Început de nightwish_9, Mar 5 feb 2008 · 149 răspunsuri · 23.234 vizualizări
Cavaleru a scris:Sfatul meu este sa introduceti responsabilitatile progresiv.Spune-i ca ai incredere in el, ca o sa fie un tata bun, transmite-i verbal increderea pe care o ai in el apoi treceti la fapte.
Cavalerule, are 34 de ani, nu 4 ! Ce să mai introducă ? Dacă p
lupini a scris:Cavalerule, are 34 de ani, nu 4 ! Ce să mai introducă ? Dacă p
monique_9 a scris:Intr-adevar,nu are incredere in capabilitatile lui de a fi un tata adevarat,se simte un ratat,cu toate ca in tot acest timp cat am fost cu el,am incercat sa-i schimb parerea despre el,sa-l incurajez,sa-l fac sa aiba incredere in fortele proprii.Dar tocmai cand cred ca in sfarsit am reusit sa-l scot din starea asta,din nou cade intr-o depresie profunda....E foarte incapatanat,si nu asculta parerea nimanui.
Dacă p
Editat Mie 6 feb 2008 14:46
Sa o luam pe puncte.
1. mie una mi se pare un pic cam devreme in relatia voastra sa ii vorbesti de copii. De casatorie poate, dar de copii... nu.
2. totusi, la 34 de ani sa gandeasca asa, mi se pare ori infantil, ori nesincer, si sub scuza "nu sunt capabil, sunt un ratat" ed fapt se ascunde un egoism crunt.
3. vezi ca viata trece, cat crezi ca poti sa stai dupa el sa faceti un bebe impreuna? nu intineresti Monique.
4. e cam dubios ca numai tu esti cea care readuce relatia la linia de plutire, el ce contributie are? doar este cocolosit si rasfatat si protejat? pai atunci nici nu e de mirare ca nu vrea un copil. doar nu e fraier sa isi aduca singur concurenta in casa, fii convinsa ca asa priveste el venirea copilului.
Si in incheiere o parere personala. Eu l-as lasa balta. Dupa ce as face un test: cand ne certam, il las pe el sa vina cu impacarea. Daca vine, ii mai dau o sansa, dar pornim de pe alte pozitii si cu niste reguli si planuri clar trasate. Daca nu, adio si-un praz verde. :D
Nu cred ca iti poti permite sa mai lasi sa treaca timpul. nu zic ca esti batrana, dar daca ramai intr-o relatie de asta fara perspective, nici n-o sa iti dai seama cand faci 35-40 de ani, si tot fara copil esti. Si va fi prea tarziu.
Cavaleru a scris:Dupa 6 luni - 1 an treceti la un animalut. Un catel de exemplu. Tratati-l la fel.... ca pe un membru al familiei. Bestia aia o sa va invete ce e responsabilitatea. O sa fie si momente in care o sa va fie pusa rabdarea la incercare DAR vor fi si momente frumoase care o sa faca totul sa merite efortul.
Vezi ca dupa aia o sa zica: lasa draga, il avem pe grivei, ce ne mai trebuie alte responsabilitati?
monique_9 a scris:Buna!Am 29 de ani si am o relatie care dureaza de 1 an,il iubesc,ma iubeste,simt asta.Pana aici,nici o problema,doar ca...eu vreau sa am o familie,copii,iar el nu e inca pregatit pentru asta,cu toate ca are 34 de ani.Ii e frica de obligatii,responsabilitati.Nu stiu ce sa fac,sa mai astept,sau s-o las balta.Mi-e foarte greu sa ma decid,pentru ca il iubesc foarte mult,dar imi doresc din ce in ce mai mult un copil.Ma gandesc ca daca il parasesc,poate nu voi mai gasi pe cineva pe care sa il iubesc atat...
stai calma timpul nu e inca pierdut...dak el nu vrea o familie nu`l stresa cel putin nu deocamdata....ok 
? ......mai lasa`l sa se mai gandeasca,nu moolt dar macar o luna doua shi apoi sa vada ce alege iubire sau singuratate......ai sa vezi k pana la urma va fi de acord shi q o familie 
monique_9 a scris:Din pacate,lucrurile sunt putin mai complicate,el chiar se gandeste la ce vreau si simt eu,dar nu are incredere in el,nu are incredere ca poate face fata necesitatilor unei familii,tocmai de aceea se gandeste sa renunte la mine,motivand ca el nu imi poate oferi ceea ce imi doresc eu...Dar cum ramane cu iubirea?Stiu ca multi ar spune ce fel de iubire-i asta,daca vrea sa renunte?Dar eu stiu ca ar renunta in interesul meu,nu pentru ca nu ma iubeste.Incerc sa il inteleg,cu toate ca eu nu as putea sa renunt la cineva pe care il iubesc...
Ha.Ma faci sa rad.Ar renunta in interesul tau? De ce nu se hotaraste sa isi lege viata de a ta,in interesul amandurora,dintr-o prea mare dragoste? N-ar fi mai simplu? Ce om ar renunta cu atata usurinta la cel/cea pe care il/o iubeste,atata timp cat se poate autoeduca? Sa fim seriosi,monique.Te imbeti cu apa rece.Ai sa-ti dai seama mai tarziu ca ai spus o mare prostie.
Intr-adevar,iubirea adevarata inseamna si renuntari,insa nu atunci cand mai poate fi facut ceva,nu atunci cand depinde de tine..Sa fim seriosi,nu cred ca e un efort supraomenesc sa te casatoresti si sa ai copil cu femeia pe care o iubesti la varsta de 34 de ani..daca-i nehotarat si nu-si poate asuma obligatii la varsta asta,eu zic ca iti pierzi timpul. Dar e alegerea ta.
Editat Joi 7 feb 2008 00:46
bydy a scris:Cea mai mare baliverna pe care o aud ! Cand iubesti nu abandonezi ( pt ca asta e ; abandon! ) , ci lupti . Astea cu.."esti prea buna pt mine" .... " meriti ceva mai bun"... Sunt abureli.Eu cred ( si imi pare rau ca ti-o spun ) ca nu te vrea de sotie. Nu inca. Accepta doar o relatie cu tine si atat.
Gresim cand credem ca , iubind , noi stim mai bine ce ii trrebuie persoanei iubite.
Eu zic asa ; daca il iubesti , iubeste-l pt ce iti ofera acum...pt ceea ce esti cand esti langa el...pt ceea ce te face sa simti , si nu te mai "acrii" incercand sa "scrii" tu viitorul lui.
Incearca sa te multumesti cu ceea ce ai . Daca nu poti...cauta un barbat care isi doreste exact ce iti doresti tu : o familie.
Exact asta fac,il iubesc pentru ceea ce e,dar el stiind ca imi doresc o familie,se simte vinovat ca nu mi-o poate oferi,si am senzatia ca vrea sa ma indeparteze.
Hello,
Am urmarit toate sfaturile date la problema ta si imi permit sa iti spun si eu ceva. Poate nu este ceea ce ai vrea sa auzi dar...
Nu am inteles ce este atat de special la el. este bun la pat? sunt sigur ca mai sunt barbati cel putin la fel de buni daca nu mai buni decat el la acest capitol. Da sigur ... o sa spui ca pe el il iubesti. Nu inteleg insa de ce. Este o persoana minunata... adica ? ce face?
Este clar ca nu are sau nu poate sa iti ofere un confort financiar asa cum vrea el sau crede ca vrei tu. deci nu este acesta motivul pentru care tii la el.
Din ce ai spus, crezi ca este o persoana care sa iti fie un sprijin in viata? cineva pe care sa te poti baza in orice conditii? cineva care sa iti fie alaturi nu pe care ca il tragi dupa tine, sa fie ca o greutate, sa te incetineasca...
Ai foarte multa iubire de oferit si ai ales sa o risipesti pe o persoana care nu apreciaza asta. Ai facut din iubirea pentru el o cruciada personala. Nu asa este iubirea. Trebuie sa fie ceva natural, in care ambii parteneri vor acelasi lucru. Nu ar trebui sa incerci sa il convingi de lucruri firesti. Daca el ezita, ceva nu este in regula... si nu cu tine ... CU EL. Nu te mai invinovati pentru ezitarile si lasitatea lui. In plus nu prea stie ce vrea, nu este responsabil si ii place sa pozeze in victima.
Din ce ai spus aici nu cred ca este persoana potrivita cu care sa intemeiezi o familie, sau sa ai un copil.
Daca este extraordinar la pat ... OK incearca-l o data sau de doua ori dar nu iti risipi/investi sentimentele pe/in el, LASA-L.
Cauta un altul mai bun pentru ca meriti mai mult. Cauta un BARBAT nu un copil de 34 de ani.
PS. dar daca nici la pat nu este extraordinar atunci chiar nu inteleg pentru ce mai stai cu el.
Alpha Centauri a scris:Hello,Am urmarit toate sfaturile date la problema ta si imi permit sa iti spun si eu ceva. Poate nu este ceea ce ai vrea sa auzi dar...
Nu am inteles ce este atat de special la el. este bun la pat? sunt sigur ca mai sunt barbati cel putin la fel de buni daca nu mai buni decat el la acest capitol. Da sigur ... o sa spui ca pe el il iubesti. Nu inteleg insa de ce. Este o persoana minunata... adica ? ce face?
Este clar ca nu are sau nu poate sa iti ofere un confort financiar asa cum vrea el sau crede ca vrei tu. deci nu este acesta motivul pentru care tii la el.
Din ce ai spus, crezi ca este o persoana care sa iti fie un sprijin in viata? cineva pe care sa te poti baza in orice conditii? cineva care sa iti fie alaturi nu pe care ca il tragi dupa tine, sa fie ca o greutate, sa te incetineasca...
Ai foarte multa iubire de oferit si ai ales sa o risipesti pe o persoana care nu apreciaza asta. Ai facut din iubirea pentru el o cruciada personala. Nu asa este iubirea. Trebuie sa fie ceva natural, in care ambii parteneri vor acelasi lucru. Nu ar trebui sa incerci sa il convingi de lucruri firesti. Daca el ezita, ceva nu este in regula... si nu cu tine ... CU EL. Nu te mai invinovati pentru ezitarile si lasitatea lui. In plus nu prea stie ce vrea, nu este responsabil si ii place sa pozeze in victima.
Din ce ai spus aici nu cred ca este persoana potrivita cu care sa intemeiezi o familie, sau sa ai un copil.
Daca este extraordinar la pat ... OK incearca-l o data sau de doua ori dar nu iti risipi/investi sentimentele pe/in el, LASA-L.
Cauta un altul mai bun pentru ca meriti mai mult. Cauta un BARBAT nu un copil de 34 de ani.
PS. dar daca nici la pat nu este extraordinar atunci chiar nu inteleg pentru ce mai stai cu el.
Eu il vad special pentru ca il iubesc...Am gasit la el multe calitati pe cale de disparitie in ziua de azi,si eu pun foarte mare pret pe astea.Pe deasupra ne potrivim din multe puncte de vedere(inclusiv la pat,ca sa-ti raspund la intrebare:))Insa,cu cat ma gandesc mai mult,imi dau seama ca doar eu vreau sa cred in iubirea asta,cum spuneai si tu,nu ar trebui sa incerc sa-l conving de niste lucruri pe care ar trebui sa le vada si sa le aprecieze el...In ceea ce priveste placerea lui de a poza in victima,este foarte adevarat...Dar am crezut ca dragostea ii va da aripi,il va entuziasma.Asa a si fost...la inceput.Dupa care,a inceput vaicareala:ca el nu e bun de nimic,ca eu merit mai mult,ca el nu imi poate oferi nimic din punct de vedere financiar,si nici familie nu vrea.A recunoscut ca el e problema.Vroiam sa cred prea mult in ceva ce poate nici n-a fost real...Multumesc mult pentru sfat si ca m-ai facut sa inteleg multe...
monique_9 a scris:Da,ne simtim excelent impreuna.Normal,a mai avut si alte relatii,dar nu cred ca e vorba teama de ase implica sentimental,ci teama de responsabilitati si de pierderea independentei.
Pentru el casatorie = ingradirea libertatii. Ideal ar fi sa-l faci sa inteleaga ca nu asta se va intampla.