Sufletul

Erakos a scris:

Eu cred ca sufletul este rezultatul dintre materie si viata.

Daca citez Biblia, Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului si i-a sulfat suflare de viata si omul a devenit un suflet viu.

E cam vaga exprimarea sau, hai sa-i spunem, echivoca. Problema e ca (pe care o dezbaturam noi si pe alte subiecte) nu prea stim cum sa definim si sa intelegem conceptul de "viata". Ar fi ceva daca ne-ai ajuta tu...

Pai, despre conceptia biblica am spus cate ceva oleaca mai sus...

Vriies a scris:

E cam vaga exprimarea sau, hai sa-i spunem, echivoca. Problema e ca (pe care o dezbaturam noi si pe alte subiecte) nu prea stim cum sa definim si sa intelegem conceptul de "viata". Ar fi ceva daca ne-ai ajuta tu...

Pai, despre conceptia biblica am spus cate ceva oleaca mai sus...

Conceptia biblica spune ca exista un corp material si un suflet sau duh. De altfel termenul de spirit este de origine latina si este corespondentul pentru duh.

Viata este intretinuta de suflet, atat la animale cat si la om, doar ca sufletul este mai complex cum este in cazul omului sau mai putin complex cum este in cazul plantelor in care este vorba doar de energia efectiva a vietii.

Dar daca hinduismul considera omul drept o manifestare a unui tot, adica e parte integranta a acestuia, corpul omului de cine tine? Ce reprezinta corpul si materia din univers in raport cu brahman?

-altul a scris:

Conceptia biblica spune ca exista un corp material si un suflet sau duh. De altfel termenul de spirit este de origine latina si este corespondentul pentru duh.

Viata este intretinuta de suflet, atat la animale cat si la om, doar ca sufletul este mai complex cum este in cazul omului sau mai putin complex cum este in cazul plantelor in care este vorba doar de energia efectiva a vietii.

Despre conceptia biblica privind notiunile de "suflet" si "spirit" am relatat undeva mai sus pe acest topic, vezi cu o pagina si doua in urma:

http://www.roportal.ro/discutii/topic/44024-sufletul/?p=1060957235 si http://www.roportal.ro/discutii/topic/44024-sufletul/?p=1060957558

In rezumat si cu scuzele de rigoare ca repet, precum si pentru lungimea postarii, din ce am cercetat eu problema sta cam asa:

Cand discutam astazi despre notiuni precum "suflet", "spirit" si altele, pentru a evita anumite confuzii este bine sa incercam sa stabilim etimologia termenilor respectivi si cam ce inteles aveau acestia in vechile culturi. Adica, pentru a vedea totusi ce anume desemneaza in mod specific aceste notiuni si in ce raport se afla ele, atunci se impune o calatorie, sa zicem, in diversele filosofii si religii care au fundamentat si vehiculat notiunile respective.

Bineinteles ca dificultatea primara aici o constituie traducerea si corespondenta termenilor, adica faptul ca, de exemplu, pentru ceea ce noi numim "suflet", grecii aveau alt termen, iudeii alt termen, hindusii alt termen si tot asa...nu de putine ori acelasi termen fiind tradus in moduri diferite - uneori chiar contradictorii. De exemplu, psyche al grecilor, care este considerat de regula corespondentul notiunii noastre de suflet, are totusi si alte semnificatii fata de acesta.

Astfel, in V. T., cuvantul uzual pentru suflet este nephesh. El apare aici, ne spun unii exegeti, de peste 700 de ori. de ex., in geneza; 2.7., ni se spune: ""Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a facut astfel un suflet viu (nephesh).", sau, alta traducere: "Atunci luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om, si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie (nephesh)".

Dificultatea aici, (ca, dealtfel, cu orice termen vechi) provine din faptul ca acest cuvant este folosit in multe alte sensuri, fiind tradus in diferse moduri. Iata cateva dintre acestea: suflet, viata, persoana, inima, minte, creatura, corp, corp fara viata etc.

Observam ca unele traduceri ne apar ca fiind contradictorii, acelasi cuvant fiind tradus prin "viata", dar si prin "corp" sau "corp lipsit de viata". Insa este de retinut ca unul din intelesurile majore ale termenului este "viata"; adica o fiinta devine vie (suflet) cand suflarea de viata [a Domnului] este "suflata" in el.

In linii mari, cercetand modul cum a fost folosit in V.T., aflam despre suflet ca:

-se poate aplica atat oamenilor cat si animalelor fiind, simplu spus, viata;

-poate fi trist, vesel, temator, poate fi fi ranit, poate iubi, poate sa urasca;

-poate muri, "sufletul care pacatuieste va muri";

-sufletul este insasi persoana, moartea insemnand pierderea personalitatii;

-in psalmi, sufletul poate fi salvat; totusi, nu este inteles ca ceva ce exista in afara personalitatii.

In ceea ce priveste notiunea de "spirit", care pentru noi de multe ori se confunda cu cea de "suflet", in sensul ca termenii sunt folositi ca sinonimi, cuvintele care s-au tradus prin spirit, in V.T., sunt ruah (de cele mai multe ori) si uneori nesthamah. Ruah, considerat de regula a fi principalul corespondent al spiritului, insemna "vant" sau "respiratie", iar termenul (ne spun exegetii) apare de peste 375 de ori in V. T., avand de asemeni mai multe sensuri, dintre care, incercand o sinteza:

-ruah este puterea lui Dumnezeu (vazut ca sursa a spiritului), care face viata posibila;

-ruah, se refera atat la spiritul Dumnezeu cat si la spiritul fiintei umane;

-spiritul (ruah) este ceea ce sustine si face posibila viata; cand spiritul pleaca, adica persoana moare.

Sigur ca interpretarile pot fi multe si contradictorii, insa una peste alta se poate afirma ca Biblia nu este explicita in ceea ce priveste natura sufletului si a spiritului sau in probleme ca imortalitatea sau pre-existenta acestora. Din aceasta cauza biserica nu a formulat sentinte dogmatice clare cu privire la suflet, spirit si relatiile dintre acestea. Totusi, in opinia mea, sufletul si spiritul din V. T. sunt doua notiuni diferite, sufletul aplicandu-se numai pentru fiintele vii, pentru persoane, pare a nu fi nemuritor, destramandu-se la moartea omului, in timp ce spiritul pare a fi forta primara, indestructibila, divina si misterioasa, care face posibila viata.

Vriies a scris:

In linii mari, cercetand modul cum a fost folosit in V.T., aflam despre suflet ca:

-se poate aplica atat oamenilor cat si animalelor fiind, simplu spus, viata;

-poate fi trist, vesel, temator, poate fi fi ranit, poate iubi, poate sa urasca;

-poate muri, "sufletul care pacatuieste va muri";

-sufletul este insasi persoana, moartea insemnand pierderea personalitatii;

-in psalmi, sufletul poate fi salvat; totusi, nu este inteles ca ceva ce exista in afara personalitatii.

Sufletul omului pacatos va "muri" dar nu va disparea, moartea reprezinta despartirea de Dumnezeu care este izvorul tuturor lucrurilor. Fara legatura cu El sufletul devine mort si supus chinurilor.

Salvarea sufletului se face prin apropierea lui fata de Dumnezeu, prin indumnezeirea lui.

Vriies a scris:

Sigur ca interpretarile pot fi multe si contradictorii, insa una peste alta se poate afirma ca Biblia nu este explicita in ceea ce priveste natura sufletului si a spiritului sau in probleme ca imortalitatea sau pre-existenta acestora. Din aceasta cauza biserica nu a formulat sentinte dogmatice clare cu privire la suflet, spirit si relatiile dintre acestea. Totusi, in opinia mea, sufletul si spiritul din V. T. sunt doua notiuni diferite, sufletul aplicandu-se numai pentru fiintele vii, pentru persoane, pare a nu fi nemuritor, destramandu-se la moartea omului, in timp ce spiritul pare a fi forta primara, indestructibila, divina si misterioasa, care face posibila viata.

Biserica invata ca omul este format din trup si suflet. Chiar si in constiinta populara se foloseste acesti doi termeni. Si aceasta alcatuire este intarita si mai explicit de Noul Testament care invata despre salvarea sufletului.

Alcatuirea de tip trihotomic: trup-suflet-spirit(duh) ca si parti separate este condamnata ca si erezie.

Duhul (sau spiritul) omului tine de suflet si reprezinta starea de induhovnicire (de indumnezeire) a lui.

Sufletul omului este de natură materială şi anume de natura unei plasme reci cu temperaturi de 40-60 de grade Celsius şi această plasmă are toate caracteristicile necesare funcţionării normale atât sub forma întrupată cât şi sub forma de suflet care nu este întrupat.

Asta deunde a mai rezultat, tot din gandire?

Astea au rezultat din revelaţii şi din cuvântul lui DUMNEZEU.

Ai trait tu acestea?

Da!Pare de necrezut dar este minunat cât de simplu şi logic cum a creat DUMNEZEU toate sufletele de la atom până la om.

Si precis nu e rezultatul chintesentei ce esti? e cuvantul lui Dumnezeu? De ce crezi asta?