Lara_L a scris:Ce imi doream de fapt?Ce imi lipsea?Un strop de afectiune.Imi doream teribil ,de ceva timp,sa ma tina cineva in brate ,sa ma faca sa ma simt in siguranta,sa ma simt iubita cu toate pacatele mele.Tanjeam dupa un lucru minor,fata de problemele pe care le au altii.Si scuza mea era cam de genul:"M-am saturat sa daruiesc.Bateriile mi se descarca.Am nevoie de sustinere.Am nevoie sa primesc si eu un strop de dragoste."
Mda...De aici au aparut ,in sufletul si mintea mea ,doua probleme.
Una:ce ma face sa NU pun mana pe telefon si sa cer direct acea afectiune si intelegere?
Sa ceri afectiunea la telefon? Adica dai un telefon si vine un tip care te face sa te simti iubita cand treci prin perioade negre? 
Daca ar fi atat de simplu... :)
Vrei sa zici ca nu ar trebui sa existe momente in care sa iti plangi de mila? Ca daca ii vezi pe altii mai nenorociti ca tine inseamna ca viata ta e mai roz? 
Sorry, o fi optimismul bun la ceva, dar nu e bine nici sa visam cai verzi pe pereti. Orice viata are suisuri si coborasuri, cand esti nefericit nu poti si nici nu e bine sa te prefaci fericit, iti traiesti durerea si treci mai departe....
Si ce te faci daca nu ai optiunea "dial" pe telefon si nu te asteapta nici o voce calda pe calea undelor? Daca nu vine nimeni la tine sa te aline? Daca esti atat de extraordinar de singur cu problemele incat iti vine sa urli? Plangi pana iti dai sufletul si apoi te gandesti la o solutie, care trebuie sa existe daca privesti lucrurile la rece... Incearca sa gasesti puterea inauntrul tau, pentru ca numai asa te calesti. E minunat sa ai pe cineva care sa te sprijine dar e bine ca fii pregatita si pentru momentele cand nu va fi nimeni...
Lara_L a scris:Cealalta:stiind ca nimeni nu primeste mai mult decat poate duce,stiind ca sunt mai norocoasa decat altii,stiind ca nu as da nimic din ceea ce am deja in schimbul a ceea ce nu am,dar imi doresc,oare nu ar fi mai bine si mai frumos ca eu sa caut pe cineva caruia sa-i intind mana?
Gandul tau e admirabil. Doar ca asta cu "nimeni nu primeste mai mult decat poate duce" e un cliseu pe care nu e bine sa-l adopti. Stiu oameni care au primit mai mult decat au putut duce, oameni care si-au pierdut mintile de durere, oameni care si-au continuat cu resemnare o viata searbada si care nu a mai avut nici un sens pana si-au incheiat-o - o viata cu toate zilele cenusii si la fel, fara nici un gust. Vezi zilnic la televizor sau in presa stiri despre oameni care s-au sinucis, care au capitulat in lupta cu viata. Majoritatea ii judeca si zic ca erau sariti de pe fix. Unii poate da, dar cine stie ce durere uriasa a facut un om sa nu mai suporte viata, sa simta ca fiecare clipa e o povara, ca o rana deschisa? Cred ca tocmai cei care gandeau ca "nimeni nu primeste mai mult decat poate duce" au judecat. Nu toata lumea e puternica si nu toti pot merge mai departe. Trebuie intelesi si acesti oameni, chiar daca au fost mai slabi...
Gandeste-te si singura la tot ce te inconjoara, nu prelua clisee pentru ca "daca asa se zice, trebuie sa fie bine". Analizeaza si fa-ti parerile tale proprii, nu incerca sa adopti tipare de gandire care ti se par ok sau general acceptate... e un sfat prietenesc! 
