Ce reprezinta?

Fluffycat a scris:

Dacă nu sunt valabile reciproc şi pentru v

DarkBringer a scris:

Ce este valabil pentru mine nu este obligatoriu si pentru tine. Nu trebuie sa existe reciprocitate pentru aplicarea unui crez sau principiu. Sclavii mai puternici au existat dintotdeauna, pentru ca mereu a fost nevoie de pastori in orice fel de comunitate. Normal ca multi o vor refuza, pentru ca starea de animalitate care cuprinde omul dupa ani intregi de abuzuri si violenta repetata isi lasa propria amprenta. Este asemanator cu situatia celor intorsi de pe fronturi. Au impresia ca daca au "vazut" tot si de toate sunt scutiti de orice moralitate sau obligatie. Uitati-va la starea de anestezie morala care a cuprins europa dupa 90. Daca poti identifica elementele de baza poti cunoaste cu aproximatie spre ce ne indreptam. Semnele au existat dintotdeauna.

Ai dreptate, aşa spune şi biblia, că "asuprirea innebuneşte". Depinde CINE exercită acea asuprire. Nu cumva,

dark_light a scris:

vezi, daca nu intrebi? veneai frumos la mine, iti spuneam ca n-are de ce...si se rezolva simplu.

mie nu mi-a prea placut niciodata sa amestec stiinta cu credinta, pentru ca parerea mea e ca sunt categorii diferite de cunoastere. legile fizicii, ca sa iau un exemplu concret, sunt facute pentru lumea materiala. Dumnezeu apartine lumii spirituale. de aia nici nu vad de ce as putea sa exclud divinitatea daca aleg sa cred teoria big bangului.

sa nu-mi plangi acuma pe umar, ca-mi sifonezi costumu'...

hai sa-ti spun eu cum vad treaba cu "saraci cu duhul". desi punctul de vedere respectiv nu-mi apartine nici pe departe, m-a pus pe ganduri si ma face sa ma cred ca e mai aproape de ce-a intentionat Isus sa exprime. nu mai stiu unde l-am citit si acum imi pare rau, pentru ca n-am toate cuvintele la mine si o sa iasa fraza ca dracu, dar asta e: saracia duhului nu inseamna prostie sau lipsa de cunostinte, de cultura generala. saracia duhului cred ca se refera la capacitatea noastra de a ne accepta limitele, de a invata sa renuntam la orgoliu...

ufff...modestie? mda, cred ca asta e un cuvant potrivit pentru a descrie aceasta saracie a duhului. cine stie despre ce vorbesc, sa-mi dea o mana de ajutor, ca-s in pana de inspiratie... :roll:

Cu cat apleci mai putin urechea la toate teoriile de rahat (emcepatrate, newageiste si alte cucuri in aceeasi nota), cu atat mai mult il lasi pe Dumnezeu sa-si faca lucrarea prin tine.

Cu cat egoul tau se impotriveste mai putin, cu atat Divinul iti sopteste mai multe.

Ma citez nu din vanitate :P, ci pt ca as vrea sa incerc sa explic mai ales ultima fraza.

N-am vrut sa ma refer la "lipsa de cunostinte, de cultura generala", ci la partea din noi dezvoltata pe baze sociale, culturale, educationale, familiale, religioase etc, practic la eul, egoul nostru.

Din punctu' meu de vedere, daca am elimina acest "inamic" al nostru, l-am auzi pe Dumnezeu vorbindu-ne de unde?

Chiar din noi insine.

Dar suntem atat de plini de ganduri, de idei, de rotite care se invart neincetat, de dogme, de morale, da, de orgolii si de limite (cum bine ai zis), incat e greu sa ajungem sa fim "saraci cu duhul".

Ajunsi in acest punct incepe cautarea de care pomeneam anterior... Si cautam si cautam, pana cand Dumnezeu ne arata ca nu e acesta drumul.

Sa lasam naibii EUL asta intesat de conduite, de invataminte, de otrava a gandurilor si sa NE ASCULTAM DOAR DUMNEZEUL.

EL E IN NOI MEREU, E AICI!

Dumnezeu e cel care ne vrea tot binele, dar noi ne sabotam neincetat, impotrivindu-ne.

Gandurile noastre sunt pline de teama ("Dar daca nu reusesc?"), de autosugestionare ("sunt bogat, sunt bogat, sunt bogat") --------- cuvinte si practici folosite excesiv, cand, de fapt, daca am inceta prosteala, Dumnezeu ne-ar SPUNE care-i calea sa facem bani, sa fim sanatosi, frumosi, sa avem relatii drepte etc.

Suntem "divizati" in felul urmator (cel putin asa simt eu in ceea ce ma priveste):

- eul meu care cucurigeste incontinuu nelasandu-ma-n pace

- dumnezeul lumii asteia care-i totodata si-n mine

Si cum "cel mai destept cedeaza intotdeauna", Dumnezeu cedeaza lasandu-ne pe noi sa ne "construim" lucrarea si sa avem acel asa-zis liber arbitru.

Atunci cand incercam sa ne autopozitivam mergem mana-n mana cu vointa lui Dumenzeu, de aceea ne vindecam mai repede, ne imbogatim, ne gasim serviciul optim etc pt ca avem ganduri drepte despre noi insine.

Dumnezeu e binevoitor cand suntem si noi binevoitori cu noi, doar ca si aici gresim pt ca cea mai SIMPLA cale ar fi sa renuntam la ganduri de orice fel si Dumnezeu ar face TOTUL in numele nostru. Asta ar fi CALEA CREDINTEI DEPLINE, cand te lasi total in bratele Domnului.

In schimb, atunci cand consumam energii si "nedumnezei" impotrivindu-ne cu temeri, ganduri nefaste, Dumnezeu spune doar atat: "Daca el a ales drumul asta, sa-l lasam in pace!"

N-am fost foarte coerenta, e cumva destul de greu sa pui in cuvinte ceea ce interiorul tau zbiara.

Cred ca, in fond, vorbim de acelasi lucru, asa simt, bineinteles cu particularitatile fiintei si experientelor noastre de pana acum.

Iertata fie-mi balbaiala.

diclona a scris:

.......................

Cred ca, in fond, vorbim de acelasi lucru...

:D cam asa ceva. :D