El`luchador a scris:zi-mi un milionar roman de p vremea comunistilor....
Va spun eu un milionar.
Soferul de autobuz. Autobuzele care faceau naveta intre satele comunele limitrofe marilor orase industriale.
Intr-un autobuz de 40-5o de persoane baga 70-80 poate 100 de persoane.
Claie peste gramada. Iar de taxat taxa (adica le rupea bilet) doar 40 cate locuri avea pe scaune. Zi de zi,luna de luna.
Asta in conditiile in care facea aceste autobuze erau singurele mijloace de transport in zonele date, iar satele romanesti se depopulau brusc la ora 4, 5, 5 jumatate,dimineata, si se repopulau dupa orele 3, 3 juma dupa masa. Nu-i asa, toata lumea de la sat lucra la fabrica in oras.
Vararul.
Stiti ce-i ala ?
Ala care face si vinde var.
Pe vremea lui Ceausescu existau ca forma de libera initiativa cateva "activitati cu scop lucrativ". Printre care frizeri ,croitori, aia care reparau pantofi-umbrele ..si varari.
Toate casele pe care le vedeti in sate facute in anii 60 si-70-80 (cam majoritatea satelor), sunt facute cu varul produs provenit de la varariile particulare. Se ajunsese ca o singura persoana-familie sa detina (cateodata ilicit) 10 cariere de var amplasate in tot judetul.
Cazangiul-palincasul sau mai stiu eu cum se cheama in alte zone ale tarii.
In comunism si "pe vremea lui Ceausescu", agricultura si ramura ei industria alimentara era deasemenea detinuta de stat.
Gospodariile individuale(la fel ca forma de propietate economica particulara) -practic gradina din jurul casei, erau periodic monitorizate de catre reprezentantii statului.
Practic de doua ori pe an se numarau (atentie!!!) gainile -pasaretul de curte, porcii vitele si pomii fructiferi respectiv butasii de vie, de catre reprezentanti statului.
Astfel incat satele romanesti erau incapabile sa-si satisfaca necesarul de alimente de baza.
Se ajunsese la situatii aberante in care taranii veneau la oras sa-si cumpere paine-si aia cartelizata-rationalizata in unele zone ale tarii. Nu mai vorbesc de ulei comestibil zahar orez.
Cand vorbesc de reprezentatii statului ma refer atat la "inspectorii de specialitate din domeniul agroalimentar de la oras"-practic angajati ai intreprinderilor de profil si ai directiilor agricole judetene, cat si la militianul sau doctorul veterinar din circumscriptia locala.
Deci productia de cereale sau alte produse agricole din zona mergea in bazele de receptie ale intreprinderilor agricole de stat, iar la modul ipocrit erau permise anumite cantitati de produse-materii prime care erau alocate pentru consumul propiu al gospodariei.
Printre ele si productia de....tuica. Palinca.
Si astfel exista intr-o comuna de 4-5 sate cu aproximativ 5-8000 de locuitori, o singura instalatie AUTORIZATA si parafata de catre stat de producerea bauturii. O instalatie-cazan care functiona aproape tot timpul anului in 3 schimburi ca sa zic asa.
Ei, palincasul ala, era si el milionar in leii comunisti.
Ar mai fi carausii de la oras. Ocupatie deasemenea care face parte din cei 5%(parca) ca forma economica cu capital privat.
Vestitele carute-platforme cu cauciucuri trase de cai in oras.(shtrafuri -tablase se chemau la noi in zona).
Marea gaselnita a propietarilor de strafuri era aprovizionarea caselor cu sobe cu combustibil solid -lemne carbune.
In marile orase unde nu exista gaz curent casele de la oras-chiar din centru erau incalzite in continuare cu lemne si mai ales carbuni.
Deasemenea planificat si rationalizat si ast lucru.
Finalul a fost ca o familie deasemenea controla tot "traficul"-comertul de acest gen. Cum ?!
Simplu. Doar ei stiau cand la bazele de aprovizionare a populatiei exista acest produs.
In fapt doar ei erau anuntati de la gara cand venea vagonul.
Ar mai fi ciobanii.
Da aici las alt iuzer sa vorbeasca. Cineva care a crescut printre ei.
Nu dau nume, da` nici vreau sa creez confuzii.
Dune, esti ?
-ai mah ca glumesc.
