mortua_est a scris:
Bon! Deci dupa cum ii sugeram si lui Pippo in topicul deschis de mine "Va pare rau ca veti muri?!" - ca tot vine revelionul - incearca o sticla intreaga de tarie si cand o sa ti se modifice incet incet constiinta - intreaba-te de ce s-a intamplat asta si apoi mai discutam... Apoi mai intreaba-te: daca sufletul exista de ce un orb nu mai vede nimic sau daca sufletul misca trupul de ce un om paralizat nu-si mai poate misca mainile sau picioarele... Intreaba-te de ce o caramida care ne pica in cap ne afecteaza constiinta si ne poate baga chiar in coma, intreaba-te de ce exista prostie, oligofrenie, si alte boli mentale... si multe multe altele care sustin acest adevar.
Sa crezi ca mai exista plaiuri verzi in nefiinta si sa te inchini la icoane cu barbosi si cu zei nu e prostie omeneasca?!
Ti-am spus: atunci n-o sa mai realizezi nimic. :) Trebuie sa intelegi acum cat esti in viata pentru ca dupa moarte nu vei mai apuca sa o faci...
iar tie d-le iti postez ceva scris de tine...
În somnul dinainte
Mă cheamă din mormintele eterne şoapte reci :
- O, vino în adânc să dormi cu noi pe veci !
De veacuri dorm în umbră, căci nume mi-i uitarea -
Am fost şi sunt un înger de oameni părăsit...
Se zbate ca o flacără în mine disperarea
Ce roade ca un vierme un suflet pustiit...
Şi pare că pământul e-o criptă de fier -
Îmi arde trupul soarele şi spaima mă îngheaţă...
Sunt mai aproape de pământul greu decât de cer; -
Sunt mai aproape de eternul sfârşit decât de viaţă...
Şi clopote de jale răsună-n tot oraşul
Chemând acest pământ în somnul dinainte...
Eu sunt cel alungat din rai - eu sunt urmaşul
Fantasmelor ce astăzi dorm duse în morminte...
Refuz cu-nverşunare să intr-un paradis
Căci nu pot sta în rai cu cei ce m-au ucis...
Am fost şi sunt un înger de oameni părăsit
Şi-acum renunţ la tine, căci nu te-am mai găsit...
despre ce ingeri, suflet, paradis si eternitate vorbesti?
asta asa de curiozitate....eu stiu ca de obicei ce scrii simti sau gandesti...sunt doar nelamurita...