Autocritica -e ceva pozitiv?(supraeul -o povara?)

Dunedain_ a scris:

corect observat! se poate adauga la ceea ce am spus mai sus " daca mai ai tupeu". si asta depinde de tupeul fiecaruia

crezi ca ala care critica dupa ce s-a autocriticat presupune ca si-a gasit mai putine hibe, sau pur si simplu are mai multa incredere in sine?

sau ala care devine sa zicem mai tolerant fata de defectele celorlalti, iese lipsa la capitolul de mai sus sau doar isi vede mai bine barna din ochiul lui ( popular i se zice "bun-simt")?

M-as bucura sa vad ce zice si iosafat :D (trecand peste elitismului lui declarat, care pe mine virtual nu ma deranjeaza, apreciez totusi unele chestii pe care le spune, fara sa ma intereseze daca le copiaza de pe undeva sau nu;)

ambele variante mi se par de bun simtz. si sa critici dupa ce te-ai apreciat la justa valoare cu plusuri si minusuri, daca-ti mai da mana.

chestia cu toleranta e la fel de bun simtz...desi toleranta nu este cartea pe care eu personal as juca vreodata in cateva din defectele oamenilor.

Laughlin a scris:

Sa iti mai precizez ca vine dintr-o familie aristocratica?...cred ca nu e necesar. La ei in casa se educa in cel mai inalt grad...maniere alese, canta toti la pian, picteaza, au citit carti cu nemiluita, au dispret profund fata de "imbogatitii soartei", sunt plini de ei si neamul lor de vita aleasa.

Daca asa arata aristocratia la noi, atunci cum or fi iobagii?

Cleric Preston a scris:

Daca asa arata aristocratia la noi, atunci cum or fi iobagii?

Citeste ce a scris Iosafat.

Constatarea pe care eu o fac este ca esenta este la fel la toti insa, in functie de cultura si clasa sociala de apartenenta, invelisul continutului este diferit. Asta poate crea false impresii de mai bine. Si exemple de acest gen eu iti pot da multe. A fi briliant intr-o profesie, avea o situatie materiala buna, nu te scuteste de dezechilibre emotionale. Pentru cei cat de cat echilibrati socul este mare, cand realizeaza ca, in "lumea de sus" psihicul este la fel.

Laughlin a scris:

Citeste ce a scris Iosafat.

Constatarea pe care eu o fac este ca esenta este la fel la toti insa, in functie de cultura si clasa sociala de apartenenta, invelisul continutului este diferit. Asta poate crea false impresii de mai bine. Si exemple de acest gen eu iti pot da multe. A fi briliant intr-o profesie, avea o situatie materiala buna, nu te scuteste de dezechilibre emotionale. Pentru cei cat de cat echilibrati socul este mare, cand realizeaza ca, in "lumea de sus" psihicul este la fel.

Ma indoiesc ca un aristocrat chiar si mediocru, da fiului sau fiicei sale 12 injonctiuni fara antidot. Scripturi hamartice, grele-grele de tot vezi mai rar la boieri.

părere a scris:

E ceva care imi scapa si anume "miscarea" pe care o face Eul ideal asa incat determina o structura nevrotica sau una psihotica. Cert e ca pentru un psihotic autocritica e o deviza-automatism, neasumata. Un psihotic striga cat il tin puterile ca e ales de Dumnezeu pentru a face ordine in lume si nici o clipa nu se indoieste ca faptele lui nu ar fi juste. Pentru un idealist, restrictiile Eului ideal sunt standarde interioare care privesc propria-i persoana, fara pretentia de a "face curatenie generala". Aici, cumva (nu mi-e inca limpede), idealismul risca sa alunece in nevroza.

Dar, oricum, nivelul la care se pune problema si se discuta e speculativ. Lucruri ar fi mai clare daca interesul pentru astfel de psobleme ar fi real, asa incat sa trimita la surse autorizate in a lamuri.

Revin.

Cred ca in cazul psihozelor Eul e nediferentiat. Pentru un psihotic nu exista Eu ideal. El se identifica cu Fiinta suprema. Pentru un nevrotic, in care Eul e dedublat, Eul ideal e un ceva imposibil de multumit. Pentru un idealist, acelasi Eu ideal e motor, e principiu.

Ma intreb de ce unii dezvolta un mod de comunicare dupa modelul "limbricul dracului" (horia roman patapievici)?

iosafat a scris:

Ma indoiesc ca un aristocrat chiar si mediocru, da fiului sau fiicei sale 12 injonctiuni fara antidot. Scripturi hamartice, grele-grele de tot vezi mai rar la boieri.

Nu stiu ce scripturi isi fac unii sau altii. Nu am stat sa le fac analiza personala.

Stii ce presupune un script hamartic? Ori sinucidere, ori psihoza , ori consum de droguri, ori alcoolism. Adica, cam orice treaba care nu te lasa sa traiesti.

Laughlin a scris:

Nu stiu ce scripturi isi fac unii sau altii. Nu am stat sa le fac analiza personala.

Ca si cum ai zice, "nu pot cunoaste pomul dupa rod". Adica nu poti cunoaste parintele dupa copiii lui.

Sau cum spun unii parinti "minunati": "Nu sti pe cine cresti, daca la urma iti da in cap sau iti este recunoscator!" (recunoscator neconditionat pentru "dragostea" conditionata :) , o atitudine de mult bun simt)

iosafat a scris:

Ca si cum ai zice, "nu pot cunoaste pomul dupa rod". Adica nu poti cunoaste parintele dupa copiii lui.

La o privire de ansamblu nu poti cunoaste decat anumite aspecte evidente ale unui script. De-aia se practica analiza de script cu fiecare in parte, ca sa le evidentiezi pe toate.

Laughlin a scris:

La o privire de ansamblu nu poti cunoaste decat anumite aspecte evidente ale unui script. De-aia se practica analiza de script cu fiecare in parte, ca sa le evidentiezi pe toate.

Exista o mica mare diferenta pe care o vad eu cu ajutorul matricii scenariului lui Steiner.

Si anume, ca aristocratii dau putine injonctiuni copiilor lor (si usoare, cu antidot) impreuna cu multe permisiuni din Copilul lor liber-natural (ca doar de aceea sunt aristocrati, pentru ca au Copilul din ei liber, adaptat pozitiv, la libera alegere).

Iobagii (nu mai folosesc cuvantul alalalt ca poate ma reclama cineva la ambasada rusa pentru plagiat), ca descendenti ai sclavilor, dau si ei copiilor lor din Copilul lor putine permisiuni si multe injoncţiuni, grele şi fară antidot. Iata care ar fi zestrea data de iobagi copiilor lor (poruncile parentale):

1."Nu exista", 2."Nu trai" (cu versiunea "sinucide-te"), 3."Nu creste", 4."Nu te bucura", 5."Nu gandi", 6."Inebuneste", 7.Nu te apăra", 8. "Nu fi important", 9."Nu fi copil" (adica nu avea sentimente si nu dori), 10."Nu apartine", 11."nu fi tu insuţi",12. "nu reuşi", 13."nu (face)", 14."nu fi apropiat", 15. "nu fi bine (sanatos)", 16. "nu simţi".

Cu asemenea porunci (cartofi fierbinti in palme), adunate si cumulate in multe generatii, nu e de mirare ca urmasii iobagilor dau reprezentatii dure la stirile de la ora cinci.

Cercetatorii AT sustin ca responsabilitatea insusirii "injonctiunilor" parentale revine copilului si nu parintelui care le da, pe logica "e problema ta, nu a mea".

E posibil ca aceste injonctiuni sa fi fost date la origine de stapan sclavului pentru al paraliza in lanturi pentru totdeauna, pe el si copiii lui. Ceea ce eu sustin e ca stapanul nu da aceste injonctiuni copilului lui, tocmai pentru ca e constient (are glagorie mai multa ca altfel ar fi si el iobag pe plantatie) de efectul devastator care i-l pot avea.

Din familiile de iobagi, scapa putini copii fara alcoolism, consum de droguri, pastile psihiatrice, care nu recurg la sinucidere ori nu inebunesc. Stim cu totii ce e la sate.