Sufletul

Andrei Vlinder a scris:

Daca avem suflet si Dumnezeu ne-a dat fiecaruia un suflet, de ce exista atata diferenta de inteligenta si de aptitudini intre oameni?!

Raspunsul e foarte simplu! Suflet avem, fiecare il are in felul sau, deci e clar ca nu e dar de la vreun dumnezeu, ci format prin evolutie odata cu corpul. Dupa diversitatea corpurilor, la fel si diversitatea sufletelor.

Black velvet a scris:

Raspunsul e foarte simplu! Suflet avem, fiecare il are in felul sau, deci e clar ca nu e dar de la vreun dumnezeu, ci format prin evolutie odata cu corpul. Dupa diversitatea corpurilor, la fel si diversitatea sufletelor.

Pai asta spuneam si eu la sfarsitul mesajului. Sau aproximativ... :)

De mult timp ma bate un gand trist - cum ca nu avem identitate propriu zisa. Suntem facuti din parti, deci celulele care ne alcatuiesc creeaza senzatia de identitate. Cand vorbim, defapt nu vorbim noi ca persoane, ci celulele care coopereaza pentru a crea ceea ce religiile numesc suflet. Nu suntem o entitate unica, ci alcatuita. E chiar nasoala ideea... Din cauza asta prefer sa cred ca avem o constiinta separata sau un suflet separat care coordoneaza corpul. E mai linistitoare ideea din urma... :)

Andrei Vlinder a scris:

Combina ambele variante si ai sa fii mai aproape de adevar, sufletul este separat dar format dintr-o multitudine de bucatele. La fel precum corpul, format dintr-un numar imens de bucatele, dar totusi formand o entitate (corp) de sine statatoare.

Black velvet a scris:

Combina ambele variante si ai sa fii mai aproape de adevar, sufletul este separat dar format dintr-o multitudine de bucatele. La fel precum corpul, format dintr-un numar imens de bucatele, dar totusi formand o entitate (corp) de sine statatoare.

In cazul asta ma rezum la trup. E aceeasi Marie, dar cu alta palarie.

Andrei Vlinder a scris:

In cazul asta ma rezum la trup. E aceeasi Marie, dar cu alta palarie.

E ca si cum, in cazul fotonului te-ai rezuma doar la corpuscul sustinand ca e acelasi lucru cu unda asociata.

Pentru a defini ceea ce este sufletul în raport cu corpul, Aristotel încearcă două comparații. Dacă securea ar avea suflet, acesta ar fi "securitul", adică aptitudinea de a tăia; dacă ochiul ar avea suflet, acesta ar fi capacitatea de a vedea (vederea). Ceea ce definește securea drept secure și ochiul drept ochi este perfecțiunea lor proprie (funcția lor); pentru suflet această perfecțiune este viața.

Black velvet a scris:

E ca si cum, in cazul fotonului te-ai rezuma doar la corpuscul sustinand ca e acelasi lucru cu unda asociata.

Unda fecundata. Ce tot ai cu unda asta - daca constiinta nu supravietuieste si in aceasta forma?! Daca trupul e facut din bucati si sufletul (dupa tine) la fel - nu e aceeasi mancare de peste?! Ma refer la structura... Daca celulele corpului in ansamblul lor - sunt ca o entitate spirituala materializata - la ce iti mai trebuie si un suflet propriu zis?!

http://yanko.lib.ru/books/philosoph/chalmers=the_conscious_mind=en.files/image016.jpg

Sufletul. :roll:

Ignoranța nu înseamă prostie.

Folosim acest cuvânt cu conotația lui budhistă, și anume de lipsă de cunoaștere, de lipsă de înțelegere a Adevărului.

Care Adevăr? Adevărul că nu suntem doar corp, minte, emoții și mai ales, că nu suntem acel ego cu care ne identificăm, precum și Adevărul că întreaga suferință, boală, nefericire vine EXACT DIN ACEASTĂ IDENTIFICARE.

Nu m-am îmbolnăvit pentru că sunt responsabil, într-un fel sau altul, de această boală, pentru că această boală este o consecință a dizarmoniilor din mine, ci m-am îmbolnăvit pentru că "am avut o traumă emoțională", "sunt stressat", etc., adică ALTCINEVA m-a traumatizat în vreun fel sau altul și m-a stresat. Altcineva, mereu altcineva! Vreun microb, vreun virus, viața de toate zilele, E-urile din alimente, radiațiile din aer, copilul sau soțul sau șeful sau sărăcia sau soarta... Eu n-am nici o legătură cu boala, eu sunt doar Victima.

Ieșirea din ignoranță înseamnă responsabilizare: ai avut trauma respectivă sau relația respectivă sau suferința respectivă - pentru că ceva din tine a atras-o, a provocat-o, a întreținut-o.

Dar ăsta este doar primul pas al explicațiilor și al IEȘIRII din IGNORANȚĂ...

Ignoranță înseamnă de fapt IDENTIFICAREA TA cu o persoană care a avut trauma sau relația sau suferința respectivă, ori asta înseamnă de fapt, exact EGO-ul acela despre care tot vorbim noi...

Și atunci de fapt, IGNORANȚĂ=EGO! Faptul că "tu" TE CREZI acea persoană, te identifici cu ea, sărăcuța, victima microbului, a soțului sau a sorții...

Și și mai grav, după ce începi să înțelegi câte ceva, de exemplu acel prim pas, cum că tu ai oarecare legătură cu suferința sau boala ta, urmează altă identificare, tu te identifici cu cel care "a evoluat", "a înțeles", și mai ales, a depășit boala sau suferința... deci tu devii un fel de mic erou, bine-nțeles spiritual, plin de înțelepiune, înțelegere și compasiune...

Și iarăși ai căzut în aceeași capcană, a Ignoranței, a Identificării și a Ego-ului... Tu ești cel care ai înțeles, tu ești cel care te-ai vindecat, tu, minunatul, înțeleptul, cel plin de merite și calități...

Dar nu s-a terminat de loc cu Ignoranța.

Ignoranță este deci Marea Îngâmfare a Ego-ului, de a se crede una sau alte, sau de a nu se crede una sau alte....

Alt pas spre ieșirea din ignoranță este de a înțelege că totul se întâmplă în mintea ta, în mintea ta, care contruiește ego-ul tău. Mintea ta este cea care pune etichetele de bun și rău, mintea ta este cea care judecă un eveniment (cu totul oarecare, de altfel, la nivel cosmic!) ca fiind un traumatism sau un stress sau o agresiune împotriva Ta.

Căci, bineînțeles, universul are ceva cu tine!

Ignoranță înseamnă tocmai că te simți separat de Univers și de celelalte ființe, ingnoranță înseamnă că tu te simți o individualitate dotată cu păreri proprii, judecăți proprii, tot felul de adevăruri care mai de care mai absolute și pe care, bineînțeles, ceilalți nu le dețin.

Ori exact asta înseamnă Ego și exact asta te separă de celelalte ființe și de univers.

Deci IGNORANȚĂ = EGO = IDENTIFICARE cu EGOUL = SEPARARE...

Ieșirea din ignoranță înseamnă a păși, în sfîrșit, pe o cale spirituală.

Dar asta nu presupune recitarea de lozinci, precum ar fi "toți suntem unul", ci înțelegerea în tine însuți a acestui fapt, înțelegerea în măruntaiele tale, înțelegerea viscerală... Ieșirea din ignoranță presupune abandonarea ego-ului și, exact de asta, cei mai mulți oameni rămân în continuare ignoranți. Pentru că e mult mai ușor să stai cu capul îngropat în nisip, ca struțul, decât să recunoști că, de fapt, habar nu ai de nimic și că te păcălești într-una, singur...

Abia după ce ai curajul să recunoști asta și să dai la o parte tot ceea ce crezi tu că știi, tot ceea ce crezi tu că ești, abia după ce vei fi din nou ca un nou-născut, abia atunci vei putea intra pe o cale spirituală. Asta vrea Iisus să spună: "Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor"(Ev.după Matei), dar oare cine să-l înțeleagă, oare cine să-l și asculte