octav.c a scris:"atunci cand alegi raul in cunostinta de cauza nu mai esti nevinovat"
Da. Exact. Asta este si opinia mea.
Pana si justitia, in cele mai oribile crime cercetate - vezi norvegianul ala de-a impuscat aproape 100 de nevinovati - cauta sa vada daca persoana respectiva are discernamant sau nu...
Probabil ca, prin Pomul cunoasterii binelui si raului...trebuia sa ramana neatins, autorul a incercat sa spuna ca nu trebuie depasita limita dictata de discernamant. Pana nici formularea mea nu ma multumeste, asa ca ce sa-i cer unuia care a scris acum mai bine 2000 de ani...
Bine spui: "ceea ce a facut ca ei sa cada din Rai in lumea noastra. " Noi am cazut din posibila lume a binelui, din Raiul pe pamant, in lumea raului, Iadul pe pamant...
Chiat nu vad ce zpui tu ca nu se potriveste. :)
Doamne Dumnezeule, Lucia draga, ce lucruri complicate spui...
Eu, de cand am pus egal intre suflet si constiinta de sine plus amintiri, nu gasesc nici o situatie in care sa nu se verifice.
E atat de simplu...
Si cand te gandesti ca ...nimic nu-i ceea ce pare a fi si ca ceea ce-am scris se intelege atat de simplu, cu claritate, in sincronicitate, chiar nu vad cum de n-ai inteles un lucru "atat de simplu, dupa vorba, dupa port", vorba aia.
Creierul- este centrul energiilor mental-informative cosmice. Centrul personalitatii este in Inima si in Suflet, de aci urca in creier si coboara in Organele de Depozitare(parca spusesem despre ele si aci). In Creier personalitatea fiintei isi arata fata, iar organele...evident, asemanarea, daca ma-ntelegi ceea ce vreau sa spun.
"Spune-mi ce gandesti ca sa stiu ce Inima ai", spune o vorba strabuna a neamului. Deseori e confundata cu constiinta, care, de fapt, e in SUFLET, si nu in Mentalul corpului, ACOLO AFLANDU-SE NUMAI ECOUL CONSTIINTEI DE SUFLET.
