Devreme ce una dintre "axiomele" bisericesti este "crede si nu cerceta", parerea mea ar fi ca elevii nu trebuie fortati sa suporte religia crestin-ortodoxa ca materie obligatorie.
Toti cei implicati in "predarea" acestei discipline ar trebui mai degraba sa fie preocupati de a-i face pe elevi sa doreasca sa participe, sa invete, sa stie mai multe, ceva gen istoria religiilor, din anistorie pana-n prezent, de a transforma copilul intr-o persoana care ia hotararea de a imbratisa o anumita religie, confesiune, rit, etc, (nu ma pricep aproape deloc la termenii acestia) sau de a fi ateu, in deplina cunostinta de cauza. Ca sa functioneze, liberul arbitru are nevoie de optiuni, de cunoastere si nu de constrangeri. Pe de alta parte, fiind optionala, s-ar pute sa fie tratata ca atare, dar, subliniez, DATORIA celor care o predau, este in primul rand de a ajunge la sufletele, celor carora li se preda, sa inlature sentimentul de impunere, de obligativitate, cerinta principala ar trebui sa fie de a avea HAR.