In dragoste si in razboi totul e permis. Oare?

BlueSugar a scris:

Omul meu este un visator din asta care nu-si mai revine niciodata.Eu sunt bine infipta in realitate cu tendinte uneori pesimiste.Pana acum nu am esuat,pot totusi spune ca in primii ani ne-a fost tare greu,datorita viselor lui.Pentru ca este si hotarat,el si-a si pus unele visuri in practica fara sa se gandeasca daca isi permite sau nu.Asta a fost singura greutate in relatia noastra.

Fii buna si da detalii.Atat cat poti.Deja pic pe jos de ras...

Nu de tine rad, dar mi-ai trezit amintiri...Te rooog...

Icbiuliana a scris:

Eu sunt dispusa sa platesc tot pretul ce mi se cere pentru a fi visatoare.Pana acum, am platit si platesc foarte mult pentru a ramane o visatoare.

Chiar totul ? Poti da niste exemple ?

Prefer sa visez mereu la mai bine, la ceva frumos, la ceva ce-mi place mie decat sa ma preocupe soarta tarii, efectele negative ale crizei, sfarsitul lumii sau incalzirea globala.Iar cand stiu ca vor urma timpuri grele de ce sa nu traiesc ce mi-a mai ramas asa cum vreau eu? Cat mai frumos posibil.

Daca ar gandi toata lumea asa, s-ar duce de rapa planeta cu tot cu omenirea de pe ea. Bine....oricum se duce, numai ca la astfel de gandire ne-am duce toti dracului dar cu zambetul pe buze. Macar atat.

din "posibil" in "permis" trebuie modificat la titlu.

asa e zicala, va rog.

Naeema a scris:

Daca ar gandi toata lummea asa, s-ar duce de rapa planeta cu tot cu omenirea de pe ea. Bine....oricum se duce, numai ca la astfel de gandire ne-am duce toti dracului dar cu zambetul pe buze. Macar atat.

In rapa?Mai mult decat e deja?:))se poate si mai adanc?

Naeema a scris:

Chiar totul ? Poti da niste exemple ?

Cel mai mare pret pe care trebuie sa il platesti atunci cand iti permiti sa fii visator este sa lupti cu toti "realistii" din jurul tau.Si crede-ma ca sunt foarte multi incepand de la parinti pana la cele mai indepartate cunostinte.Sa te lupti cu sugestiile lor.De-asta oamenii visatori si care reusesc ce isi propun sunt atat de rari.Multi sunt spulberati de pesimistii din jurul lor, care isi varsa propriile frustrari si neajunsuri asupra celor care vad ei avanseaza pe scara vietii, sau care se iubesc mai mult:).

Icbiuliana a scris:

In rapa? Mai mult decat e deja? se poate si mai adanc?

Intodeauna in viata si pe lumea asta se poate si mai rau, indiferent cat de rau este.

Actualmente ne mentinem inca la suprafata cu chiu cu vai sau macar traim cu iluzia dar pana cand ? Un al treilea razboi mondial si de data asta nuclear pana in maduva oaselor ar fi doar un exemplu de mai rau. Catastrofe si dezastre naturale mai numeroase si de intensitate mai mare, ar fi altul. Foamete globala raspandita din cauza suprapopularii si a extenuarii resurselor reinoibile este un scenariu de viitor pe cat se poate de real, nu teorie SF. De la foamete rezulta proteste, panica generala, crime, boala si decese in masa. Exemplele pot continua.

Pe plan individual la fel, se poate mereu si mai rau. Atunci cand intradevar ai ajuns la capat de linie si nu se mai poate mai rau, esti in sicriu. Ai scapat de toate.

BlueSugar a scris:

Si cine ti-a zis tie ca eu traiesc o altfel de realitate decat a mea?

InPing consider ca am spus de ajuns.

Pai nu mi-a zis nimeni.Dar realitatea noastra se formeaza din sanul familiei.Ceea ce invatam de la parinti reprezinta realitatea noastra de adulti.Cum percepem noi lumea , cand suntem mici, asa o vom percepe si ca adulti.Inconstient bineinteles.Iar daca parintii obisnuiau sa ne spuna (asa e bine...sa nu ai pretentii prea mari de la viata, ca e grea..viata nu-i usoara, etc.) asa vom creste.Iar cand vom intalni un om care ne spune contrariul( viata e cel mai frumos lucru ce ti-a fost dat) ni se va parea ciudat , nebun.El are o realitate, tu o ai o alta realitate.

Concluzia?Nu exista o singura realitate cu un pumn de reguli.

Naeema a scris:

Intodeauna in viata si pe lumea asta se poate si mai rau, indiferent cat de rau este.

Actualmente ne mentinem inca la suprafata cu chiu cu vai sau macar traim cu iluzia dar pana cand ? Un al treilea razboi mondial si de data asta nuclear pana in maduva oaselor ar fi doar un exemplu de mai rau. Catastrofe si dezastre naturale mai numeroase si de intensitate mai mare, ar fi altul. Foamete globala raspandita din cauza suprapopularii si a extenuarii resurselor reinoibile este un scenariu de viitor pe cat se poate de real, nu teorie SF. De la foamete rezulta proteste, panica generala, crime, boala si decese in masa. Exemplele pot continua.

Pe plan individual la fel, se poate mereu si mai rau. Atunci cand intradevar ai ajuns la capat de linie si nu se mai poate mai rau, esti in sicriu. Ai scapat de toate.

Prefer sa imi irosesc energia gandindu-ma la mai bine si la cum voi reusi eu sa schimb o parte din lume , prin puterea exemplului.Sa las ganduri bune pe acest pamant.Sa profit de timpul care mai mi-a ramas pana vor veni decesele in masa si sa traiesc in stilul meu:).Sa simt ca am trait si ca zilele care mi-au ramas mi le-am facut asa cum am vrut eu.Frumoase si cu ganduri bune.Pana la urma moartea oricum va veni indiferent, in ce mod.Chiar daca ma gandesc la asta si imi epuizez energia, nu voi schimba nimic si nu o voi putea evita.

Icbiuliana a scris:

Pai nu mi-a zis nimeni.Dar realitatea noastra se formeaza din sanul familiei.Ceea ce invatam de la parinti reprezinta realitatea noastra de adulti.Cum percepem noi lumea , cand suntem mici, asa o vom percepe si ca adulti.Inconstient bineinteles.

Eu sunt de parere ca pe parcurs ce ne maturizam ni se schimba oarecum si perceptiile. Daca nu, stagnam si chestia asta este in defavoarea supravietuirii. De la parinti plecam in viata cu o baza, a unora solida, a altora mai subreda, dar cu o baza pe care continuam sa construim cu propriile experiente. Daca am percepe lumea la fel cum am perceput-o cand aveam spre exemplu 10 ani, am fi cu totii niste imaturi in corpuri de adulti.

Eu de exemplu in prezent nu percep viata si lumea nici macar asa precum le-am perceput acum 7-8 ani, dapoi precum le-am perceput cand eram mica.

Daca a reusit sa inteleaga, e foarte, foarte bine.

Iuliana, tu vorbesti frumos si pari a fi visatoare. Daaar... de obicei visatorii sunt ipocriti. Sunt visatori doar atata timp cat le e usor. Cand dau de greu, devin si ei realisti. De aceea eu mi-am pierdut de mult increderea in asa-zisii visatori.

Icbiuliana a scris:

Prefer sa imi irosesc energia gandindu-ma la mai bine si la cum voi reusi eu sa schimb o parte din lume , prin puterea exemplului. Sa las ganduri bune pe acest pamant.

Faptele de pe urma gandurilor fac diferenta. Daca gandurile nu raman decat ganduri, ce folos ca le lasi tu in lume ? Cui beneficiaza, infara de tie insuti ? Deci gandeste ceva si continua prin a face.

Abc2009ro a scris:

Iuliana, tu vorbesti frumos si pari a fi visatoare. Daaar... de obicei visatorii sunt ipocriti. Sunt visatori doar atata timp cat le e usor. Cand dau de greu, devin si ei realisti.

Bingo.