Jump to content
Forum Roportal
nightwish_9

Iubire fara responsabilitati?

Rate this topic

Recommended Posts

Buna!Am 29 de ani si am o relatie care dureaza de 1 an,il iubesc,ma iubeste,simt asta.Pana aici,nici o problema,doar ca...eu vreau sa am o familie,copii,iar el nu e inca pregatit pentru asta,cu toate ca are 34 de ani.Ii e frica de obligatii,responsabilitati.Nu stiu ce sa fac,sa mai astept,sau s-o las balta.Mi-e foarte greu sa ma decid,pentru ca il iubesc foarte mult,dar imi doresc din ce in ce mai mult un copil.Ma gandesc ca daca il parasesc,poate nu voi mai gasi pe cineva pe care sa il iubesc atat...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu nu cred ca e asa importanta varsta pentru a deveni parinte,in anumite limite,desigur.Daca el nu e pregatit pentru asta inca,n-are rost sa-l fortezi.Un copil e mai important decat omul pe care il iubesti? Faptul ca nu e inca pregatit nu e un motiv sa il parasesti.Daca v-ati inteles mereu bine pana acum,e ok.Poate i se pare totusi cam devreme sa aiba deja copil,avand in vedere durata relatiei.Alti barbati au devenit tatici si la 40 de ani,chiar mai tarziu.Nu il stresa cu dorinta ta de a avea un copil,nu il privi ca pe un obiect de facut copii,daca il fortezi sa aiba un copil te trezesti dupa aceea ca nu il doreste.Lasa lucrurile sa vina de la sine,toate la timpul lor.Pentru cine are de gand sa comenteze parerea mea,sa se abtina si sa isi zica parerea sa fara sa ma atace pe mine cu ceva.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Eu nu cred ca e asa importanta varsta pentru a deveni parinte,in anumite limite,desigur.Daca el nu e pregatit pentru asta inca,n-are rost sa-l fortezi.Un copil e mai important decat omul pe care il iubesti? Faptul ca nu e inca pregatit nu e un motiv sa il parasesti.Daca v-ati inteles mereu bine pana acum,e ok.Poate i se pare totusi cam devreme sa aiba deja copil,avand in vedere durata relatiei.Alti barbati au devenit tatici si la 40 de ani,chiar mai tarziu.Nu il stresa cu dorinta ta de a avea un copil,nu il privi ca pe un obiect de facut copii,daca il fortezi sa aiba un copil te trezesti dupa aceea ca nu il doreste.Lasa lucrurile sa vina de la sine,toate la timpul lor.Pentru cine are de gand sa comenteze parerea mea,sa se abtina si sa isi zica parerea sa fara sa ma atace pe mine cu ceva.

Problema e ca el sustine ca nu vrea copil deloc,nu vrea familie,deci imi pierd si speranta de a avea vreodata familie cu el...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Problema e ca el sustine ca nu vrea copil deloc,nu vrea familie,deci imi pierd si speranta de a avea vreodata familie cu el...

:D Deloc,chiar deloc? E intr-adevar complicat ... Unii barbati isi doresc o familie cu femeia iubita,altii nu,dar asta tine si de cum a fost educat in familie,ce fel de parinti a avut,sunt o groaza de motive din cauza carora nu-si doreste.Eu nu vreau sa-ti dau prea multe sfaturi,fiindca la urma urmei tu esti cea care alege,nu sunt eu in locul tau.Teoretic,cand iubesti pe cineva si vrei sa fii toata viata cu acea persoana,e normal sa iti doresti sa intemeiati o familie.Un lucru vreau sa pricep: nu sunteti casatoriti,nu? Cred ca el vede casatoria ca pe o "inchisoare",stie ca odata ce va avea si copii nu va mai avea nici libertate si ca trebuie sa-si dedice timpul familiei,iar el poate e genul de om caruia nu-i place dependenta,nu-i place sa stea cineva tot timpul dupa el si nici sa aiba el grija de altii,e genul de om independent,mai practic,care isi pune interesele personale deasupra familiei.Nu e bine nici asa,pentru ca ar trebui sa tina cont si de dorintele tale,trebuie sa vorbiti deschis pe tema asta si sa va lamuriti asupra problemei,fara ciondaneli,doar sa discutati,sa vezi ce vrea de fapt.Daca nu vrea familie,intreaba-l ce vrea de fapt sa faca in viitor,incearca sa vezi si prin prisma lui,sa "sapi" mai adanc si sa afli cum vede el relatia voastra,intreaba-l ce planuri de viitor are (nu legate de familie neaparat,ci asa,in general,pe plan profesional sau ce vreti voi).Pentru a-ti intelege partenerul,comunicarea este esentiala.Eu mi-am exprimat punctul meu de vedere,poti sau nu sa tii cont de ceea ce am spus,dar cel mai bine ar fi sa vorbesti cu el,sa clarificati problema,fiindca numai asa vei gasi un raspuns,nu aici pe forum,unde primesti doar sfaturi.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Problema e ca el sustine ca nu vrea copil deloc,nu vrea familie,deci imi pierd si speranta de a avea vreodata familie cu el...

Este bine ca te pune pe ganduri ceea ce sustine.

Ai rabdare,o sa apara si cel care va dori ceea ce-ti doresti si tu.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Buna!Am 29 de ani si am o relatie care dureaza de 1 an,il iubesc,ma iubeste,simt asta.Pana aici,nici o problema,doar ca...eu vreau sa am o familie,copii,iar el nu e inca pregatit pentru asta,cu toate ca are 34 de ani.Ii e frica de obligatii,responsabilitati.Nu stiu ce sa fac,sa mai astept,sau s-o las balta.Mi-e foarte greu sa ma decid,pentru ca il iubesc foarte mult,dar imi doresc din ce in ce mai mult un copil.Ma gandesc ca daca il parasesc,poate nu voi mai gasi pe cineva pe care sa il iubesc atat...

mdea, poate că ar trebui să mai aşteptaţi vreo 5-6 ani , să aiba băiatu' timp să se pregătescă psihologic pentru pasul ăla . :D

Edited by Ravl

Share this post


Link to post
Share on other sites
:D Deloc,chiar deloc? E intr-adevar complicat ... Unii barbati isi doresc o familie cu femeia iubita,altii nu,dar asta tine si de cum a fost educat in familie,ce fel de parinti a avut,sunt o groaza de motive din cauza carora nu-si doreste.Eu nu vreau sa-ti dau prea multe sfaturi,fiindca la urma urmei tu esti cea care alege,nu sunt eu in locul tau.Teoretic,cand iubesti pe cineva si vrei sa fii toata viata cu acea persoana,e normal sa iti doresti sa intemeiati o familie.Un lucru vreau sa pricep: nu sunteti casatoriti,nu? Cred ca el vede casatoria ca pe o "inchisoare",stie ca odata ce va avea si copii nu va mai avea nici libertate si ca trebuie sa-si dedice timpul familiei,iar el poate e genul de om caruia nu-i place dependenta,nu-i place sa stea cineva tot timpul dupa el si nici sa aiba el grija de altii,e genul de om independent,mai practic,care isi pune interesele personale deasupra familiei.Nu e bine nici asa,pentru ca ar trebui sa tina cont si de dorintele tale,trebuie sa vorbiti deschis pe tema asta si sa va lamuriti asupra problemei,fara ciondaneli,doar sa discutati,sa vezi ce vrea de fapt.Daca nu vrea familie,intreaba-l ce vrea de fapt sa faca in viitor,incearca sa vezi si prin prisma lui,sa "sapi" mai adanc si sa afli cum vede el relatia voastra,intreaba-l ce planuri de viitor are (nu legate de familie neaparat,ci asa,in general,pe plan profesional sau ce vreti voi).Pentru a-ti intelege partenerul,comunicarea este esentiala.Eu mi-am exprimat punctul meu de vedere,poti sau nu sa tii cont de ceea ce am spus,dar cel mai bine ar fi sa vorbesti cu el,sa clarificati problema,fiindca numai asa vei gasi un raspuns,nu aici pe forum,unde primesti doar sfaturi.

Mda,copilaria lui nu a fost tocmai fericita,a avut experiente destul de traumatizante in familie.Nu suntem casatoriti,si,ai dreptate,e genul de om independent,ii place libertatea.Am discutat de multe ori despre relatia noastra,depre planurile lui,dar e foarte confuz.Intr-o zi face planuri de nunta,iar intr-o alta zi spune ca nu vrea defapt familie.Nu mai inteleg nimic.Spune ca nu e capabil sa asigure necesarul din punct de vedere material unei familii.Si de cate ori ne certam,eu sunt cea care il caut,care lupta pentru relatie.Stiu ca in sinea lui ma iubeste,doar ca nu stie ce vrea.Dar as vrea sa vad ca face si el un pas pentru relatia asta...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Monique,din ce am inteles de la tine,el nu e un om rau,are suflet bun,insa undeva in sinea lui are niste temeri legate de viitor si de aceea e atat de confuz.Nu va mai certati,incearca sa-l abordezi cu calm,spune-i ca nu-ti doresti sa va certati,ci doar sa vorbiti deschis,caci intr-o relatie iubitul tau nu trebuie sa-ti fie doar partener la pat,ci si cel mai bun prieten,un prieten de suflet,caruia sa i te confesezi,sa va impartasiti impreuna diversele probleme.Va iubiti si e pacat sa ajungeti sa va tot certati pentru ca unul vrea ceva si celalalt altceva.Poate ca ii e teama ca nu va fi un sot bun,ca nu va reusi sa-si intretina familia,ca totusi un copil inseamna o groaza de responsabilitati si multa munca.Spui ca nu stie ce vrea,dar vorbeste cu el si incearca sa vezi ce anume cauzeaza aceasta confuzie.Exista si unele cupluri care amana cat mai mult venirea unui copil pe lume pentru ca partenerii sa aiba cat mai mult timp pentru ei.Gandeste-te ca poate il sperie si faptul ca odata ce vei fi mamica il vei ignora,caci copilul va fi in centrul atentiei,iar el pe al doilea loc.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Monique,din ce am inteles de la tine,el nu e un om rau,are suflet bun,insa undeva in sinea lui are niste temeri legate de viitor si de aceea e atat de confuz.Nu va mai certati,incearca sa-l abordezi cu calm,spune-i ca nu-ti doresti sa va certati,ci doar sa vorbiti deschis,caci intr-o relatie iubitul tau nu trebuie sa-ti fie doar partener la pat,ci si cel mai bun prieten,un prieten de suflet,caruia sa i te confesezi,sa va impartasiti impreuna diversele probleme.Va iubiti si e pacat sa ajungeti sa va tot certati pentru ca unul vrea ceva si celalalt altceva.Poate ca ii e teama ca nu va fi un sot bun,ca nu va reusi sa-si intretina familia,ca totusi un copil inseamna o groaza de responsabilitati si multa munca.Spui ca nu stie ce vrea,dar vorbeste cu el si incearca sa vezi ce anume cauzeaza aceasta confuzie.Exista si unele cupluri care amana cat mai mult venirea unui copil pe lume pentru ca partenerii sa aiba cat mai mult timp pentru ei.Gandeste-te ca poate il sperie si faptul ca odata ce vei fi mamica il vei ignora,caci copilul va fi in centrul atentiei,iar el pe al doilea loc.

Ai perfecta dreptate,e un om cu un suflet bun,cum putini mai sunt,tocmai de aceea m-am indragostit de el.Dar e plin de temeri si frustrari care provin din trecutul lui.Am discutat mult cu el,simteam ca are nevoie de ajutor,i-am recomamdat sa mearga si la un psiholog,dar a fost o singura data,dupa care a refuzat sa mai mearga,pe motiv ca un psiholog nu ii poate fi lui de ajutor..Nu va putea trai o viata normala pana nu isi rezolva aceste probleme,si mi-e teama ca ma va indeparta si pe mine din cauza lor...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×