laurent-III-rd a scris:Si ce , nu vea dreptate ?![]()
..de aici si semnatura ta ?
ce zisăşi?
care semnatura?...
ciocanul?
Început de bre.pi, Mie 27 feb 2008 · 19 răspunsuri · 10.004 vizualizări
laurent-III-rd a scris:Si ce , nu vea dreptate ?![]()
..de aici si semnatura ta ?
ce zisăşi?
care semnatura?...
ciocanul?
Editat Joi 6 mar 2008 00:07
aknetaton a scris:De regula expozitiile itinerante cu lucrari de calibru se fac in incinte prestigioase. Locatiile beneficiaza de sisteme de paza si securitate, si au obligatia de a asigura lucrarile respective la sume acoperitoare. O institutie serioasa care consiliaza o manifestare "grea" nu isi permite sa iasa la rampa cu copii. Deseori un expert din public "citeste" o copie. Doar locatiile cu grad mare de risc , adica in spatii deschise, cu aflux mare, se recurge la copii. Muzeele celebre folosesc expuneri de copii pe perioadele in care lucrarile originale sunt in restaurare.Lucrarile din colectiile particulare sunt asigurate la sume enorme pe banii organizatorilor. Masurile de securitate sunt in aceste cazuri mult mai mari.
Tentatia atingerii lucrarii pentru un pasionat de arta e explicabila. Un curator de expozitie imi explica faptul ca sunt tolerate aceste usoare tentatii pentru ca s-a observat ca pot constitui o atractie. Psihologic e un paradox: nu mergi la Tg jiu sa te asezi la Masa tacerii desi poti legal sa o faci, dar mergi la Pompidu sa atingi D-ra Pogany.
E aici tentatia "interzisului."
Da ,ai dreptate,tentatia "interzisului"
Cand am vizitat Academia la Firenze,unde este expus David si multe din blocurile de marmura incepute de Michelangelo,am avut senzatia ca el este acolo,doar ca nu-l vad ,atingeam piatra rece ,dar simteam caldura mainii lui,care a mangaiat inaintea mea acel colt.
La Vinci,in Toscana,la casa lui Leonardo ,m-am bucurat ca un copil privind cu ochii mei ,din usa casei peisajul neschimbat si pe care Leonardo il contempla zi de zi! Am simtit fumul caminului lui! Am pasit pe piatra casei lui ,lustruita de timp,sentiment indescriptibil!
Da,expozitiile itinerante de obicei sunt in locuri sigure, la Goya, Monet,Cezanne apoi Van Gogh (Roma-Vittoriano),era un paznic la doua lucrari,nu puteai sa le atingi sau sa fotografiezi!
realmente atmosfera pe care o respiri inconjurat de acele lucrari este extraordinara,oricat de perfecte sunt reproducerile in carti, postere,nu redau nici 25 % di sentimentul pe care-l traiesti la un pas originale!
newtask a scris:daca nu ai fost mi-ar placea sa ajungi sa atingi acele tablouri ( chiar daca sunt doar copii)si copia respectiva poarta in ea spiritul celui dupa care este facuta...
senzatia este ......
nu pot sa definesc....
initial m-am inrosit, apoi mi s-a facut parul pe mana ca ariciul...
sotia mea mi-a spus ca am luat.o razna...
si pe bune ca o iei razna...
sunt doar cateva poze din zecile facute pe furis...
Te inteleg perfect, am trait senzatia. Pentru a trai la paroxism sentimentul, poti alege o cariera de restaurator. Te tenteaza ?
tosca_5 a scris:Da ,ai dreptate,tentatia "interzisului"Cand am vizitat Academia la Firenze,unde este expus David si multe din blocurile de marmura incepute de Michelangelo,am avut senzatia ca el este acolo,doar ca nu-l vad ,atingeam piatra rece ,dar simteam caldura mainii lui,care a mangaiat inaintea mea acel colt.
...................
Si apropo de copii, pentru ca ai vazut Florenta, poti spune cu usurinta ca David de la Academie a altceva decat David din Piata Primariei florentine.
aknetaton a scris:Te inteleg perfect, am trait senzatia. Pentru a trai la paroxism sentimentul, poti alege o cariera de restaurator. Te tenteaza ?
nu cred ca este drumul pe care vreau sa merg acum
eu chochetez cu pictura pentru ca imi place..
sincer, nu prea am indemanare...pictez dupa "ureche"
pictez ca asa imi vine si fac asta destul de rar..
..........................
m-ar interesa sa invat anumite tehnici
mi-ar placea sa am o preocupare la batranete, preocupare ce poate aduce si ceva venituri in plus.
Iata ca nu sunt toate copii. Imi vine in minte la repezeala irecuperabila ofensa asupra sculpturii Pieta de la Vatican, zdrobita de un netrebnic ce a vrut sa intre in istorie.
newtask a scris:nu cred ca este drumul pe care vreau sa merg acumeu chochetez cu pictura pentru ca imi place..
sincer, nu prea am indemanare...pictez dupa "ureche"
pictez ca asa imi vine si fac asta destul de rar..
..........................
m-ar interesa sa invat anumite tehnici
mi-ar placea sa am o preocupare la batranete, preocupare ce poate aduce si ceva venituri in plus.
Pentru ca ai si satisfactia de a picta si nu doar efervescenta cheltuirii energiei, cred ca merita sa te mai gandesti. Nu stii niciodata ce poti implini !
aknetaton a scris:Iata ca nu sunt toate copii. Imi vine in minte la repezeala irecuperabila ofensa asupra sculpturii Pieta de la Vatican, zdrobita de un netrebnic ce a vrut sa intre in istorie.Pentru ca ai si satisfactia de a picta si nu doar efervescenta cheltuirii energiei, cred ca merita sa te mai gandesti. Nu stii niciodata ce poti implini !
Sunt multe carti care vorbesc mai simplu sau mai complicat despre tehnica picturii,culoare,lumina,materiale,dar poate cel mai interesant ar fi sa frecventezi atelierele artistiilor ,este o scoala de viata si ..pictura incredibila!
Editat Joi 6 mar 2008 18:30
tosca_5 a scris:Sunt multe carti care vorbesc mai simplu sau mai complicat despre tehnica picturii,culoare,lumina,materiale,dar poate cel mai interesant ar fi sa frecventezi atelierele artistiilor ,este o scoala de viata si ..pictura incredibila!
Am convingerea acestui fapt. Cand am facut aceasta afirmatie acum cateva luni a fost ceva suparare. Mai in gluma, mai in serios, e o sansa imensa ca sa savurezi arta izvorand de la sursa.
aknetaton a scris:Am convingerea acestui fapt. Cand am facut aceasta afirmatie acum cateva luni a fost ceva suparare. Mai in gluma, mai in serios, e o sansa imensa ca sa savurezi arta izvorand de la sursa.
Nimic nu se compara cu orele petrecute intr-un atelier ,sa vezi cum se naste o opera,sa simti mirosul vopselelor,sa vezi transfigurarea artistului,nelinistea ,siguranta,indoiala,decizia,momente de liniste dureroasa,momente de exuberanta exagerata,calm aparent,agitatie inutila,toate astea le poti trai daca ai o prietena sau un prieten artist ,care are atata incredere in tine ,incat sa -ti acorde aceasta sansa de-a respira arta la ea acasa! Apoi sa vezi acel tablou intr-o expozitie,catalog,sau sa intri intr-o casa,sau muzeu si surprns sa regesesti lucrarea la acarei nastere ai asistat!Ai sa realizezi,ca face parte din tine,te simti complice,iti vine sa spui orgolios:vezi? iti place? eu sun martorul nasterii ei!
Am avut sansa sa vad multe lucrari nascandu-se,pictura,grafica,sculptura,arta decorativa,dar cele mai mari emotii mi le-au dat bunele mele prietene Eugenia Luca Dumitrascu si Marieta Pamfil.
Editat Joi 6 mar 2008 22:48
CssC a scris:vad ca ti-ai raspuns pe jumatate la intrebare, + siguranta + culoare sub actiunea bliturilor isi pierde din intensitate. (eu unul ma indoiesc ca un muzeu si-ar permite sa lase doar sub supravegherea unei camere video si 3 paznici un Gioto, Michelangelo, Da vinci) ce pierderi ar fi?asa ca nici un muzeu din lumea asta nu cred ca expune originalele, ci doar copi foarte bune
eu una nu cred ca sunt copii...sau nu vreau sa cred...
oricum daca vrei sa vezi ceva cu siguranta autentic du-te la expozitia grigorescu -cred ca mai dureaza pana pe 30 martie- de la muzeul national de arta. de fapt du-te sa vezi toata galeria de arta romaneasca. sau manastirile din nordul moldovei.
aknetaton a scris:De regula expozitiile itinerante cu lucrari de calibru se fac in incinte prestigioase. Locatiile beneficiaza de sisteme de paza si securitate, si au obligatia de a asigura lucrarile respective la sume acoperitoare. O institutie serioasa care consiliaza o manifestare "grea" nu isi permite sa iasa la rampa cu copii. Deseori un expert din public "citeste" o copie. Doar locatiile cu grad mare de risc , adica in spatii deschise, cu aflux mare, se recurge la copii. Muzeele celebre folosesc expuneri de copii pe perioadele in care lucrarile originale sunt in restaurare.Lucrarile din colectiile particulare sunt asigurate la sume enorme pe banii organizatorilor. Masurile de securitate sunt in aceste cazuri mult mai mari.
Tentatia atingerii lucrarii pentru un pasionat de arta e explicabila. Un curator de expozitie imi explica faptul ca sunt tolerate aceste usoare tentatii pentru ca s-a observat ca pot constitui o atractie. Psihologic e un paradox: nu mergi la Tg jiu sa te asezi la Masa tacerii desi poti legal sa o faci, dar mergi la Pompidu sa atingi D-ra Pogany.
E aici tentatia "interzisului."
da...tare...sa stii ca asa e. da ca e "la noi" e mai putin tentant. dar cei care stiu cu adevarat sa aprecieze arta se vor simti la fel de emotionati in fata mesei tacerii ca in fata d-rei pogany.
apropo de brincusi, stii ca am fost invitati sa luam atelierul lui...dar...n-am facut-o...si ne mai miram de ce-l considera strainii francez si nu roman...
bre.pi a scris:apropo de brincusi, stii ca am fost invitati sa luam atelierul lui...dar...n-am facut-o...si ne mai miram de ce-l considera strainii francez si nu roman...
Poate ca refuzul a fost un intr-un moment de sinceritate !