Început de Anca/Maria, Sâm 8 mar 2008 · 164 răspunsuri · 26.455 vizualizări
depinde... cred ca presupune ceva intre risc si incredere . 
Daca ar fi o persoana pe care STIU ca ma pot baza 100% n-ar mai fi interesant jocul, daca ma astept sa imi traga una in cap imi iau talpasita, ca ma iubesc si pe mine suficient de mult, la urma urmei....
Iubire fara incredere, presupun ca se poate. Stiu ca se poate. Uneori ne indragostim de persoana nepotrivita.
O relatie fara incredere...se duce dracului.
Pot sa dau doua exemple personale. Primul e al meu, relatia cu o incredere totala, in care stii ca partenerul e complet sincer si nu ar insela niciodata - cand e atat de sincer incat stii ca daca nu ar vrea sa fie cu tine, ti-ar spune-o verde in fata. Partenerul meu de viata e un barbat care nu s-ar feri sa spuna nimic nimanui si nu si-ar irosi viata traind o minciuna. Stie ca si eu sunt la fel si din acest punct de vedere ne intelegem perfect. O astfel de relatie e ideala.
Al doilea exemplu e al tatalui meu, care traieste cu o femeie paranoica, o femeie care daca ar putea l-ar spiona si in baie (poate pentru ca a fost amanta lui cativa ani cat el era inca insurat cu mama si stie ce-i poate pielea :flowers: ). Nu are pic de incredere in el iar el o minte tot timpul pentru ca interdictia de a duce o viata normala (nu are voie nici sa isi viziteze rudele de unul singur) il forteaza sa o minta. O astfel de relatie e vrednica de mila 
, atat pentru el cat si pentru ea.
Nu, nu cred ca o relatie trainica poate exista fara inredere. Cand nu se poate vorbi deschis despre orice, mereu vor aparea probleme.
Nu ai nevoie de
X.E.N.A. a scris:Iubirea n-are legatura cu increderea.Increderea e rationala.
Iubirea nu.
Esti sigura de ceea ce spui ? :flowers:
Oare nu ajungi sa iubesti pe cineva, dupa ce in prealabil te-ai indragostit de el, pentru sentimentul ca te simti in siguranta, ca ai incredere in el, sa ii spui ce te macina, ce ai pe suflet, si sa va impartasiti emotiile ?
Ia fa lucrul acesta cu o persoana in care nu ai incredere, si vezi ce iese, sau cat de mult te va rani acela cand vei face ceva ce nu ii va conveni.
lupoaica* a scris:Nu ai nevoie de
mirela_catalina a scris:cand iubesti pe cineva,iubesti pentru ceea ce este,nu pentru ceea ce iti ofera.
Palavre taica palavre.
Omul obisnuit, omul simplu, iubeste pt ceea ce primeste (un zambet tot ceva primit e, o strangere de mana tot ceva oferit e, un act sexual reusit tot ceva primit e, o floare tot primita e - si mai spunem ca iubim omul de langa noi asa, altruist, fara a ne agata de NIMIC din ceea ce ni se ofera?), nicidecum nu iubeste pt ca simte si traieste iubire pura. Pana la atinge nivelul ala de iubesti pt ca esti iubire, cale lunga si multi muci de sters si de la propriul nas si de la altii.
Cat despre iubire si incredere...cred ca poti iubi si fara a avea incredere in cineva. Il iubesti pur si simplu, dar omul in sine nu prezinta siguranta pt tine. Simplu ca buna ziua.
Probabil initiatorul acestui topic se intreba daca poate sa dainuie o relatie de iubire fara incredere. Asta ar fi altceva.
Anca/Maria a scris:Am nevoie de niste pareri... poate sunt eu defecta... Eu sustin ca poti iubi pe cineva atat de mult incat sa mergi pana la capatul lumii pt acea persoana, chiar daca nu ai incredere in ea. Chiar daca stii ca exista posibilitatea maine sa plece, chiar daca exista posibilitatea ca ce auzi astazi sa fie vorbe in vant...Eu cred ca atunci cand ajungi sa iubesti celalalt chiar daca o ia rau de tot pe campii si stii, esti convins, de exemplu, ca minte, nu trece iubirea batand din degete... si chiar si atunci ai face orice pt celalalt.
Am purtat o discutie cu cineva unde s'a pus egal intre cele doua. Iubirea este conditionata de incredere? Iubirea este conditionata, mai clar spus? Am ajuns sa ma consult si cu dex'ul....
Walpurgisnacht a scris:Iubirea precauta nu e iubire.Iubirea care-si retine o particica de siguranta pt sine nu e iubire.
Iubirea se daruieste cu totul, asa cum a spus cineva mai sus: face orice pt omul iubit.
Ma intreb cati dintre cei care bantuie topicul asta au facut o data cel putin in viata lor ORICE pt un alt om, din iubire.
Eu recunosc, n-am facut-o.
Atunci nu exista iubire, nic :P DELOC. (sau nu la modul general definit)
nu cunosc pe nimeni care sa fi facut ORICE, cate ceva poate, dar ORICE????
crista_c a scris:Nu neaparat iubirea = incredere, dar totusi cand iubesti exista o anume incredere in persoana iubita ceea ce este normal, ca altfel nu merge o relatie. Este bine sa ai si incredere , dar sa fii calculat chiar daca iubesti la nebunie pe cineva, nu cum ai spus tu ca faci orice pt el/ea desi stii ca poate te minte. Increderea e incredere, iar a fi orb in dragoste e altceva.....e diferenta cam mare
Iubirea precauta nu e iubire.
Iubirea care-si retine o particica de siguranta pt sine nu e iubire.
Iubirea se daruieste cu totul, asa cum a spus cineva mai sus: face orice pt omul iubit.
Ma intreb cati dintre cei care bantuie topicul asta au facut o data cel putin in viata lor ORICE pt un alt om, din iubire.
Eu recunosc, n-am facut-o.
Pocaitii au o imagine a crestinului autentic in fata dumnezeirii si anume: imaginati-va un scaun si pe scaun divinitatea.La picoarele scaunului, omul. Si omul si scaunul se afla in interiorul unei aure, formeaza un tot.
Asa e si in iubire. Cel care iubeste este la picoarele scaunului, gata sa puna la picioarele celui de pe scaun totul, din iubire, din dorinta de a-l servi cu intreaga lui fiinta pe cel iubit.
Cati dintre voi pot face asta cu inima senina, nepretinzand nici macar o secunda de sedere pe scaunul celui iubit?
X.E.N.A. a scris:Atunci nu exista iubire, nic :) DELOC. (sau nu la modul general definit)
Oare?
X.E.N.A. a scris:nu cunosc pe nimeni care sa fi facut ORICE, cate ceva poate, dar ORICE????
Eu cunosc un cuplu care chiar traieste o astfel de iubire. E drept, iubiera lor, cum o vad eu din afara, poate sa para perfecta, insa la un moment dat realizezi ca de fapt iubirea lor e un fel de jertfa reciproca. Imi pare o combinatie ciudata si in acelsi timp probabil necesara: iubirea fara jertfa nu exista iar jertfa nu o faci decat din iubire. Dar ca sa te jertfesti pe tine insuti de dragul cuiva...
idealizam si ridicam atat de mult stacheta, incat sa putem fi siguri ca n'o vom putea atinge prin nici un efort...si atunci ramanem in punctul de pornire, multumiti noi insine: 'eu as fi vrut, dar perfectiunea nu e facuta pentru noi'
cineva a facut pentru mine, din iubire, ceva ce pentru el insusi nu a facut niciodata; la randul meu, am facut ceva asemanator pentru altii...
ades confundam iubirea cu instinctul, datoria, betia hormonilor...si ramanem fleciti cand descoperim ce e dincolo de ele...si sint multe dincolo...
la iubire nu se ajunge decat prin intelegere, obtinuta prin cunoastere
ori noi tindem sa nu facem asta; intr'o relatie, ne atrag particele vizibile ale cuiva, si construim pe ele ceea ce sufletul nostru a definit, inchizand in ziduri de caracteristici, ca fiind proprietatile obiectului iubirii.Imposibil ca pe parcursul relatiei sa nu observam si alte caracteristici, unele in contradictie flagranta cu cele pe care le'am construit noi, dar atata timp cat nu ne ating le ignoram cu gratie si onoare, considerandu'le o scapare.
in momentul in care un om pe care credem ca il iubim din tot sufletul face un lucru care ne surprinde negativ( mai ales prin atingere directa), ajungem la concluzia directa ca nu'l cunoastem...si incepem sa ne intrebam 'cum pot avea incredere in...?', corect ar fi sa ne intrebam:'eu pe cine naiba iubesc?povestea sufletului meu sau pe un altul cu adevarat?
asa ca ori redescoperim omul , ori topaim intre frenetice sfasieri de genul:'il iubesc dar nu mai am incredere in el'
redescoperirea ar insemna redefinirea relatiei insa, intrebarea :eu pot iubi asta?, dar ne gasim iarasi scaparea sublima in replica : ' nici pe mine nu ma cunosc, cum il pot cunoaste pe altul?'...dar nici macar nu incercam
prea mult bazati pe senzatii, inchisi in propriile noastre definitii, noi nu iubim...sintem pygmalioni nefiresti ai unei lumi pe care nu o intelegem...construim ideatic obiectul iubirii, dar avem ghinionul ca si acela sa fie un purtator al creatiei egal noua...
in iubire, increderea nici nu ar trebui sa existe ca si cuvant, ar trebui sa fie inclusa ca parte din...