Care este explicatia pierderii...?

Ce spun picioarele unei blonde in cosciug?

- In sfarsit ne-am intalnit.

Cred ca este vorba de echilibru... cand gasesti "sufletul pereche" nu mai traiesti pt tine, ci pt si mai ales prin celalalt, sentimentele sunt atat de intense incat dor (desi pare un paradox...). Si cum nimic din ceea ce este in exces nu face bine... apare declinul.

teoria zice ca exista un singur suflet pereche , practica demonstreaza ca-s mai multe .

cognitive a scris:

teoria zice ca exista un singur suflet pereche , practica demonstreaza ca-s mai multe .

Nu,practica demonstreaza doar ca nu credem suficient :)

Ilie&Ioan a scris:

Sufletele au fost sigur pereche doar la inceput cand le-a facut DUMNEZEU ,Suflete de barbati si Suflete de femei din Sufletul omului. La inviere vor fi ca ingerii,adica ca Suflete de oameni caci Sufletul femeii va reintra in Sufletul barbatului si se va face la loc Suflet de om cel dintai,asemenea ingerilor.

Citeste te rog "Evanghelia dupa Matei",cap.22,versetele 23,24,25,26,27,28,29,30,31,32.

Interesant.Mersi.Voi citi.

Anca/Maria a scris:

Cred ca este vorba de echilibru... cand gasesti "sufletul pereche" nu mai traiesti pt tine, ci pt si mai ales prin celalalt, sentimentele sunt atat de intense incat dor (desi pare un paradox...). Si cum nimic din ceea ce este in exces nu face bine... apare declinul.

Hm,pai echilibrul iti este dat tocmai de sufletul pereche...

andrutza a scris:

Hm,pai echilibrul iti este dat tocmai de sufletul pereche...

da? eu nu cred asta.

cinnamon^ a scris:

Am stat si m-am gandit,si-as vrea sa stiu si teoriile voastre.Am auzit foarte multe persoane care-au spus ca ,desi la un anumit moment si-au gasit sufletul pereche,mai tarziu l-au pierdut, pentru ca sufletele pereche nu-s facute pentru a ramane impreuna in viata asta.

Mai tarziu,am imbratisat si eu teoria asta.Nu stiu de ce.Asa am simtit intr-un anumit moment,mai ales dupa ce ,o persoana draga mie,mi-a spus acelasi lucru.

Si-atunci nu inteleg.Pentru ce mai exista suflete pereche daca oricum nu vor ramane impreuna,si oricum sunt sortite esecului in lumea asta? Sa fie adevarat ce se zice? Potrivit celor ce se intampla in fiecare zi,inclin sa cred ca da.Si-atunci care-i explicatia?

ce s-a intamplat defapt?, cand ai ajuns tu sa crezi ca ai trait cu un suflet pereche?, pentru ca este greu sa vorbim despre ce credem ca am trait cu celalalt. Nu sunt teorii ci doar trairi inca nerostite...deci rosteste.

amvrut a scris:

ce s-a intamplat defapt?, cand ai ajuns tu sa crezi ca ai trait cu un suflet pereche?, pentru ca este greu sa vorbim despre ce credem ca am trait cu celalalt. Nu sunt teorii ci doar trairi inca nerostite...deci rosteste.

Eu nu am ajuns sa cred,ci s-a intamplat. Eu nu presupun,nu construiesc teorii, si tot ce am facut pana acum in acest topic a fost sa rostesc.

Ce vrei sa stii mai exact?

amvrut a scris:

cand ai ajuns tu sa crezi ca ai trait cu un suflet pereche?, pentru ca este greu sa vorbim despre ce credem ca am trait cu celalalt.

Logica perfecta ...

Suflete pereche ...hai sa fim seriosi ...e ca si cum ai spuna ca in India sunt -30 de grade ...bine de dragul de a vorbi pot si eu sa spun ca am intalnit un suflet pereche... cainele meu dar saracu a murit si uite l-am gasit peste un an transformat in prietena mea ...doamne ce mai remuscari am mai avut ..

Explicatia pierderii saracu stia ca nu am mai avut o femeie de mult timp si s-a gandit sa imi faca o surpriza ...no offense

Sunt on topic ..chiar asa s-a intamplat ,,,,sincer

andrutza a scris:

Eu nu am ajuns sa cred,ci s-a intamplat. Eu nu presupun,nu construiesc teorii, si tot ce am facut pana acum in acest topic a fost sa rostesc.

Ce vrei sa stii mai exact?

...a spune ca s-a intamplat este o forma de a arata ca cineva sau ceva exterior a cauzat intalnirea si tot acel cineva sau ceva a cauzat si despartirea. Cineva sau ceva se face vinovat in constiinta fiecaruia din voi, cata amagire. Ati avut bucuria sa fiti deschisi amandoi in acel timp, plenar unul catre celalalt, ati avut un crampei de traire, traire te face sa ai acel sentiment de potrivire, pereche. Cum ati inceput, cum ati continuat si cum v-ati despartit, asta as vrea sa stiu.

Demiurgul a scris:

Logica perfecta ...

Suflete pereche ...hai sa fim seriosi ...e ca si cum ai spuna ca in India sunt -30 de grade ...bine de dragul de a vorbi pot si eu sa spun ca am intalnit un suflet pereche... cainele meu dar saracu a murit si uite l-am gasit peste un an transformat in prietena mea ...doamne ce mai remuscari am mai avut ..

Explicatia pierderii saracu stia ca nu am mai avut o femeie de mult timp si s-a gandit sa imi faca o surpriza ...no offense

Sunt on topic ..chiar asa s-a intamplat ,,,,sincer

...cred ca ai scos din text ce ai considerat ca iti ajuta sa iti construiesti o expunere "logica perfecta", pentru a spune defapt ce? Poate ai sa fii mai clar data viitoare.

amvrut a scris:

...a spune ca s-a intamplat este o forma de a arata ca cineva sau ceva exterior a cauzat intalnirea si tot acel cineva sau ceva a cauzat si despartirea. Cineva sau ceva se face vinovat in constiinta fiecaruia din voi, cata amagire. Ati avut bucuria sa fiti deschisi amandoi in acel timp, plenar unul catre celalalt, ati avut un crampei de traire, traire te face sa ai acel sentiment de potrivire, pereche. Cum ati inceput, cum ati continuat si cum v-ati despartit, asta as vrea sa stiu.

Inteleg perfect logica ta,insa te asigur ca nu este vorba de asta si in cazul meu. De-ar fi fost asa, nu s-ar fi numit suflet pereche,relatiile care incep si se desavarsesc asa cum descrii tu sunt la tot pasul...(in acelasi timp,crampei de traire,etc).

Si ca sa raspund la intrebarile tale acum...Am sa-ncerc sa spun esentialul...

Ne-am cunoscut intr-un moment in care viata mea nu avea nevoie de cineva,iar eu nu eram pregatita pentru o relatie,iar in prietenia dintre o femeie si-un barbat nu mai credeam... Hm..Ma impotmolesc...Stii,mi-e greu sa vorbesc despre el,despre sufletul meu pereche... Am inceput prin a fi cei mai buni prieteni,prin a ne cunoaste,fara a avea vreo alta intentie unul cu celalalt... Eram si suntem insetati de a ne cunoaste in fiecare zi... Asta ne da o stralucire aparte,asa o vad eu... Nu ne dorim decat sa vorbim,sa stim unul de celalalt,sa ne povestim ganduri,trairi...In timp, ne-am dat seama ca suntem practic identici ca principii de viata, ca stil de viata, identici prin felul in care am trait, el se regaseste in fiecare actiune de-a mea ca facand parte din ceea ce obisnuia sa faca in trecut (mentionez ca diferenta de varsta dintre noi este de 10 ani). Nu stiu sa explic ceea ce simt cu exactitate,insa suntem ca doua oglinzi in soare,daca intelegi ce vreau sa zic.

Dumnezeu mi l-a scos in cale (si viceversa) pentru a-mi arata ca lucrul in care eu am crezut cu atata ardoare exista,chiar atunci cand nu ma mai interesa sa aflu... S-au intamplat lucruri minunate in viata mea de cand il cunosc, cel mai important fiind faptul ca azi gasesc repere pentru fiecare lucru, m-am schimbat in bine, si sunt convinsa ca nu putea exista alt om care sa ma ajute sa ma simt asa azi, exista unul singur, unicul El. Sunt multe de zis si nu vreau sa ma intind aici...

Nu ne-am despartit... insa e posibil sa nu ne desavarsim niciodata... (nu suntem din acelasi oras)...De-asta am si lansat acest topic... Pentru a va afla parerile,pentru a va cunoaste gandurile...De multe ori ma intreb daca asa trebuie sa fie sau daca nu cumva totul depinde de noi...si daca da,oare in ce masura...

E magie...deja a trecut un an... poate ca vor mai trece zece... si noi nu vom fi... sau..?