Melissa Rebeca a scris:
:)
Subscriu deoarece sunt convinsa ca omul in esenta NU SE POATE schimba. E ca si cand vrei sa cureti o bucata de panza din bumbac alba, plina de pete colorate. O speli de multe ori si petele incep sa se decoloreze. Folosesti solutii de albire si reusesti sa aduci panza la culoarea initiala, alba. Dar acea bucata de panza din bumbac, oricat o speli si oricat o cureti cu solutii speciale, ea niciodata nu va deveni o bucata de matase naturala, ea ramane vesnic o panza din bumbac. Asa cred eu ca e si cu oamenii.
Fals.
Omul se poate schimba in adancul sau, radical.
Voi aduce 3 argumente:
1. Oameni care in fond sunt buni, empatici, sensibili, etici, integrati social si profesional, se pot schimba in oameni rai in fond, razbunatori, infractori, criminali, sau josnici.
Exemplu: Ted Kaczynski. A fost un copil si un adolescent de treaba, simpatic, altruist, sensibil si superinteligent, asistent universitar la Universitatea din Berkeley la 25 de ani, un mic geniu in matematici.
Apoi a devenit un om imoral, un ucigas si un anarhist prin bombe, fara empatie sau mila, urand umanitatea. Si-a dorit aceasta. A facut aceasta transformare voit, si chiar descrie in jurnalul sau subtilul proces prin care arunca treptat conditionarile etice si sociale, pentru a alege calea raului.
La fel Ted Bundy, a avut o copilarie protejata, a fost un baiat cuminte, de viitor, si chiar a lucrat ca voluntar la un centru de consiliere telefonica pentru suicidari, fiind foarte empatic si salvand vieti prin empatia sa. Apoi a luat si el calea raului, devenind ucigas in serie, voit.
Ted Bundy se imbata stiind ca astfel poate sa reduca la tacere vocea constiintei care il mustra.
2. Oamenii care au fost rai si au ajuns buni, printr-o convertire religioasa sau una etica. Aici sunt mai multe exemple clare. Atat criminalul de care vorbeam mai sus, cu care am stat personal de vorba, si care era cu adevarat spiritualizat, nu se prefacea pentru avantaje, cat si alte cazuri din istorie, in care oameni care au ajuns infractori, antisociali, egoisti agresivi sau cu alte defecte grave, prin formarea de catre mediu, in urma unei restructurari au ajuns empatici, compasionanti, altruisti, dedicandu-si viata ajutarii altora.
Observam din aceste doua exemple ca vointa si efortul pot duce la o schimbare radicala, fie de la rau la bine, fie de la bine la rau. Dar pot sa fie schimbari nu numai intre bine si rau (acestea sunt doar mai evidente), ci si intre alte serii de polarizari.
3. Oamenii care au suferit schimbari radicale in urma unor lovituri la cap. E clasic cazul contabilului tata de familie, empatic si altruist, cuminte si devotat valorilor si stabilitatii, care in urma unui accident cu lovitura la cap a ajuns sa fie sef de banda de spargatori de banci, dependent de comportamente de risc si substante.
Aici nu e cazul unei decizii constiente si asumate, de vointa si efort, ci de decalibrarea creierului delicat in balanta sa de neurotransmitatori.
Am dat mai sus doar exemplele cele mai socante, extreme, insa la mijlocul scalei exista multe schimbari radicale care insa nu atrag atentia presei, si astfel le putem sesiza doar daca le intalnim intamplator in viata.
Exemplele de genul "stofa din care nici cel mai tare inalbitor nu poate scoate o matase" arata doar lipsa de cultura psihologica pe care se grefeaza o spoiala de cultura preluata neruminat din reclame de televizor, motiv pentru a deplange pierderea autenticei culturi obtinute prin studiu asiduu si acribic.
Mai observ un bias, si anume faptul ca se postuleaza o esenta a omului, care ar fi imuabila. E vorba de "suflet", asa e el inteles in gandirea filosofiei grecesti si in crestinism. Si eu ma mai folosesc de acest termen, atunci cand discutia poate fi mai laxa, insa atunci cand in dezbatere el poate duce pe cai eronate, e bine sa clarificam termenii.
Insa eu invit la intelegerea personalitatii din punct de vedere psihologic si neurologic. Creierul este modelabil, poate fi influentat in structurile sale de functionare atat prin modificarea constienta a patternurilor (interventie terapeutica, autoanaliza, dezvoltare personala) cat si prin substante, medicamente sau lovituri.
The Unknown a scris:
Daca ceva tu consideri defect, ceea ce nu-ti convine la cineva, asta nu inseamna ca acel cineva se considera cu defect si vrea sa se incadreze spuselor si presupunerilor tale si vrea sa elimine ceva din obiceiuri, traiesti in nori pot sa zic cu convingere!!!
De ce crezi ca ai dreptul asta???
Si mai clar: daca un om se analizeaza pe sine si decide singur si nesilit de nimeni ca are un defect, atunci el are dreptul sa se schimbe, si sa evolueze, fara ca sa vina altii si sa spuna: "esenta nu se poate schimba, tot acelasi ai ramas, haha, esti un ipocrit de fapt".