca asta e o timiditate extrema...altfel nu imi pot explica... Bietii oameni cred ca au o existenta trista si plina de temeri...
Editat Mie 23 apr 2008 20:27
Absint a scris:Total de acord cu ceea ce ai spus mai devreme. Ideea e ca de multe ori timizii sunt catalogati ca si niste neintelesi pentru ca ei insisi nu au suficient curaj de a iesi in fatza si a-si expune punctul lor de vedere.
Cica cei care sunt timizi, clocesc prea mult ideile, ce sa faca, cand sa faca, in ce moment ... si uita sa mai actioneze cand este momentul oportun. Dar sunt multi care incearca sa apara ca o fire timida in societate, tocmai de a se retrage un pic din agitatie, sau... mai sunt alti multi indivizi care incearca sa apara indrazneti/te tocmai pentru a iesi din cotidian (sau ma rog.. cauzele timiditatii). Si asa... gasesti in jur persoane care forteaza timiditatea asta si ajung sa para neintelesi, iar persoanele care incearca sa iasa din propriile tipare, ajung sa fie incluse in clasa persoanelor lipsite de bun simt.
Sunt atractive pesoanele cu un anumit gram de timiditate (acolo unde trebuie si cat trebuie pentru a nu iesi din ''normalul limitei timiditatii''), dar... de multe ori sunt cei din jur care creeaza aceasta timiditate. (exemplu: te plimbi pe strada si in cartier auzi ca in fiecare zi injuraturi si altele, esti obisnuit, nu reactionezi, nu te intimidezi.... dar sa pui in aceasi scena o alta persoana, sa zicem o persoana cu care ai iesit la o cafea mai devreme pentru prima oara, cu care te plimbi in drum spre apartamentul tau sa ii lasi un cd... si auzi aceleasi injuraturi. Te intimidezi putin sau nu ?!... sau poate este doar rusine ?!..)
ce e timiditatea?
multa iubire